Academicianul Ioan-Aurel Pop: Fără istoria românilor ne pierdem identitatea

Liceenii din România vor avea din nou în orar disciplina "Istoria României". În prezent, materia este predată sub titulatura generică de istorie, însă - potrivit oficialilor Ministerului Educației - aceasta va fi reconfigurată, în urma consultărilor cu Academia Română. Decizia, anunțată de ministrul Daniel David, se înscrie în eforturile de reformă curriculară și are ca obiectiv întărirea componentei de cultură națională.

Pentru că în acest fel elevii vor putea dobândi o perspectivă mult mai clară asupra propriei istorii.

Invitat la "Apel matinal" astăzi este academicianul Ioan-Aurel Pop, istoric și președinte al Academiei Române. Bună dimineața, cu bucuria reîntâlnirii!

Ioan-Aurel Pop: Bună dimineața și din partea mea dumneavoastră și ascultătorilor!

Domnule academician, ce ar trebui avut în vedere atunci când școala românească alege să prezinte istoria națională ca parte a celei universale?

Ioan-Aurel Pop: Ar trebui avut în vedere, ca filosofie generală, că viața noastră de acum e rezultatul trecutului, nu e rezultatul viitorului. Cunoașterea trecutului ne ajută să pregătim viitorul. Asta e de la sine înțeles și se știe de mii de ani, ca un testament trimis nouă de înțelepții de odinioară, greci, romani și alții. Deci învățarea istoriei nu trebuie pusă sub semnul întrebării, a istoriei în general, numai că istoria se petrece în spațiu și timp, iar spațiul și timpul nostru se referă la români. Suntem poporul român, parte a Uniunii Europene, o națiune de talie mijlocie deocamdată și suntem datori să ne cunoaștem și propriul trecut. După căderea comunismului, cred că din pricina exagerărilor care s-au petrecut în ultimii, să zicem, 10-12 ani de domnie a dictatorului Ceaușescu, când s-a exagerat cu istoria, cu gloria noastră, cu istoria albă, imaculată a românilor, cu românii care făceau de toate și câștigau orice, s-a renunțat la denumirea de "istoria României" sau "istoria românilor", nu imediat, dar treptat, încât astăzi nu mai există această disciplină, cel puțin în liceu. Și credem că, așa cum s-a ajuns la ideea că fără gramatică românească nu putem cultiva în continuare limba română, cea frumoasă, cea corectă, cea dreaptă, care curge ca un fagure de miere, nici istoria, nici viața noastră nu poate fi, nu poate exista fără istoria românilor. Am propus ministerului ca măcar un sfert din toată istoria care se face în gimnaziu și în liceu să se refere la istoria acestor locuri și la istoria acestui popor. Nu este un trecut de rușine, nici de mândrie exagerată, dar este istoria noastră și trebuie să o cunoaștem.

„Istoria României este esențială pentru identitatea elevilor”

Și cum au reacționat reprezentanții Ministerului Educației?

Ioan-Aurel Pop: Păi, foarte bine. Ați auzit că domnul ministru a promis că se va reintroduce disciplina "Istoria românilor" sub anumite forme, o să vedem. Nu credem la Academia Română că e bine nici să fragmentăm istoria în liceu, adică să facem bucăți de istorie și teme speciale, pentru că istoria se învață din cele mai vechi timpuri până astăzi, adică are un specific al ei. Eu nu pot să-i învăț pe elevii de clasa IX-a, să zicem, istoria secolului XX - Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial până azi - și pe urmă în clasa X-a să-i învăț clasicismul greco-latin sau Renașterea. Nu se pot inversa lucrurile. Or, după căderea comunismului, unii au căzut de acord cu istoria asta deconstructivistă, să învățăm istoria pe teme, să nu mai respectăm cronologia. Fără cronologie nu înțelegem nimic, pentru că evenimentele și faptele și tot ce se întâmplă pe lumea asta, ele decurg unele din altele. Vin unele din altele ca și viața noastră. Viața unui om nu poate începe cu bătrânețea, știți? Deci sunt lucruri cumva, cum să... elementare, dar ele au tot de generat, treptat, și am vrea să facem istoria în mod ordonat, din cele mai vechi timpuri până astăzi, cu grijă, cu respect pentru adevăr, cu profesori care să respecte istoria și să fie respectați. Vrem să convingem și universitățile să pregătească profesori mai buni, dăruiți meseriei, pentru că, alături de matematică, fizică, chimie, biologie, geografie, și istoria are un loc al ei, iar a nu cunoaște deloc trecutul nostru, a nu ști nici noțiuni geografice, nici etnografice și mai ales a nu ști bine limba română, înseamnă a-ți pierde identitatea, și nu suntem în postura asta. Vedeți că în Europa fiecare națiune se luptă pentru drepturile sale, vrea să fie cât mai bine reprezentată, cât mai sus, și e de datoria noastră să pregătim în sufletele copiilor noștri și un pic de mândrie pentru locurile acestea, pentru oamenii care ne-au precedat și care ne-au pregătit pe noi să existăm.

Avem deja o serie de experiențe, să spunem așa, cu predarea istoriei la nivel de catedră. La ce concluzii duc, în opinia dumneavoastră, aceste experimente din ultimii ani?

