Expunerea în Olanda a obiectelor de tezaur dacic, furate ulterior, a fost făcută neglijent

Pregătirile pentru expunerea în Olanda a obiectelor de tezaur dacic, furate ulterior, au fost făcute neglijent, relevă rezultatele verificărilor efectuate de Corpul de control al premierului la Muzeul Național de Istorie a României și la Ministerul Culturii. Concluziile anchetei au fost trimise Parchetului General.

Măsurile de siguranță acceptate de conducerea Muzeului Național de Istorie a României pentru organizarea acestei expoziții temporare în Olanda au fost mai puțin riguroase decât cele stabilite pentru expozițiile de la Madrid și Roma, afirmă reprezentanții Corpului de control al premierului, cel puțin sub aspectul asigurării pazei cu personal specializat 24 de ore din 24.

Alte nereguli vizează lipsa avizării acestui demers de către Consiliul de administrație al muzeului, iar la nivelul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor se observă devansarea unor termene pentru obținerea avizului de principiu, comisie care nu a observat, de altfel, nici diferența semnificativă dintre informațiile comunicate de conducerea Muzeului Național de Istorie privind numărul obiectelor culturale din scrisoarea de intenție, aproximativ 350, în timp ce pe lista pieselor propuse pentru expoziție sunt 673 de piese.

Mai mult, la data încheierii contractului de împrumut, partea română nu dispunea încă de avizul de principiu al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, iar contractul nu a fost încheiat în formă autentică, cerut expres de lege.

Verificările au arătat că atât contractul de împrumut, cât și certificatul de asigurare nu au fost avizate nici de Serviciul Juridic, Contencios din cadrul Ministerului Culturii, iar reprezentanții Muzeului Național de Istorie nu au făcut niciun demers în acest sens.

Și, nu în ultimul rând, Corpul de control atrage atenția că valoarea de asigurare a bunurilor expuse în Olanda a fost ultima stabilită, iar pentru unele piese aceasta s-a făcut în baza unei reevaluări efectuate în urmă cu cel mult 14 ani, deși această reevaluare ar fi trebuit să se realizeze la intervale de 10 ani.