Ziua Naţională a Salvatorilor Montani

"Matinalul" este la locul lui, adică pe frecvențele Radio Romania Actualități, cu mulțumiri pentru toți cei care ne-au transmis mesaje și, evident, ne ascultă. Daniel Robu, special venit de la Vegas și de la Bacău să fie alături... În schimb, sunt ceva probleme pe care le vom discuta imediat cu invitatul "Apelului matinal", asta după ce am aflat că structurile de intervenție pe munte sunt în pragul colapsului funcțional, după cum atrage atenția Salvamont România. Instituția subliniază că reușește cu greu să răspundă tuturor solicitărilor de urgență din munți, în condiţiile unei acoperiri operaționale de doar 18% la nivel național. Principalele probleme țin de lipsa acută de personal, de dificultatea atragerii de noi salvatori și de slabă recompensă a muncii defășurate în condiții de risc extrem, iar 1 august este și Ziua Naţională a Salvatorilor Montani. Invitatul nostru la "Apel matinal" este profesorul Sabin Cornoiu, președinte al Asociației Naționale a Salvatorilor Montani, Savamont România. Bună dimineața!
Bună dimineața și mulțumim pentru invitație!
Mulțumim în primul rând că ați acceptat-o și mulțumim că sunteți de fiecare dată acolo, pe munte și nu numai, sunteți oameni puternici, căliți, asta știm, situații dificile de-a lungul carierelor. Ce se întâmplă însă în acest moment, de unde toate aceste probleme?
Problemele au apărut de la politica ultimilor ani, politica guvernamentală care n-a mai permis ca să vină noi oameni în sistem, angajările au fost suspendate și ne-am trezit că încet, încet, am ajuns la acest procent de 17,85% care, transpus în practică înseamnă 326 de salvatori operaționali în 25 de județe, deci ceva foarte.. un număr foarte mic, un număr insuficient și încet, încet, toți acești salvatori au început să dea semne de oboseală, unii au ieșit din sistem, oamenii se plâng că lucrează foarte mult, că trebuie să intervină. Închipuiți-vă că astăzi vom merge toți la serviciu, în bazele de salvare, pe traseele montane, poate nu se va întâmpla nimic, deși avem un caz la prima oră în derulare și deseară, când vom merge acasă, ne vom trezi cu o alarmă și va trebui să plecăm pe munte, deci lucrăm un program prelungit, într-un program inegal, flexibil, dar încercăm să facem față tuturor situațiilor. Mai mult de atât, ce a pus capac și am demarat acest protest, se anunță această politică guvernamentală de reducere a posturilor, nu am mai fost trecuți în rândul instituțiilor care am avea dreptul ca, în condițiile legii, să plătim orele suplimentare realizare de salvatori, ore suplimentare care se plăteau dacă nu reușeai să le recompensezi omului cu ore libere în următoarele trei luni de zile, deci foarte greu erau și aceste ore de plătit, dar oamenii și-au manifestat nemulţumirea și iată că este păcat că acum, în plin sezon turistic, acum când trebuie să fim mai prezenți lângă cei care au nevoie și mai mult de atât, peste două luni de zile începem să pregătim sezonul de iarnă, deci în plină activitate, semnalele care ne vin nu sunt nişte semnale favorable și care pot să pună în pericol activitatea noastră. Ne vin la ureche tot felul de variante de comasări ale serviciilor, de desființări, de mutări la alte instituții ale statului, deci nu credem că este bine. În această clipă noi avem o siguranță materială și financiară asigurată de către consiliile județene și locale, oameni care au înțeles că trebuie să asigure acest serviciu la cel mai alt nivel. Nu rămâne actualului guvern decât să sprijine aceste consilii județene și aceste consilii locale, să susțină aceste echipe și ce cerem noi, încă 200 de posturi la nivel național, deci repet: este foarte puțin și apoi un plan pe cinci ani în care să reușim să ajungem la acel 100% stabilit de către Departamentul pentru Situații de Urgență, astfel încât să avem o structură operativă cât mai bună la nivel național. Deci credem că undeva este o scăpare, lumea poate crede că suntem foarte mulți, dar nu, suntem o mână de oameni, suntem acele echipe care acționăm cu oameni puțini, pentru că intrăm în zone de risc, nu ne putem duce acolo cu 20-30-50 de oameni, pentru că toţi suntem supuși riscului la care s-a expus și victima, intrăm ca forțele de comando, facem treaba, rezolvăm și ne bucurăm de acest extraordinar, 100% grad de răspuns la evenimente. Deci este un procent foarte bun pentru noi, ne mândrim cu ele, este singurul lucru, nu ne lăudăm cu cazurile noastre, pentru că orice caz înseamnă suferință în ochii celui accidentat, îngrijorare în sufletul aparținătorilor, nu ai lauda noastră. Lauda noastră este că am reușit să ajungem la toți oamenii, să-i luăm de acolo și, dacă i-am găsit cu funcții vitale, să-i dăm cu funcții vitale la poarta spitalului.
