Crăciun la Cheverny

În perioada Crăciunului și a Anului Nou, castelele de pe Valea Loarei din Franța intră într-o adevărată competiție de împodobire a interioarelor și grădinilor lor. Efortul nu este inutil, iar acest lucru se vede în numărul mare de turiștii pasionați de castele, dar și de decorațiile de Crăciun, care își programează vizite în această perioadă. Corespondenta RRA în Franța, Daniela Coman, a vizitat recent Castelul Cheverny, care se remarcă în fiecare an prin originalitatea decorațiilor sale, coordonate chiar de Marchiza de Vibraye, stăpâna domeniului.

Reporter: La doar două ore de Paris, domeniul Cheverny îi aparține de peste șase secole aceleiași familii nobiliare, care a dat militari și funcționari de rang înalt aflați în slujba mai multor regi ai Franței, fără să aibă nicio legătură de rudenie cu casa regală. Castelul, nu la fel de vechi precum domeniul, este unul dintre cele mai frumoase și mai primitoare de pe Valea Loarei, după cum aveam să constat în timpul vizitei în care l-am avut ghid chiar pe administratorul său, Renaud Boyer.

Renaud Boyer: Cheverny are 400 de ani, pe care i-a aniversat anul acesta, datează din 1624. Este un castel privat, locuit, dar mai presus de toate mobilat remarcabil. Întregul mobilier este original, vechi și foarte valoros, păstrând decorații de secol 17, unele dintre ele niciodată restaurate, ceea ce este aproape unic. În plus, în această perioadă a anului, ne putem bucura de decorațiunile de Crăciun, care atrag mulți vizitatori, în special familii cu copii. Fiecare sală și cameră sunt diferit împodobite, în teme și culori care li se potrivesc cel mai bine. În fiecare an, de Crăciun, le propunem vizitatorilor, să redescopere castelul datorită acestor decorațiuni, care se întind din interior și până în grădini, pentru că grădinarii și echipele tehnice au împodobit tot spațiul vegetal care înconjoară castelul.

Pădurea se întinde pe peste 100 de hectare, iar vizitatorii se pot bucura de ea, însoțiți de un ghid, din aprilie până în noiembrie, fie la bordul unor trenulețe electrice, fie al bărcilor electrice, ce străbat canalul populat de păsări. Domeniul le propune oaspeților săi și 6 grădini tematice, între ele și una de legume, care alimentează vara și toamna micul restaurant al Castelului. Administrator de 17 ani al Castelului, Renaud Boyer, cunoaște toate secretele locului.

Renaud Boyer: Chenerny este un castel privat, deschis publicului din 1922, dar care este încă locuit de familie. Familia marchizului de Vibraye deține domeniul Cheverny de peste 650 de ani. Proprietarii actuali, marchizul și marchiza de Vibraye locuiesc permanent, tot timpul anului, într-o aripă a castelului, în care vizitatorii nu au acces. Este căminul lor și, în același timp, locul lor de muncă, pentru că ei îi coordonează pe cei 40 de angajați, în întreținerea și promovarea acestui loc cu adevărat magic, pe care vizitatorii îl iubesc inclusiv pentru această latură a sa de casă particulară. Cheverny a aparținut întotdeauna familiei de Vibraye – evident a existat acea paranteză a Revoluției Franceze - pentru ca apoi familia să-și recupereze pământurile și castelul. Când îi vezi, când îi întâlnești pe marchizul și marchiza de Vibraye, rămâi surprins, iar oamenii sunt adesea surprinși de simplitatea lor, de generozitatea lor și de viața lor cu totul modestă, nu vor niciodată să se afișeze că sunt nobili, nu fac mare caz de faptul că locuiesc într-un castel, încearcă să trăiască cât mai discret posibil.

Și pot confirma cele spuse de administratorul castelului, pentru că am avut fericita ocazia de a-i cunoaște personal pe Constance și Charles-Antoine de Vibraye, care au primit delegația de jurnaliști, veniți de la Paris, în vizita organizată la Cheverny de Asociația Presei Străine acreditate în Franța. Doi oameni încă tineri, plini de viață și extrem de binevoitori, care își dedică cea mai mare parte din timp punerii în valoare a castelului lor drag, ca adevărați șefi de întreprindere. Marchizul și marchiza ne-au mărturisit că perioada de închidere din timpul pandemiei încă se resimte în situația economică a domeniului. Am vrut să știu cât de mult se implică ei doi personal în gestionarea treburilor castelului.

Marchizul Charles-Antoine de Vibraye: Niciodată destul! O să rezum foarte simplu răspunsul: ne ocupăm de tot ce se vede și de tot ce nu se vede...

Marchiza Constance de Vibraye: Eu am rolurile cele mai frumoase. Sectorul meu sunt urșii de pluș, bulgării de zăpadă, ghirlandele, pe care, iată, le puteți vedea. Soțul meu este responsabil de kilometri întregi de legislație, de norme, de dosare, de formulare de completat...

Marchizul Charles-Antoine de Vibraye: Dar fără personalul castelului nimic n-ar fi posibil. Este o adevărată muncă de echipă.

Marchiza Constance de Vibraye: Suntem obligați să lucrăm împreună, să privim toți în aceeași direcție și să avem aceeași voință. Singuri, n-am reuși să facem mare lucru.

Marchizul Charles-Antoine de Vibraye: Și mai sunt niște secrete, pe care nu le voi divulga...

M-am bucurat să aflu că marchizul de Vibraye nu doar că știe multe lucruri despre România, dar că ne-a și vizitat țara:

Marchizul Charles-Antoine de Vibraye: Am fost în România în septembrie 2019 și am vizitat Bucureștiul, un oraș impresionant. Aș încadra Bucureștiul în categoria de orașe ca Berlinul, unde ești – aș spune - puțin zdrobit de greutatea istoriei. După o vizită la București, ca și la Berlin, nu poți rămâne indiferent. Desigur, sunt orașe foarte frumoase, cu o atmosferă plăcută, unde descoperi monumente, muzee. Bucureștiul are ceva diferit, care îți taie respirația, un amestec de turism istoric, politic și de patrimoniu, rezultatul unor transformări succesive. Ne face să ne imaginăm o anumită suferință prin care a trecut, dar sesizăm în același timp o renaștere care a avut loc, cu alte particularități. Bucureștiul nu te lasă deloc indiferent, așa că recomand!

Nu vreau să-i rămân datoare marchizului de Vibraye, așa că recomand, la rândul meu, Castelul Cheverny, ca destinație turistică. Castelele de pe Valea Loarei decorate de Crăciun ar putea fi, la sfârșit de an, o destinație turistică la fel de interesantă ca Laponia, țara lui Moș Crăciun.