Poporul român "există de la sine, n-are nevoie de laude, de elogii"

Suntem în 15 ianuarie, iar Ziua Culturii Naţionale nu e doar despre evenimente și discursuri, ci despre cine suntem și mai ales ce ducem mai departe. Dimineața începe cu un moment aparte. Academia Română și Academia de Științe a Republicii Moldova marchează împreună această sărbătoare într-o sesiune organizată simultan la București și la Chișinău, de la ora 11. Despre memorie, limbă și identitate vorbim acum cu invitatul "Apelului matinal", academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Bună dimineața și cu mulțumiri!
Bună dimineața și dumneavoastră și ascultătorilor!
Ce înseamnă pentru dumneavoastră, chiar avem această curiozitate, Ziua Culturii Naționale, dincolo de ceremonii și discursuri?
Ziua aceasta este exprimarea esenței poporului român, după părerea mea. Poporul român n-a cerut nimănui dreptul să existe pe această lume, el pur și simplu există, iar Eminescu este esența poporului român și, prin urmare, și el există de la sine, n-are nevoie de laude, de elogii, însă e foarte bine ca de ziua nașterii lui, care s-a înveșnicit la noi de mult timp, să ne gândim la cultură, pentru că Eminescu e întruchiparea culturii și ne-a lăsat un mesaj extraordinar de important legat de nevoia noastră de cultură generală, de culturalizare, de învățătură, de carte, de știință. Omul ăsta a creat până la vârsta de 33 de ani, el a trăit 39 de ani, dar până la 33 de ani, marile lui opere, care au devenit capodopere. Trebuie să le învățăm, să le cunoaștem, din familie, din școală, și să ne amintim nu o dată pe an, ci întregul an de Eminescu și de cultură.
Da, este un lucru senzațional. De fiecare dată, am spus-o și o repet, trebuie să ne raportăm la limba română, la cultura română și, apropo de limba română, se schimbă atât de rapid. Unde e granița dintre o evoluție firească și poate chiar pierdere de identitate?
Da, e greu de găsit un echilibru. Să știți că discuția era și pe vremea lui Eminescu, când unii își mai băteau joc de limbă și Eminescu face un apel la limba veche, la limba vechilor cazanii, la limba veche și înțeleaptă pe care nu e bine să o modificăm. Asta e un apel, o dorință, un ideal, dar limba se modifică și de la sine, să știți, pentru că e ca un organism viu: dacă poporul se schimbă, se schimbă și forma lui de comunicare. Important e ca anumite instituții din societate să vecheze asupra acestor schimbări, să nu le lase prea repezite, prea complicate ca să inunde limba. Limba trebuie să se primenească într-un mod natural, cum ar fi zis Mihail Kogălniceanu, un contemporan al lui Eminescu, fără de pripeală, adică fără grabă neostoită. Limba noastră e așa de frumoasă și uitați-vă, conform cercetărilor Academiei Române, are aproape 300.000 de cuvinte, dintre care în dicționarul Tezaur sunt cuprinse cam 170-180 de mii. Prin urmare, limba e un tezaur al nostru și ne exprimă pe noi ca popor. Limba lui Eminescu, ce să vă spun, e de o frumuseţe inexprimabilă, doar cei care sunt capabili să-i citească în continuare poeziile, proza şi articolele de presă îşi dau seama de amploarea limbii pe care a folosit-o Eminescu. Ea e foarte actuală, Eminescu nu trebuie explicat, cuvintele lui sunt peste spaţii şi peste timpuri. De aceea, luând ca model limba lui Eminescu, ne putem exprima şi noi astăzi într-o limbă frumoasă şi armonioasă, mai ales că cele două academii ale României şi Republicii Moldova au şi menirea de a apăra limba, de a o norma, de a crea dicţionare, enciclopedii şi toate celelalte.
Suntem în 15 ianuarie 2026, mileniul al treilea. S-au tot schimbat generaţiile, foarte, foarte repede, cel puţin în ultimele trei decenii. Cum îi facem pe tineri să simtă că limba şi cultura sunt "cool", practic? Nu sunt o obligaţie şcolară, ci pur şi simplu o resursă.
