Conferențiar universitar: Creșterea vârstei de pensionare ar putea duce la retrageri masive din magistratură

Magistrații ar urma să se pensioneze la vârsta de 65 de ani începând cu 1 ianuarie 2026, la fel ca majoritatea angajaților, conform unui proiect de lege adoptat de Camera Deputaților. De asemenea, pensia de serviciu va fi calculată în cuantum de 80% din media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate. Pensia procurorilor și judecătorilor va fi cel mult egală cu indemnizația de încadrare netă din ultima lună de activitate, fără să fie luate în calcul alte venituri rezultate din sporuri sau bani pentru concediul neefectuat.

Adoptarea actului normativ, care urmează să ajungă la Senat pentru decizia finală, este una dintre condițiile pentru deblocarea celei de-a treia tranșe din Planul Național de Redresare și Reziliență, dar despre importanța acestei legi și posibilele implicații, discutăm imediat cu invitatul "Apelului matinal", conferențiar universitar doctor Cristian Clipa, de la Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara. Bună dimineața!

Bună dimineața!

Să ne amintim că anterior legea primise aviz negativ de la CSM - Consiliul Superior al Magistraturii - care consideră că este posibilă subminarea sistemului judiciar și poate avea un impact asupra funcționării justiției. Sunt atâtea discuții, atâtea încercări. Practic, ce s-ar putea schimba pentru magistrați în mod semnificativ, în afară de cele spuse anterior?

Este adevărat că acest subiect este unul foarte sensibil, în primul rând pentru sistemul de justiție și toată lumea cunoaște faptul că magistrații, judecătorii și procurorii în general nu privesc cu ochi buni modificările legislative care vizează statutul dumnealor, deci mai ales statutul în componenta privitoare la drepturile salariale, respectiv la drepturile la pensie. Actul normativ adoptat la nivel de Cameră a Deputaților foarte recent vine cu un soi de încercare de a reașeza, să spunem, realitatea economică în care se găsesc magistrații la momentul de față pe componenta pensie și salariu, îndeosebi pensii. Un act normativ care se dorește a intra în vigoare la 1 ianuarie 2026, oarecum abrupt, foarte repede, și care s-ar putea să pună o problemă mai ales pentru magistrații care urmează, respectiv pentru persoanele care urmează să intre în sistem, dat fiind faptul că, cel mai probabil, se va pune în legătură cu această nouă lege a pensiilor magistraților următoarea problemă: poate oare acest nou act normativ să producă efecte retroactive?

Poate el să aducă atingere situațiilor născute, să spunem, înainte de intrarea lui în vigoare pentru magistrații în funcție la momentul de față? Răspunsul pe care eu cred că îl vom primi, dacă vom întreba membrii CSM, este că acest nou act normativ nu poate aduce atingere magistraților în funcție care ar trebui să se pensioneze, potrivit actualei reglementări, întrucât asta răspunde principiului predictibilității. Oamenii aceștia intrați în sistem s-au încrezut în o anumită realitate, într-o anumită realitate normativă și au mers pe ideea că, dacă vor deveni magistrați, vor ieși la pensie în condițiile speciale prevăzute de actuala reglementare.

Dar de ce n-ar fi valabil și pentru noi toți ceilalți? Care am intrat... nu?

E adevărat. Ideea care s-a pus la momentul gândirii acestui sistem al pensiilor speciale este de a acoperi, dacă vreți, o incapacitate a sistemului public de pensii și cred că asta este realitatea la care trebuie să ne raportăm, de a asigura magistratilor pensii la un nivel, să spunem, ridicat, mulțumitor, pensii care nu pot fi asigurate sau cel puțin nu puteau fi asigurate la nivelul anilor 2000-2005, atunci când acest sistem a fost gândit și a intrat în vigoare. Între timp însă, trebuie spus un lucru care, din punctul meu de vedere, obiectivează discuția. Între timp, în urmă, în ultimii 20-25 de ani, magistrații, totuși, s-au bucurat de venituri salariale ridicate, astfel încât pensiile domniilor lor vor putea fi calculate pe principiul contributivității, prin raportare la aceste venituri, să spunem, foarte mari, lucru care ar duce și la pensii corespunzătoare în cuantumuri ridicate. Sistemul de pensii speciale a fost gândit, dacă nu mă înșel, undeva în jurul anului 2000, într-o perioadă în care salariile în magistratură erau totuși modeste, foarte scăzute, cel puțin anterior anului 2000, și, în consecință, pe principiul contributivității, și pensiile acestor magistrați erau foarte scăzute. Pentru a face atractiv domeniul și pentru a determina competențele, respectiv persoanele licențiată în drept, cu pregătire serioasă, solidă, să acceseze magistratura și magistratura, să devină un corp profesionist de elită, s-a gândit acest sistem. Adică calculăm niște pensii deosebite, stabilim niște salarii deosebite, în cuantumuri ridicate, astfel încât un număr serios de persoane, mare de persoane cu pregătire juridică superioară, de bună și foarte bună calitate, să ajungă în sistem și în felul acesta sistemul judiciar să compatibilizeze calitativ cu cel din celelalte state membre ale Uniunii Europene. Ăsta a fost raționamentul atunci. Astăzi, după 25 de ani, când, repet, veniturile salariale ale magistraților, între timp, au crescut în cuantumuri semnificative, se poate ajunge la un sistem de asigurare a pensiilor pe principiul contributivității, cu niște pensii care să aibă un nivel ridicat, astfel încât să nu strice, să spunem, situația, tendința gândită până în acest moment.

