Comemorarea tragediei de acum 44 de ani de la mina Livezeni

În curtea exploatării miniere a fost ridicată o troiţă în memoria victimelor acestei tragedii, iar în jurul crucii din curtea minei a avut loc şi ceremonialul religios dedicat celor care şi-au pierdut viaţa. Au participat şi familiile celor dispăruţi, dar şi supravieţuitori ai tragediei. Transmite corespondentul nostru de la Hunedoara, Ilie Pintea.

Reporter: Comemorarea tragediei de acum 44 de ani a început cu sunetul sirenei de la exploatarea minieră Livezeni, care a răsunat în aducerea-aminte a celor care şi-au pierdut viaţa în subteran. Cele două explozii succesive de acum mai bine de patru decenii au ucis 54 de muncitori şi militari în termen, iar alţi 77 au fost răniţi grav.

Tragedia s-a produs din cauza acumulării metanului în subteran, pe fondul încălcării cu bună ştiinţă a normelor de proiecţie a muncii, pentru că minerii erau forţaţi să lucreze în condiţii de pericol pentru a putea fi raportate producţii record. Francisc Usca e unul dintre puţinii supravieţori rămaşi în viaţă.

Francisc Usca: Am plecat după materiale de susţinere şi asta mi-a salvat viaţa. Suflul de explozie era să ne arunce cu cei doi militari în puţ. De atunci am rămas traumatizat. Şi am plecat atunci de la mina Livezeni, că lucrasem nouă ani. Noi am deschis mina Livezeni de la săparea puţului şi până la explozie.

Deşi a fost vorba de cel mai grav accident colectiv din istoria postbelic a mineritului românesc, regimul comunist de atunci a anunţat doar 49 de morţi în loc de 54, pentru a nu fi declarat doliu naţional.