La mulți ani România, de la Bruxelles!

Finalul lui noiembrie și începutul lui decembrie au fost zile în care instituțiile românești de la Bruxelles au organizat evenimente pentru a marca Ziua Națională a României. Concerte, târguri și evenimente de gală pentru comunitatea românească din Belgia, pentru restul de 26 de națiuni invitate ale Uniunii sau ceilalți 31 de aliați ai NATO.

Concertul

Lanțul evenimentelor a fost deschis de Ambasada României în Regatul Belgiei și Institulul Cultural Român de la Bruxelles, în data de 26 noiembrie 2025, cu concertul de gală ,,Sursele luminiiii și ecourile unei moștenitii atemporale/ Sources of light: echoes of a timeless heritage’’, susținut de pianistul Florian Mitrea.

Locul ales: Centrul Cultural Flagey din Bruxelles, clădire-emblemă pentru stilul arhitectural Art Deco. Încărcat de premii internaționale, profesor la Academia Regală din Londra, solist pe scene celebre, de la Carnegie Hall în New York la festivaluri cunoscute din Japonia, Florian Mitrea este reprezentativ pentru generația tânără de muzicieni.

Unul din invitați: guvernatorul provinciei Namur, Denis Mathen, cel care a amintit că relația dintre cele două state are 145 de ani. De la politic și comerț până la artă și știiiință. Din ce în ce mai puțini români știu de Emil Racoviță, singurul român din prima expediție complexă arctică, la bordul vasului Belgica.

Și mai puțini știu că, urcând treptele din interiorul Atomium, un simbol al orașului Bruxelles, poți zări, în cel mai înalt punct, o placă comemorativă dedicată Lolei Bobesco (1921–2003), violonistă româncă, profesoară la Conservatorul Regal din Bruxelles, membră a juriului celebrului concurs Reine Elisabeth, fondatoare a Orchestre Royale de Chambre de Wallonie.

Ca recunoștință a meritelor sale, începând cu 2005, o stradă din Woluwe Saint Lambert îi poartă numele. Și la fel de puțini știu că, în regiunea Valonia/Wallonie a Belgiei, se află un muzeu dedicat sculptorului român Idel Ianchelevici (1909–1994).

Puțin cunoscută în România, opera lui Ianchelevici a traversat întregul secol XX aici, lăsând o moștenire culturală semnificativă în Belgia. Lucrările sale monumentale, nuanțe ale expresionismului, sunt amplasate în spații publice belgiene. Toate sunt subiecte pe care ambasada României le promovează cu fiecare ocazie.

Recepția Delegației Permanente a României la NATO

Una din cele mai dinamice figuri a diplomației românești de la Bruxelles, și în general a diplomației românești cu care am intrat în contact de-a lungul vremii, este Delegația Permanentă a României la NATO condusă de ES Dan Neculăescu. O echipă vie, deloc atinsă de stilul uneori prea sec, nesigur, impersonal și ambigu al diplomației românești. Și o engleză elegantă cu accent britanic. Sunt note fine, uneori insesizabile, dar care contează în negocierile și discuțiile care nu apar totdeauna în paginile presei.

Te simți bine și egal la NATO și așa m-am simțit și eu la recepția Delegației Permanente a României. Un discurs clar, bine articulat și cu noanțele joviale ce se lăsau așteptate în final de către ceilalți 31 de aliați invitați. Nu aș fi crezut că voi sta până la final, însă discuțiile m-au prins datorită unor prezențe și discuții vii ale diplomației românești de acolo. Locul: Sediul central al NATO, Bruxelles.

Recepția Ambasadei României în Regatul Belgiei

Recepția ambasadei este locul în care găsești mozaicul prezenței românești în Regatul Belgiei. De la diplomația condusă de ES ambasasadoarea României, Andreea Păstârnac, o prezență întotdeauna caldă, până la antreprenorii, artiștii, doctorii sau jurnaliștii români din Bruxelles (din păcate pentru România, dar și dovadă a lipsei de înțelegere a mizei din partea presei și poate din lipsa de viziune a politicului din țară, suntem doar doi jurnaliști aici: eu și corespondentul ProTv).

De la români care au ales să lucreze pentru instituții europene până la cei ajunși întâmplător să-și construiască o viață aici. Am întâlnit inclusiv politicieni români veniți special pentru această zi, oameni din administrația locală care înțeleg foarte bine (și bravo lor) că multe idei se nasc fiind la Bruxelles și că multe oportunități pentru comunitatea pe care o conduc pot fi aflate sau agățate doar printr-o prezență aici. În rest: pian, discurs, discuții, cunoașteri și recunoașteri și ... mâncarea românească de care mi se făcuse dor.

Recepția Reprezentanței României la UE

Cred că aici am stat cel mai mult în așteptarea momentului în care am putut, într-un final, să o salut pe ES Iulia Matei. Și asta datorită oamenilor care stăteau la coadă pentru a o saluta și ei. Și pentru poze, bineînțeles. Reprezentanța Permanentă este un soi de mic guvern al României la Bruxelles. Este legătura Bucureștilor cu restul capitalelor, cu politicile, cu negocierile, cu miile de dosare ale Uniunii Europene. Uneori cred că e mai greu decât a conduce o țară.

Și asta pentru că trebuie să negociezi zi de zi probleme care te interesează, finanțe care contează, dar care au 27 de nuanțe diferite în funcție de cele 27 de state membre ale Uniunii. Și este legătura noastră, a jurnaliștilor, cu spectrul sub care România se raportează (la), se integrează (în) și ajunge a fi parte din familia europeană. Am sta și aici până la final mulțumită unui jurnalist vechi în mediul bruxelles-ez care cunoștea pe toată lumea. Cu tot cu detalii.