Românii din Siria, "nevoiţi să ia totul de la capăt"

Realizator: Amalia Bojescu - Vorbim acum despre românii din Siria, care, din cauza războiului, sunt nevoiţi să-şi facă un rost în locuri mai liniştite sau să revină în România, mulţi dintre ei însă nu au la ce să se întoarcă, pentru că aici nu mai au nimic. Carmen Gavrilă a aflat povestea unei românce, Coca Haj Akil, care a lăsat viaţa din Siria şi s-a întors acasă.

Coca Haj Akil: Erau bombe în fiecare zi, de asta am şi plecat, în momentul în care mi-a fost frică pentru viaţa copiilor, în momentul când am văzut că se bombardează şi din avion. Lupte erau peste tot, deci, cum să vă spun, erau lupte, aşa, treceau cu arme, fel de fel de arme, nu ştiu de unde aveau atâtea arme. Eu am plecat, că am zis 1% dacă am şanse să ies de acolo, plec la drum.

Şi aşa am luat legătura cu Ambasada Română şi chiar am plecat şi am reuşit. Am avut noroc, probabil, nu ştiu. Am prieteni acolo, chiar am o prietenă româncă, care a rămas în Siria. Este foarte greu, pentru că se întrerupe curentul, se întrerupe apa, bineînţeles ţevile bombardate, vă daţi seama, blocurile stricate, mâncâre mai puţină, bani puţini, statul le dă salariile, dar până ajungă, că sunt şi zone cu probleme.

Reporter: Românii care au rămas acolo, primesc asistenţă, primesc ajutor?

Coca Haj Akil: Să ştiţi că noi, încă de când a început "Primăvara arabă", revoluţia, când se făceau manifestaţii pe stradă, oamenii de la ambasadă tot timpul au luat legătura cu noi şi tot timpul ne-au spus, orice problemă avem, să contactăm Ambasada Română, noi fiecare aveam numerele de telefon, plus că aveam şi un număr de mobil care era direct cu domnul consul şi cine vroia să plece din Siria trebuia să ajungă la Damasc, Ambasada Română se ocupa de toate actele.

Sunt şi foarte mulţi români care nu mai au actele sau au expirat actele, paşapoartele, care nu au făcut acte la copii, dar Ambasada Română să ştiţi că tot timpul a fost lângă noi, deci ne-a ajutat în oricare problemă, indiferent ce am avut.

Reporter: De ce nu pleacă şi ceilalţi români care au rămas în Siria?

Coca Haj Akil: Ştiţi ce se întâmplă? Majoritatea sunt mai în vârstă, părinţii au murit, fraţi nu mai au, nu mai au nimic în România. Să vină în România, unde? La ce? Să gândesc că au muncit o viaţă întreagă, acolo este casa lor, lucrurile lor, vă daţi seama, omul... Şi ştiţi cum este, românu-i gospodar oriunde se duce, încearcă să-şi facă, să-şi facă casă, să-şi facă de toate, să trăiască bine.

Este mai greu să vină în România, pentru că statul român îţi spune clar: ai aceleaşi drepturi ca oricare cetăţean român, descurcă-te.

Reporter: Despre soarta românilor din Siria vorbeşte şi părintele Gheorghe Costea.

Gheorghe Costea: Din păcate, la ora actuală, nu mai sunt mulţi dintre cei care frecventau biserica. Ştim că în Siria este un conflict care durează de patru ani de zile, iar mulţi dintre români, din cauza acestui conflict ori au venit la rudele din ţară, ori în alte părţi ale lumii unde aveau rude sau cunoscuţi.

Cei care se află în Damasc pot duce o viaţă, ca să spunem, relativ liniştită, chiar dacă este război, însă cei din celelalte părţi ale Siriei s-au întors în ţară, fiindcă sunt zone în care creştinii nu mai sunt doriţi. Nu am avut cazuri de români presecutaţi, însă sunt zone unde creştinii sunt persecutaţi.

Din câte ştim, din cei care veneau la biserică, cei mai mulţi au plecat. Sunt zone din estul Siriei unde domneşte acea grupare autointitulată Statul Islamic, şi în acele zone s-a introdus o viaţă musulmană ghidată de principiile Shariei, viaţă musulmană care exista la anii 800-900, la apariţia Islamului, în care dacă nu plătesc tribut, sau dacă nu se convertesc, sunt omorâţi.