Preşedintele PRO AGRO România, Ionel Arion: ”România nu a atins în ceea ce priveşte producţia agricolă potenţialul maxim”

Realizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu

România a devenit al şaptelea producător agricol din Uniunea Europeană. Valoarea producţiei agricole a blocului comunitar a scăzut cu 1,5% în 2023, comparativ cu 2022, însă România se numără printre statele europene a căror producţie agricolă a crescut de la un an la altul, arată datele publicate de Eurostat.

Scăderea uşoară din 2023 vine însă după o creştere de 19 procente cu un an în urmă, când valoarea producţiei agricole a blocului comunitar a atins un maxim istoric de 545 de miliarde de euro. Ce înseamnă acest lucru pentru noi toţi, dar mai ales pentru fermierii români, vom afla imediat de la invitatul "Apelului matinal" de astăzi, Ionel Arion, preşedintele PRO AGRO România. Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa! Mulţumim mult pentru invitaţie!

Mulţumim că aţi acceptat-o. În ce condiţii România poate redeveni grânarul Europei, deşi a tot crescut în clasament, iar producţia s-a mărit.

Deşi pare lăudabil faptul că suntem pe locul şapte, să ştiţi, ca suprafaţă agricolă, România este, de fapt, a şasea pe blocul statelor producătoare de cereale şi ca întindere agricolă, însă, fermierii să ştiţi că nu se bucură atunci când anunţăm că producem foarte mult, dar de fapt exportăm subvenţie prin faptul că nu procesăm ceea ce producem ca materie primă, ceea ce obţinem ca materie primă din fermele noastre, pentru că România, azi, este deficitară la a integra ceea ce produce în ferme, fie că vorbim de ferme zootehnice, fie că vorbim de ferme de cultură mare.

Da, destul de ciudat, vorbim de ani de zile despre acest amănunt. Exportăm grâul şi importăm pâine congelată, ca să punctăm. Ar fi totuşi şi beneficii pentru fermierii români?

Da. Există potenţial de creştere. România nu a atins în ceea ce priveşte producţia agricolă, nu a atins potenţialul maxim de producţie. De asemenea, pe ceea ce înseamnă zootehnie, România are capacităţi de producţie de la dublu la triplu chiar faţă de ceea ce există acum. Din păcate, pentru ceea ce înseamnă zootehnie şi mai ales pe creşterea porcilor, noi suntem în continuare deficitari, pentru că România are spaţii să crească până la 5 milioane de porci, fără doar şi poate, însă azi mai producem 1,5 - 1,7 în fiecare an.

Dar pentru piaţa autohtonă, care ar fi beneficiile?

În ceea ce înseamnă producţie agricolă anunţată de dumneavoastră, beneficiile ar fi că totuşi fermele s-au capitalizat acolo unde exista producţie şi nu au existat calamităţi pe secetă. Da, dacă producem, dacă încercăm să mărim capacitatea de producţie, vom încerca să capitalizăm fermele atât cât de mult putem pentru că nu controlăm piaţa de vânzare, adică tot ceea ce vindem vindem către traderi, unde piaţa este aceea mondială, iar fermierii, dacă mai pot controla ceva, pot controla costurile de producţie, dar şi aici într-o foarte mică măsură, pentru că deja globalizarea îşi spune cuvântul şi atunci pieţele se omogenizează.

Marii traderi sunt şi români sau sunt companii româneşti, nu ştiu, într-o alianţă?

Sunt subsidiare ale coloşilor mondiali. România nu are un trader cu capital românesc sau mixt de aşa manieră încât să poată să facă faţă tradeingului, dar România, dacă ar fi avut azi dublu faţă de cât are azi în zootehnie, am fi avut un debuşeu acolo unde să vindem producţia agricolă, şi atunci traderii nu ar mai fi avut singuri un cuvânt de spus. Practic, ar fi existat o concurenţă pentru ei sau o procesare pe ceea ce înseamnă industrie alimentară, pentru că şi acesta poate fi un debuşeu. Mă refer la mori, la fabrici de panificaţie, la tot ceea ce înseamnă integrarea producţiei vegetale.

Aminteaţi şi de zootehnie şi de creşterea producţiei pe acest segment. România are însă forţă de muncă?