Dar cum poate fi afectată funcționarea justiției, așa după cum afirmau reprezentanții Consiliului Superior al Magistraturii?

Eu cred că încercarea de a introduce această nouă reglementare poate determina un efect socioprofesional, respectiv retrageri masive din magistratură prin plecări prin pensionare până la data de 31 decembrie 2025. Să știți că, în calitate de avocat, sesizez un fenomen care nu este deloc îmbucurător: o scădere brutală a numărului de magistrați determină o creștere brutală, corespunzătoare, a numărului de dosare pe judecător. Asta înseamnă termene foarte îndelungate; de pildă, într-un dosar civil, pe parcursul unui an calendaristic, nu vei primi niciodată mai mult de două sau de trei termene, vorbesc de dosarele curente, nu de cele cu caracter excepțional, care se judecă în regim de urgență, și asta face ca actul de justiție să se înfăpțuiască pe timpi îndelungați, cu oarecare dificultate. Până la urmă, destinatarii actului de justiție așteaptă ca această justiție să se înfăptuiască nu numai bine, ci și repede. Or, dacă procesele au o durată îndelungată, asta îi descurajează pe justițiabil, și sădește cumva ideea de neîncredere. Nu poți avea încredere într-un sistem judiciar care îți soluționează, de pildă, definitiv un proces civil pe parcursul a, nu știu 18-36 de luni.

Da, sau chiar ani întregi, pentru că...

Deci ani, sigur că da, dacă spunem 16-36 de luni înseamnă...

Nu, nu, ani întregi adică 10, sunt atâtea cazuri cunoscute...

Acum, să știți că nu mai sunt chiar atât de multe, și astea sunt totuși situații excepționale. Media e undeva între 18 și 36 de luni, se cam soluționează litigiile. Sigur, sunt și situații excepționale, dar acelea, statistic vorbind, ocupă o pondere destul de mică.

Ce șanse credeți că are această lege, pentru că, știm bine, până la urmă decizia...

Acum, noi ne putem aștepta la reacții politice și la reacții din partea corpului magistraților. S-ar putea ca președintele interimar domnul Ilie Bolojan să nu își asume promulgarea acestei legi și să determine fie o reîntoarcere la parlament, pe procedura reexaminării, fie pur și simplu să invoce obiecte de neconstituționalitate dacă stafful din cadrul Administrației Prezidențiale, corpul de specialiști vor ajunge la concluzia că este cazul să se invoce o astfel de obiecție de neconstituționalitate înainte de promulgarea legii. În orice caz, eu personal l-aș înțelege pe domnul președinte interimar dacă ar recurge la un astfel de gest, pentru că e un gest important, e un gest cu greutate. Eu cred că un președinte în deplinătatea atribuțiilor, ales după procedura comună ce urmează să se consume în următoarele săptămâni, ar trebui să-și asume prin promulgare textul unei astfel de legi.
Iar din partea corpului socio-profesional al magistraților, nu exclud, nu exclud o sesizare a Curții Constituționale de către Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către alţi factori din justiţie pe această problemă.

Exact. Aici voiam să ajung. Și mai avem o temă, pentru că zilele trecute, cred că în urmă cu două zile, a venit vestea că zeci de grefieri din Mureș au obținut în instanță majorarea salariilor cu 25% retroactiv, de la 1 ianuarie 2018, plus rata inflației și dobânzi penalizatoare. CSM, însă, spune că nu există nicio obligație de plată a vreunei diferențe salariale. Noi, neofiții, cum ar trebui să privim astfel de informații?

Într-un astfel de, să spunem, litigiu sau pseudo-conflict între CSM și instanțe, dreptatea aparține instanțelor, pentru că justiția se înfăptuiește, totuși, prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe, nu prin CSM, iar stabilirea unor drepturi salariale cu efect retroactiv, așa cum ați spus dumneavoastră, este doar în aparență cu efect retroactiv, pentru că instanțele care au acordat aceste drepturi s-au raportat la o realitate legislativă nerespectată. Prin urmare, nu au acordat niște drepturi retroactiv, ci au constatat că legea în trecut stabilea niște drepturi pe care grefierii nu le-au cules. Acum, eu nu știu fiecare dosar în parte, dar ceea ce pot să vă spun este că dacă această hotărâre este definitivă, ea trebuie respectată și, în consecință, trebuie identificate, inclusiv la nivel bugetar, resursele de acoperire a acestor drepturi.

Da, am priceput din pledoaria pe care ne-ați susținut-o cam ce se poate întâmpla. Mulțumiri și zi bună!

Cu drag, cu drag! Toate cele bune!