Ioan-Aurel Pop: Nu-i rău că se fac experimente. Trebuie să ne înnoim cu totul instrumentarul, trebuie să prezentăm în fața elevilor multe imagini, dacă se poate în mișcare, adică să ne adaptăm timpurilor de acum, dar avem și niște tradiții ale noastre. Vedeți, acum se traduc o mulțime de cărți, inclusiv de istorie, și se preferă popularizarea lor la clasă, dar noi avem tradiția noastră, avem mitologia noastră. N-am mai văzut să se învețe despre Dănilă Prepeleac, despre Harap-Alb, despre Făt Frumos din lacrimă, despre Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Din basmele astea ies la iveală voievozii, domnii, ies la iveală tradițiile noastre, modul cum ne-am pregătit în trecut pentru viitorul pe care îl avem noi acum și care, de fapt, pentru noi e prezent. Toate acestea, adică inclusiv mitologia noastră, trebuie să existe în sufletele oamenilor, pentru că numai astfel vom putea să înțelegem de ce am ajuns la Harry Potter și la Stăpânul inelelor.

Comunismul și memoria istorică

Da, poate că ar merita să ne amintim și de Motanul Arpagic. Aminteați dumneavoastră ceva mai devreme despre căderea comunismului. Două evenimente, așa, pe ultima sută de metri, Muzeul Comunismului din București, care se deschide joi cu o nouă micro expoziție temporară, se numește chiar "A fost odată în comunism", aminteam și de Motanul Arpagic, simbol al rezistenței prin literatură, și evenimentul consemnat la Satu Mare, acolo unde, în deschiderea noului an școlar, micuții de grădiniță au fost îmbrăcați, așa, cu câteva obiecte vestimentare de pe vremea comunismului. Cum le-ați cataloga sau ce anume se întâmplă?

Ioan-Aurel Pop: Știți cum e, ar trebui, cred, să ne înțelegem și să respectăm buna cuviință. Nu e totuna să cunoști comunismul sau să faci propagandă pentru comunism. În sufletele micuților se pot sădi și lucruri nepotrivite. De aceea, atunci când le vorbim, cred, despre comunism elevilor mai mari sau mai mici și chiar studenților, trebuie să avem o pregătire de specialitate și o bună-cuviință. Comunismul a fost o dictatură, ne-a marcat existența. Nimeni nu spune dintre istorici că n-au fost și părți bune, pentru că au trăit oameni extraordinari atunci care au făcut minuni, nu Ceaușescu le-a făcut, le-au făcut românii. Dar, dincolo de asta, a fost o societate care ne-a condus spre prăpastie, și a încerca acum să cosmetizezi comunismul, pentru că nu ne merge grozav acum și nu suntem între primele țări europene, e, credem, o greșeală. Învățarea corectă a istoriei trecutului ne va aduce și multă cumpătare, putere de înțelegere și poate că și un dram de demnitate pentru această națiune.

Da, am o curiozitate, domnule academician. În ultimii ani, să zicem cinci - zece ani, ce ați constatat personal, apropo de tinerii care au încheiat liceul și au continuat să aprofundeze studiul și mai ales istoria?

Ioan-Aurel Pop: Au o inteligență practică foarte ridicată, mai ridicată decât generațiile vechi, știu să comunice foarte bine pe mijloacele acestea moderne, digitale, dar am observat o reținere față de manifestarea sentimentelor personale, față în față. Nu mai au acea dexteritate pe care eu am crezut că am eliminat-o. Noi am venit din comunism și generația mea a fost un pic speriată de a lua cuvântul în public. Doamne ferește ce se poate întâmpla, ne vede unul, ne spune la Securitate, cine știe ce o fi, și am crezut că vine o dezlegare. Americanii foloseau brainstorming, furtuna creierului, adică să ne spunem ce avem, pe față. Există o reținere din acest punct de vedere. Comunicarea în limba română e deficitară, fiindcă nu mai cunosc elevii tainele limbii române, corectitudinea în limba română, folosesc expresii din engleză pe care le iau tale quale, așa cum sunt în engleză, le traduc cuvânt cu cuvânt, și știți și dumneavoastră prescurtările care se fac în SMS-uri, în mesaje. Este o generație, firește, de altă factură. Eu mă feresc întotdeauna să condamn. Constat și cred că cei care sunt în poziții de putere pot lua măsuri, iar măsurile sunt clare. Nu se poate să avem în România 20% abandon școlar. Nu se poate să avem aproape jumătate din elevii noștri de 13-14 ani analfabeți funcționali. Așa ceva nu există. Iar dacă nu găsim soluții pentru a face din școală românească o poziție de mare succes în pregătirea viitorului, atunci trebuie să ne recunoaștem falimentul și să-i chemăm pe alții să ne ajute, ceea ce ar fi catastrofal. Avem datoria să îndreptăm toate aceste lucruri în școală, iar materiile astea care odată erau numite identitare și aveau rostul lor ne pot construi din nou mentalul individual și mentalul colectiv, încât să fim și români, să avem sentimentul că suntem români, pentru că asta suntem în România, și să avem și sentimentul demn de europeni, de membri ai planetei, ai globalizării din care facem parte, încât să le îmbinăm într-o armonie foarte bună.

Mulțumim pentru această discuție! Este clar, liceenii din România vor avea din nou în orar disciplina "Istoria României". Invitatul "Apelului matinal" a fost academicianul Ioan-Aurel Pop, istoric și președinte al Academiei Române.