Da, este, să spunem, boala prezentului în Europa, faptul că există o golire demografică în România, dar şi o îmbătrânire a ceea ce înseamnă forţa de muncă, însă, cu tehnologie, cu digitalizare, cu ceea ce înseamnă nou în acest domeniu, eu cred că putem face faţă şi deocamdată facem faţă. Nu ştim ce va fi pe viitor, dar vedeţi că încep din ce în ce mai mult să migreze dinspre Asia către Europa şi o parte din forţa de muncă pe care am pierdut-o în ultimii 20 de ani o completăm cu ceea ce vine din Asia, mai greu, dar o completăm.

Dar apropo de ceea ce se va întâmpla în viitor, cum pot fi fermierii ajutaţi în continuare? Subvenţiile sunt suficiente?

Eficiente?

Marea problemă a fermelor, a fermierilor şi în special din România, nu doar din Europa, dar din România, este accesul la piaţă şi accesul la finanţare. Accesul la piaţă, când mă refer la lucrul acesta spun, pentru că noi azi pe tot ceea ce înseamnă retail am pierdut contactul. Brandurile proprii are retaililor concurează neloial tot ceea ce înseamnă producţie românească, branduri româneşti, pentru că acestea ajung pe rafurturile supermarketurilor, fiind concurate chiar de propriile lor materii prime, pentru că brandurile proprii ale magazinelor folosesc materia primă a producătorilor, procesatorilor noştri. Aici legislaţia trebuie corectată foarte mult. Când mă refer la accesul la finanţare, spunem că băncile sau finanţatorii nu au apetit în a finanţa producţia agricolă sau ceea ce înseamnă procesare, integrare pe o perioadă mai lungă de timp. Colegii noştri din Europa beneficiază de investiţii masive pe credite financiare de la bănci sau alţi creditori, pe o perioadă de 20-30 de ani, pentru că siguranţa producţiei este asigurată, în timp ce în România există acele fluctuaţii majore şi în cazul fermelor zootehnice, dar şi în cazul fermelor de cultură mare.

Se tot vorbeşte şi mai ales guvernanţii promit - ce rol joacă investiţiile în irigaţii şi cât de mare este acum efortul de a le reface România? Sunt fonduri, e un demers susţinut? Aţi văzut ceva mişcare?

Statul trebuie să investească în continuare şi investeşte în infrastructura generală, în infrastructura mare de irigaţii. Este o infrastructură strategică, aşa cum sunt şi celelalte infrastructuri, energie sau transporturi ş.a.m.d. Fermierii vor face investiţii în infrastructura secundară, pentru că dacă ai apa într-o zonă aproape de fermă sigur vei face de aşa manieră încât să îţi găseşti o sursă de a investi şi de a face această investiţie pentru ferma ta. Însă mai avem nevoie de ceva. Aceea este cu adevărat o formă de a asigura venitul în fermă faptul că ai posibilitatea să iringi, eşti sigur de un venit şi nu vei mai avea această teamă că desfăşurându-ţi activitatea în natură, până la urma urmei, nu eşti tributar a ceea ce înseamnă secetă, arşiţă ş.a.m.d. Însă mai avem nevoie de un mecanism pe care România nu îl are implementat şi luptăm de patru ani de zile să-l implementăm. Este acel fond de gestionare a riscurilor catastrofice în agricultură şi în special seceta. Asiguratorii azi nu oferă fermierilor asigurări la secetă, pentru că riscurile sunt foarte mari de a claca până la urma urmei, pentru că este evident că România în ultimii patru-cinci ani a fost supusă, pe suprafeţe foarte mari, acestor calamităţi, dar statul trebuie să înţeleagă şi să ia exemplu din Europa - mai sunt şi în afara Europei, dar sunt şi în Europa astfel de mecanisme - şi să implementeze legislaţia necesară pe care noi o tot cerem de ani de zile, de patru ani de zile, atât organizaţia noastră, PRO AGRO, cât şi celelalte organizaţii ale fermierilor fac demersuri şi nu am reuşit să capacităm politicul să înţeleagă mesajul, să înţeleagă importanţa acestor demersuri.

Poate până la urmă vor înţelege mesajul dumneavoastră. Mulţumim pentru toate aceste precizări. Invitatul "Apelului matinal" a fost Ionel Arion, preşedintele PRO AGRO România./editor Florin Lepadatu/