Când Braveheart joacă în deschiderea Euro 2024

De la un anumit punct, vârsta încetează a fi doar un număr, ci se transformă în experiență. Bunăoară, la 20 de ani de la precedentul turneu găzduit de Germania, nu se poate să nu observi că litrul de benzină cochetează cu prețul de doi euro, automatele de parcare dau chitanțe din trei în trei, iar sistemele de navigație se actualizează mai greu decât își repară nemtii autostrăzile, astfel că drumurile noastre între stadioane, centre de acreditare și cazări rurale devin la fel de aventuroase precum evadarea din Sunetul Muzicii, că tot am visat cu ochii deschiși între Salzburg si Bavaria.

Bărbierii din Wurzburg

La două decenii de la acel Mondial organizat ceas, precizia nemțească s-a îmblânzit: acreditarea nu e gata azi, dar va fi mâine, iar antrenamentele nu încep la 10,30, hai nici la 10,45 că nu se vede autocarul, dar vor începe un moment dat, dovadă ca și antrenamentul nostru de astăzi, programat inițial la 11 a fost mutat un pic la ora 17. Din două, doar una e posibilă - ori fotbalul de astăzi care se joacă în fiecare zi, la orice oră, a obosit pur și simplu, și s-a banalizat, ori dispariția granițelor i-a contaminat și pe germani cu spiritul nostru de eternă improvizație. Schimbarea lumii se vede încă mai limpede în ochii copiilor noștri care nu mai au cataloage Panini, dar au smarphone de unde află aceste fapte de arme, in ziua deschiderii Euro - francezii își oblojesc vedetele de un guturai agresiv, ucrainenii sunt așteptați de mascota lor, leul Leofan, cu pâine și sare la aeroportul din Frankfurt, iar oamenii lui Edi tund iarba din Wurzburg la aceeași înălțime cu cea a gazonului din Munchen.

Bravi scoţieni pe drumul spre Munchen

Unde să cauți totuși nebunia acestei zile, pe care noi o așteptam luni în șir, bifând zilele rămase pe marginea caietului de mate? Pe autostrada dintre Frankfurt și Munchen, spre exemplu, aseară, când descoperi că deși ești pe banda de viteză, te depășește o mașină aproape casată, acoperită de abțibilduri, pe spate căreia trona inscripția “Vin scoțienii!” Le faci fotografii din goana autostrazilor fără limită de viteză, si amicii tăi din Glasgow încetinesc cât să nu iasă poza blurată, iar când le transmiți semnul victoriei, ei răspund contrariați cu trei degete, semn ca au traversat Canalul pentru o victorie cu 3-0 în fața Germaniei, nu pentru un succes oarecare. Ne despărțim la breteaua către Wurzburg, cu o admirație sinceră pentru acești bravi scoțieni care diseară vor acoperi cu vocile lor răgușite solemnul imn german. Iar la culcare, copiii din noi visează ca nu mai au smarphone, întrucât cineva le-a promis un Euro deloc banal.