Este Ziua Internaţională a Zonelor Umede, iar Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" celebrează momentul deschizând porţile gratuit pentru toţi vizitatorii.

Zonele umede sunt printre cele mai importante arii naturale la nivel global, atât din prisma biodiversităţii sau a hranei pe care o oferă comunităţilor umane, cât şi prin microclimatul pe care îl menţin.

În România, lunca inundabilă a Dunării este un astfel de exemplu.

România este țara cu cele mai diverse zone umede din Europa, de la Delta sau Lunga Dunării, până la râurile și turbăriile din zona montană.

Poate cea mai complexă dintre ele este lungă inundabilă a Dunării, cea care menține biodiversitatea faunei și florei, umiditatea microclimatului atât de importantă în condițiile actuale de încălzire globală, dar care și filtrează apa, reținând aluviunile sau substanțele toxice care rezultă din activitățile umane.

Alexandru Iftime, muzeograf și biolog al Muzeului Grigore Antipa din București, spune că în ultimii patru ani lunga inundabilă a Dunării a fost afectată de un fenomen care are legătură directă cu schimbările climatice.

Alexandru Iftime: Revărsările Dunării au fost foarte mult reduse. Poate avea consecințe destul de grave, pentru că lunca inundabilă este o zonă unde apele se revarsă, stagnează, peștii ies din matcă la revărsări, se reproduc și se retrag în aceste bălţi. E importantă și climatologic. Zona asta de băltire și de evaporare a apelor influența microclimatul zonei.

Însă, dincolo de efectele încălzirii globale, lunga inundabilă a Dunării a fost afectată de îndiguirii din perioada comunistă.

Efectele negative au fost multiple: reducerea habitatului pentru puietul de pește și astfel reducerea cantităților de hrană pentru comunitățile locale.

Pe de altă parte, apele nu mai sunt acum la fel de bine filtrate, iar aluviunile, în loc să îngrașe malurile cu nutrienți, se depun pe fondul Dunării, reducând astfel nivelul apei, problemă cu care se confruntă toată Delta.

Însă, un alt efect negativ al îndiguirii a fost reducerea spațiului de revărsare a apelor, astfel că în momentele când nivelul apei crește, riscul de inundații este mult mai mare în zonele neîndiguite, fenomen care pune în pericol comunitățile riverane.