Pe Valea Loarei, cincizeci de castele își așteaptă turiștii indiferent de sezon

Aproape cincizeci de castele de pe Valea Loarei din Franța, simbol al eleganței și al artei de trăi tipic franceze, își așteaptă turiștii cât este anul de lung, cu poveștile lor păstrate de secole, cu expoziții și evenimente excepționale, la fel de interesante pentru adulți, cât și pentru copii. Cele mai multe au fost răscumpărate, în timp, de statul francez, pentru a le putea restaura, întreține și deschide publicului larg, însă și destui proprietari particulari le permit accesul vizitatorilor. Corespondenta RRA în Franța, Daniela Coman, ne propune o excursie la Chinon, un spațiu unde istoria, arhitectura, literatura și vinul trăiesc în armonie.

Reporter: Cetatea Regală Chinon este unul dintre cele mai vechi și dintre puținele castele medievale de pe Valea Loarei rămasă parțial în picioare, piatra sa de temelie fiind pusă în jurul anilor 950. Reședință a regilor Angliei – atunci când regatul englez se întindea pe toată coasta Atlanticului de nord, din Scoția și până la Pirinei – ulterior capitala francezilor, fortăreața a fost locul unde celebra eroină Ioana d'Arc l-ar fi întâlnit pe regele Franței, căruia i-a cerut comanda armatei, pentru a-i alunga pe englezi, în timpul războiului de o sută de ani.

„Șezând pe o stâncă veche, sus, având la picioare pădurea și apele Viennei” – așa descria Francois Rabelais, figură centrală a Renașterii franceze, părinte al celebrilor uriași Gargantua și Pantagruel, din poveștile sale - fortăreața care domină orașul său natal, cu străzi înguste și case vechi de piatră, de care aparatul de fotografiat nu se mai satură.

Noiembrie, la Chinon și în împrejurimi înseamnă ”Festivalul Rabelais”, cu conferințe, expoziții, lecturi, vizite, concerte de muzică medievală, pentru a păstra vie moștenirea unei personalități multidisciplinare: literat, medic, profesor, om de știință.

Directorul Muzeului Rabelais, Alain Lecomte, unul dintre organizatorii festivalului, explică pentru un public străin, așa cum sunt ascultătorii noștri, că Francois Rabelais reprezintă, mai presus de toate, o limbă.

Alain Lecomte: ”Rabelais a fost un autor important din punct de vedere al creării limbii noastre franceze, a introdus 800 de cuvinte și expresii noi. Este un autor umanist, unul dintre creatorii romanului european, alături de Dante, Shakespeare sau Cervantes, ceva mai târziu. Limba este expresia spiritului unei țări. De exemplu, limba română a modelat România, ea a permis unirea Țării Românești și a Moldovei, pentru a crea un nou regat. La fel, Franța a avut și ea această nevoie de a modela o limbă. În dezbaterea publică, Rabelais este citat drept omul care dorea să elibereze gândirea, prin cunoaștere, prin știință, iar religia să nu mai fie o formă de supunere a oamenilor. Noi avem de apărat o moștenire fragilă. Desigur, casa scriitorului nu este la fel de frecventată de turiști precum monumentele celebre sau castelele. De aceea este important să deschidem locul către oamenii din acest teritoriu, pe care el l-a marcat. Viticultorii sunt foarte importanți, ei au contribuit la aspectul folcloric al operei lui Rabelais, apoi sunt momentele de comuniune, precum cele oferite de Festival, când îl sărbătorim pe autor, cu scriitori, artiști, cu elevi și studenți, cu public. Să împărtășim ceea ce ne-a lăsat Rabelais, de care ne despart peste 5 secole: să prețuim adevărul, gândirea liberă, spiritul critic este foarte important, să ne informăm singuri, să ne asumăm liberul arbitru – cam așa l-aș rezuma eu pe Rabelais”.

În cultura poporului francez, vinul are locul său aparte, care a dus faima mai departe. Desigur, vinurile de Bordeaux, de Burgogne sau Șampania sunt cunoscute în întreaga lume. De câteva zeci de ani, și-au făcut loc în top și cele din regiunea Valea Loarei, între care podgoriile cu denumirea Chinon, renumite pentru vinul roșu. Se spune că, după ce ai desfundat o sticlă de Chinon trebuie să accepți ideea că vinul îl inițiază pe cel care îl bea, pentru că vinul de Chinon are lucruri de spus, ca și Rabelais, nu-i așa!

