Legea lustraţiei, adoptată de parlament

Camera Deputaţilor a adoptat marţi Legea lustraţiei, care impune restricţii ale unor drepturi pentru o perioadă de cinci ani persoanelor care au ocupat diverse funcţii în aparatul de partid şi aparatul represiv din regimul comunist.

Proiectul de lege a fost adoptat de plenul Camerei cu 167 "pentru" şi patru abţineri, în absenţa opoziţiei.

Camera Deputaţilor a fost for decizional în privinţa acestui proiect de lege.

Legea va ajunge acum la preşedintele Traian Băsescu pentru a fi promulgată.

Potrivit reporterului Radio România Actualităţi, Iulia Gherman, proiectul de lege îi vizează pe cei care au avut funcţii politice retribuite de Partidul Comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

--fb1La propunerea liderului deputaţilor PDL, Mircea Toader, de sub incidenţa legii au fost scoase persoanele membre în fostul UTC.

Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a fost membru în conducerea centrală a UTC.

Deputatul UDMR Máté András Levente a cerut şi plenul a aprobat ca procurorii comunişti care au făcut poliţie politică să se regăsească pe lista persoanelor lustrate.

"Un fost procuror comunist ar putea accede acum să fie ales în parlamentul României sau poate fi numit ministru sau secretar de stat sau la nivel judeţean, în Consiliul Judeţean, Consiliul Local? Este inacceptabil", şi-a motivat solicitarea Máté András Levente.

Europarlamentarul Monica Macovei, fost ministru al justiţiei, ar putea fi afectată de această modificare.

Înainte de votul final, din documentul legislativ a fost eliminată prevederea care încadra la lustrabili pe cei care au deţinut calitatea de şefi ai misiunilor diplomatice sau consulare în străinătate .

Preşedintele Comisiei juridice, democrat-liberalul Daniel Buda, a precizat că paragraful respectiv s-a regăsit în textul supus aprobării plenului dintr-o eroare materială.

Acesta este motivul pentru care s-a decis eliminarea lui - a spus Daniel Buda.

Proiectul adoptat prevede că vor fi lustrate persoanele care au avut funcţii politice de conducere retribuite de PCR, în aparatul central, regional, raional, al Partidului Muncitoresc Român, membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului central al PCR, membri ai Consiliului de stat, de miniştri, directorii de editură.

Legea lustraţiei "vine foarte târziu"

--fb2Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, a declarat pentru Mediafax, marţi, după votarea legii lustraţiei de Camera Deputaţilor, că această lege "vine foarte târziu, după 22 de ani", dar că aplicarea ei "rezolvă o parte din imoralitatea clasei politice".

"O lege care vine foarte târziu, este adevărat, după 22 de ani, dar o lege care se vroia să ducă la o moralitate în societatea românească.

"Aplicarea legii lustraţiei rezolvă o parte din imoralitatea clasei politice din ultimii 22 de ani", a spus Mărieş.

Teodor Mărieş a afirmat că "este şocat în mod pozitiv" din cauza faptului că legea lustraţiei s-a votat "atât de repede" în Camera Deputaţilor.

"Sunt şocat, nu-mi vine mie să cred, care le-am cerut să voteze, că au votat cu asemenea majoritate atât de repede.

"Aştept să votăm şi legea recunoştinţei ca să putem elimina criminalii din legea revoluţionarilor", a adăugat Teodor Mărieş.

Legea lustraţiei, adoptată prima dată în 2010

Legea lustraţiei a fost adoptată pentru prima oară în mai 2010 de către Camera Deputaţilor.

Iniţiată de parlamentari liberali, între care Eugen Nicolaescu, Adrian Cioroianu, Mona Muscă, legea fusese adoptată la limita, în cursul anului 2006, de Senat, însă de atunci până în 2010 a rămas blocată la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor.

Ca persoane lustrabile fuseseră definite atunci următoarele categorii de persoane: cei care au ocupat funcţii de conducere şi au fost remunerate pentru aceasta în PMR, PCR, UTC, UASCR, deputaţii în Marea Adunare Naţională, membrii consiliilor populare judeţene, municipale şi orăşeneşti, membrii Consiliului de Stat şi ai Consiliului de Miniştri, conducătorii instituţiilor de presă sau de propagandă ai PCR, directorii de editură, persoanele din învăţământul de partid, din structurile Securităţii sau colaboratorii acesteia ca poliţie politică, magistraţii cu funcţii de conducere în sistemul judiciar comunist, comandanţii din Inspectoratul General de Miliţie până la nivelul şefilor de post inclusiv, şefii misiunilor diplomatice şi consulare.

Tuturor acestor persoane urmau să li se interzică să ocupe timp de cinci ani de la intrarea legii în vigoare funcţii publice numite şi alese.

Legea prevedea însă că lustrabilii care deţin orice funcţie aleasă vor avea posibilitatea să-şi ducă mandatul la bun sfârşit.

Judecătorii Curţii Constituţionale au decis însă, pe 7 iunie 2010, cu majoritate de voturi, că Legea lustraţiei este neconstituţională, deoarece încalcă dreptul de a fi ales, consacrat prin Constituţie.

Mai mult, judecătorii credeau că limitarea dreptului de a fi ales, impusă prin legea contestată "aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică".

Despre o lustrare s-a vorbit pentru prima dată în România la 27 februarie 1990, atunci când membrii Societăţii Timişoara, întruniţi în şedinţă extraordinară, au adoptat textul în 13 puncte al Proclamaţiei, propus de George Şerban.

La 11 martie, în Piaţa Operei din Timişoara, George Şerban a citit textul proclamaţiei, în faţa a peste 20.000 de timişoreni.

Punctul 8 al Proclamaţiei interzicea foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de securitate să candideze la orice funcţie publică, timp de trei legislaturi.

Potrivit definiţiei din Dex online, prin "lustraţie" se înţelege ceremonia de purificare a unei persoane, a unui câmp.

O altă definiţie face referire la ritul de purificare.