Da, cred că de regulă așa se întâmplă, unele decizii le iau oamenii din birouri și atunci când se întâmplă câte o tragedie, se vorbește mai mult despre Savamont, în condițiile în care acțiunile sunt din ce în ce mai des întâlnite, cazurile iarăși au crescut în intensitate. Dacă ne-am raporta însă la calitatea turistului, am putea vorbi despre neglijențe sau inconștiențe și nu are rost să mai amintim cazuri, dar cred că dvs. știți mult mai bine. Ce se întâmplă pe munte în general acum?
Eu aș vrea să fiu foarte corect și u aș vorbi neapărat de inconștiența turistului, pentru că trebuie să știți că în clipa în care vorbim că un turist merge la munte cu încălţăminte necorespunzătoare, vreau să vă spun că noi avem printre cei pe care îi salvăm şi oameni care desfășoară diverse activități pe munte, să zicem, păstorii cu oile sau cei care merg după ciuperci sau după fructe de pădure sau merg, nu știu, la vânătoare, la tăiat de lemne. Credeți că oamenii ăia au încălţăminte corespunzătoare? Noi salvăm pe toată lumea. Nu judecăm pe nimeni. În schimb, turistul care merge pe munte, credem noi că este un om care are acces și o cultură mult mai dezvoltată și are un acces mult mai bun la tot ce înseamnă informație și atunci are posibilitatea să se pregătească, să se echipeze corespunzător, pentru că toate aceste informații deja sunt publice, se știu, există foartă multă informație în spațiul liber și poţi să o găsească. De asta considerăm că poate au puțină vină turiștii, dar, repet, toți oamenii care merg pe munte, toți oamenii într-un anumit moment pot fi puși într-o situație şi, dacă stăm să o analizăm bine, constatăm că au încălcat ceva: n-au avut echipamentul corespunzător sau s-au aventurat într-o zonă în care capacitățile lor fizice și cunoștințele tehnice le depășeau această abordare a acelui traseu. Deci, turistului îi spunem că a ieșit din traseu, dar ce putem să-i spunem omului care merge după ciuperci și care merge la întâmplare prin pădure sau cel care merge să caute coarne de cerb? Pentru că sunt aceiași oameni, noi salvăm suflete și asta trebuie înțeles că niciodată nu o să luptăm pentru ca cei pe care îi salvăm să plătească pentru asta, pentru că nu-i vina lor, noi încurajăm oamenii să meargă pe munte, să scoatem copiii la munte, să scoatem adulții pe munte, să-i rupem din ritmul lor zilnic, să înțeleagă că acolo în natură au posibilitatea să-și încarce bateriile și să înțeleagă că noi suntem alături de ei și, chiar dacă suntem cei care îi salvăm, nu vor fi niciodată cei care îi vom certa că s-au accidentat pe munte.
Daniel Robu: Excelent. Bună dimineața, domnule Sabin. Daniel Robu sunt.
Bună dimineața.
Daniel Robu: Foarte bine spuneaţi dumneavoastră despre activitățile pe care un turist le are pe munte, adică să culeagă ciuperci, să culeagă afine. Dar ce facem cu urșii? Că mie îmi place, îmi plac la nebunie aceste activități. Ce facem? Pentru că am senzația că nu se ia nicio măsură și, exact cum spunea Cătălin mai devreme, doar dacă apare vreo nenorocire, atunci se autosesizează oamenii și, da, trebuie să schimbăm legea, trebuie să facem ceva. Cum rezolvăm lucrurile astea? Pentru că toate pasiunile astea din copilărie pe care le-am avut eu, adică să mă duc la munte, să merg la munte și să o iau prin mijlocul pădurii, să fac trasee, nu mai sunt posibile de mulți ani, pentru că mi-e foarte frică de întâlnirea cu ursulică.