În afară de poezia licoarei rubinii, Jean-Martin Dutour, președintele asociației viticultorilor din regiune, privește cu îngrijorare spre viitor.

Jean-Martin Dutour: ”Avem, în primul rând, o adevărată provocare sociologică, pentru că locul vinului în viața oamenilor s-a schimbat enorm. Sunt din ce în ce mai puțini oameni care beau în fiecare zi, cei mai mulți o fac doar ocazional, iar toți la un loc au preferințe diferite: tot mai mulți preferă vinul alb și mai puțini pe cel roșu. Deci, evoluția populației are un mare impact. A doua provocare este de ordin tehnologic, ca în toate meseriile. Munca la vie nu-i ușoară și atrage tot mai puțini tineri, așa că suntem obligați să înlocuim munca manuală cu metode noi: robotizate, IT, schimbări care privesc întreaga societate. Ce-a de-a treia provocare este climatică. Nu trebuie confundată cu vremea, plouă sau e timp frumos. Nu! De peste 10 ani, vedem schimbări vizibile de climă. Eu am ajuns în Chinon acum 30 de ani și de atunci data recoltei s-a redus cu 15 zile, ceea ce este enorm. Iar specialiștii spun că nu vom mai avea o climă stabilă, un an poate fi foarte umed, iar următor foarte, foarte secetos, fără a putea prevedea, .... extrem de complicat pentru noi. O vie o plantezi pentru 50, 60, chiar 70 de ani; acum nu mai știm dacă ea va rezista atât la sisteme climatice foarte diferite de la un an la altul. Practic, se întâmplă tot mai des să nu mai avem toamnă sau primăvară, trecem de la vară direct la iarnă, variabilitatea devine foarte mare”.

În plus, în contextul geopolitic tot mai bulversat, viticultorii nu au nicio putere de a controla vânzarea produselor muncii lor, din cauza deciziilor politice, adesea arbitrare, în comerțul internațional, afirmă Jean-Martin Dutour.

Jean-Martin Dutour: ”Pentru moment, China a amenințat doar importurile de coniac din Franța. În aceeași ordine de idei, Trump anunța în campanie că va impozita puternic produsele europene, iar ultima dată când a fost la putere a pus o taxă mare pe vinuri. De ce sunt vizate vinurile? Pentru că ele reprezintă simbolul Franței, al modului nostru de viață. Prin urmare, atunci când cineva vrea să lovească Franța în inimă, țintește vinul. Noi suntem foarte mândri să fim un simbol și ne asumăm mari riscuri. Însă, devine din ce în ce mai complicat de gestionat o astfel de afacere”.

Ultima oprire, inevitabilă: un mic restaurant cu un specific aparte: are incluse în meniu mai multe feluri preparate după rețete medievale. Proprietar și bucătar al cochetului restaurant ”Isiris” din Chinon, Claude Longeais, mi-a mărturisit cum a ajuns să gătească ca acum câteva sute de ani și să aibă destul succes printre clienți.

Claude Longeais: ”Eu și soția mea suntem foarte pasionați de Evul Mediu. Suntem colecționari de cărți vechi pentru că iubim mult Evul Mediu și acea atmosferă. Am căutat rețete și am studiat ce însemna mâncarea în acea epocă. Vă putem propune, de exemplu, un piept de mistreț, o rețetă medievală din secolul al 14-lea, de altfel multe preparate au la bază carnea de vânat, dar și tocană de ouă, tocană de stridii, varză cu ciuperci de pădure. Pe unele le-am transformat, le-am adus oarecum la cerințele din prezent, pentru că între timp gusturile s-au schimbat, dar păstrăm baza rețetei și încercăm să ducem mai departe ceea ce au mâncau strămoșii noștri, mesele îmbelșugate, asortate copios cu vin”.

Pun capăt aici poveștii mele medievale, aduse în secolul 21, cu speranța că v-am dat o idee de popas, pentru o posibilă viitoare vacanță în Franța, pe Valea Loarei.