Revista editorialelor, 28 iulie

Brandul de ţară care va fi lansat mâine, atitudinea televiziunilor şi situaţia României după doi ani de criză sunt subiectele alese de editorialiştii din presa centrală de astăzi.

Editorialistul de astăzi al Adevărului, Ion M. Ioniţă, remarcă monotonia care a acapart spaţiul public, din moment ce, citez, "toată ziua nu auzi decât aceeaşi placă ruginită", aluzie a jurnalistului la felul în care presa îşi alege câte un subiect, de cele mai multe ori referitor la Traian Băsescu sau la proasta guvernare şi îl exploatează până la epuizare.
Adevărata problemă, e de părere Ion M. Ioniţă, e însă accea că, de data aceasta, după doi ani de recesiune, guvernanţii nu ştiu ce să spună despre 2011.

România a mai fost în situaţii critice, în anii de după 1990, dar a avut alternativă, e concluzia editorialistului, care propune totodată şi o soluţie: un program care să iniţieze un nou ciclu de dezvoltare a României, venit fie de la PDL, fie de la Opoziţie.

"Ceauşescu, dezgropat a doua oară", îşi intitulează editorialul din Evenimentul Zilei Horia Ghibuţiu.

Articolul face referire la sondajul de opinie care arată că 41 la sută dintre români l-ar vota pe fostul dictator dacă ar avea loc alegeri în 2010.

Dezbaterile aprinse iscate de sondaj au menirea, e de părere jurnalistul comentator, de a trece voturile ipotetice într-o tabără generică: anti- Băsescu.

Televiziunile uită un lucru, spune însă Horia Ghibuţiu: ceea ce fac e ilegal, din moment ce ordonanţa de urgenţă din 31 martie 2002 interzice, printre altele, promovarea cultului persoanelşor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Ori, Ceuşescu a fost condamnat pentru genocid.

Prin urmare, ar fi necesară măcar o amendă, concluzionează editorialistul. N-o să se echilibreze bugetul cu aceşti bani, dar orişicât!

Editorialul din România Liberă, semnat de Laurenţiu Mihu, e construit în jurul ameninţării venite din partea Franţei, care s-ar putea opune intrării României în spaţiul Schengen.

Parisul e nemulţumit de valul de infracţionalitate adus de cetăţenii români, mulţi de etnie romă, în Hexagon. În aceste condiţii, în care "Am deranjat Parisul, Ce am putea câştiga?" se întreabă jurnalistul. Un duş rece, vine răspunsul pe final de editorial.

Iar dacă îl vom ignora, continuă Laurenţiu Mihu, vom putea mulţumi conducerilor care s-au succedat la Bucureşti pentru înfăptuirea cele mai populare forme de izolare pe plan internaţional.

Întrebare-Ghicitoare propusă astăzi în Gândul de Adrian Cercelescu: "Ce are România unic, care poate fi descris în două vorbe, desenat pe un colţ de foaie, iar la vederea lui cetăţeanul străin să simtă nevoia să-şi tragă toate neamurile şi valizele încoace? "

"Răspunsul la această întrebare a necesitat juma de an efort de gândire, buget de 75 milioane euro, va veni de la o depărtare de 8.000 de kilometri şi o să devină noul nostru brand turistic", chiar de mâine, precizează editorialistul.

Şi totuşi, ce să fie? Greu de crezut că poate fi Marea Neagră, spune Adrian Cercelescu, din moment ce dintr-o simplă comparaţie cu vecinii bulgari reiese că, citez: "noi - Mare Neagră, ei - Mare Neagră. În rest: noi - palmieri împăiaţi, ei - hoteluri nemţeşti, noi - nimic la preţ de olinclusiv, ei - olinclusiv la preţ de nimic.".

Orice ar fi, e concluzia editorialului, "nu ştiu cât de bine au putut desena ăia pe logo toată bogăţia simbolurilor, astfel încât, numai când îl priveşte, străinul să-şi dea seama câte amar de vacanţe şi-a prăpădit pe uscat".