Scurt, vă dau un singur exemplu. Copilul meu care are 30 de ani, m-a întrebat acum o lună de zile, tata, unde să merg pe munte să-mi pun cortul și să fiu liniştit?
Daniel Robu: Exact!
I-am spus că nu știu unde să-i spun. Deci eu în zona...
Daniel Robu: Așa s-a ajuns.
.. nu știu unde să-i spună omului, unui om să-şi pună cortul în siguranță. Eu am mai spus acest lucru, am spus public, nu mi-e frică să o spun, pentru că ați văzut, lumea este divizată în două și, orice ai spune, îți atragi oamenii împotriva ta, dar eu cred că va trebui să avem un moment zero în care să stabilim câţi urși avem în România, să stabilim care este limita minimă sub care nu putem să scădem şi până la această limită orice urs care constatăm că și-a pierdut calitățile de animal sălbatic trebuie excluz din...
Daniel Robu: Dar tare mi-e teamă că acel moment zero va veni în urma unei tragedii și nu vrem să se întâmple asta.
Deja tragediile vin. Eu vreau să vă spun așa, în 40 de ani de mers pe munte, am spus o expresie care poate să pare nu știu cum, am văzut doar funduri de urs, doar dosuri de urs, adică animale care aveau calitatea lui sălbatică şi se îndepărtau de om. Acum am început să văd urși cu fața, dar acei urși au toţi crotalii în ureche, deci sunt mutați din alte zone. Deci nu e o soluție. Deci merg pe munte și văd că vine ursul către mine, crotaliat, deci adus din altă zonă. Deci este un pericol real, eu o spun și pentru turişi, și pentru noi salvamantişi, că închipuiți-vă că ni se dă acum acțiune în care spune: 'mergeți căutați o persoană dispărută pe munte'; nu mergi pe potecă, mergi prin tufe, mergi prin văioage, mergi pe oriunde. Ce să faci? Până acum fugea ursul de noi, acum fuge ursul după noi. Deci am ajuns să dăm norme de dotare a salvamontiştilor cu echipament împotriva urșilor, deși nu te poți pune cu ursul, dar am pus spray-uri, lasere, petarde, tot felul de fluiere ca să ne facem simțită prezența, să ajungi să mergi pe munte cântând din fluier. Deci nu e normal aşa ceva.
Daniel Robu: Mi-ați confirmat, clar nu merg cu cortul la munte.
Realizator: Să lăsăm fluierul pentru ciobani, pentru păstori, să fim atenţi la ceea ce se întâmplă și să sperăm până la urmă că nu se va întâmpla nimic rău în activitatea salvamontiștilor. Să rămânem optimiști, iar cu ursuleții, eu cred că putem găsi soluții, uite, îi putem trimite de unde izvorăște Dunărea, de exemplu. În Munții Pădurea Neagră nu prea sunt.
Daniel Robu: Să-i trimitem undeva, să-i trimitem undeva pentru că...
Realizator: Cu mulțumiri, domnule profesor!
Daniel Robu: Mulțumim tare mult!
Cu drag!
Realizator: Profesorul Sabin Cornoiu, președintele Asociației Naționale a Salvatorilor Montani, Salvamont România, invitatul "Apelului matinal", astăzi, pentru că este și Ziua Națională a Salvatorilor Montani, pentru că a crescut și TVA-ul și pentru că sunt probleme mari cu care se confruntă salvamontiștii din România. Ai văzut vreun urs? Nu la zoo.
Daniel Robu: Personal nu, doar la zoo, da. Sper să nu mă întâlnesc cu ei, sunt dotat, îţi dai seama, dacă merg la munte am spray cu piper, cu toate astea, dar nu-i ok, adică nu aici ar trebui să ajungem.
Realizator: Da, e de discutat și, până la urmă, de găsit și de luat, mai ales, soluții.