Ei, treaba asta trebuie să vină din familie, din primii ani de viaţă, de la părinţi, de la bunici sau, cum se zice în Moldova de peste Prut, de la "bunei", foarte frumos. Şi dacă vine de acolo şi nu ne grăbim prea tare în viaţa asta, și nu ne ocupăm prea mult de avere, de venituri, ci ne ocupăm și de sufletele noastre, atunci limba se inoculează în sufletele copiilor, aceea de tradiție frumoasă, cu exprimări deosebite din familie, iar apoi școala trebuie să lucreze la acest lucru. Eu mă bucur, de pildă, că s-a hotărât nu demult ca și în liceu să se mai învețe gramatica. Limba noastră are forme regionale admirabile, în care s-au exprimat scriitorii noștri, uite, Creangă în grai moldovenesc, Slavici în grai bănățeano-transilvanean, Marin Preda în grai muntean, dar limba are o formă a ei literară, armonioasă, aceea se învață la școală în anii de gimnaziu și de liceu, pentru ca tinerii când ajung la vârsta de 20-25 de ani, să stăpânească o limbă frumoasă, din păcate astăzi amestecată cu multe, multe neologisme, dar și ele se cern și rămân doar cele pe care limba le poate răbda, le poate accepta, le poate tolera. Limba noastră este ecoul și oglinda noastră, trebuie neapărat să ne exprimăm frumos și să o ducem în lume, pentru că limba e o carte de vizită foarte frumoasă.
Aminteați de graiuri, delicioase, într-adevăr, de fiecare dată. Şi noi la "Matinal" avem un popas pe harta vorbelor, în care în fiecare zi descoperim sau redescoperim un regionalism. Dar chiar aminteați mai devreme că Ziua Culturii Naționale este marcată simultan la București și Chișinău - ce mesaj transmite, dincolo de simbol?
E un mesaj extraordinar de unitate. Noi, cele două academii, în 30 decembrie anul trecut, am rostit un îndemn spre unitate politică, pe care trebuie să-l facă liderii țărilor noastre, dar noi nu avem cum altminteri decât să exprimăm unitatea spirituală, unitatea științifică, cea culturală, și să arătăm că e o cale spre unitatea politică desăvârșirea acestei unități spirituale, la care încă mai avem de lucrat, și astăzi vom lansa un apel, pentru că, în fond, astăzi se încheie anul Eminescu. Vrem să arătăm lumii că nu încheiem nimic, de fapt continuăm, pentru că Eminescu trebuie să ne judece în fiecare zi, el este ecoul nostru, prezența noastră spirituală în țară și în lume. Deci, apelurile noastre sunt de existență comună, fără nicio graniță pe Prut, așa cum a vrut Dumnezeu să așeze poporul român, cum ar fi zis Eminescu, de la Nistru până la Tisa.
Da, de mâine, 2026 este anul dedicat marelui Brâncuși, și dacă ar fi, domnule președinte al Academiei Române, să le lăsați ascultătorilor Radio România Actualități un singur gând de Ziua Culturii Naționale, care ar fi acela?
Un gând la marii titani ai noștri. Ați pomenit pe Eminescu înainte, urmat acum de Brâncuși și de mulți alții, acești titani ai culturii, ai științei, ai domeniilor creației intelectuale, ne-au lăsat niște testamente și trebuie să urmăm testamentele lor, să-i cunoaștem și să mergem mai departe pe calea culturii, singura care este absolut verificată și sigură și care ne poate duce spre un viitor pentru fiii, pentru nepoții și strănepoții noștri.
Este un mesaj pe care cu siguranță l-au primit toți matinalii, toți românii, fie că se află în țară sau împrăștiați prin străinătate. Cu mulțumiri pentru prezența alături de noi la Matinal Radio România Actualități!
Și eu vă mulțumesc!
Academicianul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române, invitatul de astăzi al "Apelului matinal". Și nu uităm că sesiunea festivă dedicată celei de-a 16-a ediții a Zilei Culturii Naționale va începe la ora 11, în Aula Academiei Române din București, cu o transmisiune în direct și pe site-ul romaniaactualitati.ro. Deschiderea ședinței festive va fi marcată de alocuțiunile celor doi președinți ai forurilor academice, aminteam de academicianul Ioan-Aurel Pop, dar și academicianul Ion Tighineanu din Republica Moldova.