Vlog-ing în timp de război sub ocupație rusă. Povestea Angelei din sudul Ucrainei

În Ucraina, în această noapte se împlinește 1 an de război! 365 de zile sângeroase în care mulți ucraineni și-au pierdut familiile, locuințele, iar alții au părăsit pur și simplu țara doar cu hainele pe care le aveau pe ei în data de 24 februarie 2022.

În orașul Mikolaiv, care a fost numit și ultima rezistență din SUD în fața invaziei ruse declanșate de Vladimir Putin, am întâlnit-o pe Angela.

Înainte de război lucra la administrația din regiune. Acum face vlog-ing de război și prezintă situația din sudul ucrainean.

S-a născut în Mikolaiv, bunica ei este din Sevastopol, a vorbit toată viața limba rusă, chiar daca este cetățean ucrainean.

La 23 de ani se întreabă unde a greșit și nu înțelege de ce este victima unui război nedorit de nimeni. A scapăt de 3 ori cu viață în timpul invaziei!

Apartamentul i-a fost distrus de o rachetă care a intrat chiar pe geamul din sufrageria imobilului. Apoi o altă rachetă a fost trasă către Administriatia Regională, locul unde lucreaza.

Doar o minune a făcut să nu fie la ora aceea acolo. Iar săptămână trecuta era în Herson când o racheta a explodat lângă ea.

A fost internată în spital cu probleme de vedere din cauza suflului exploziei. Mai mult, fratele ei care lupta la Mariupol a fost luat prizonier de către rusi! Inițial au fost informații că este mort, au fost dărâmați de veste.

Dar mai apoi, rușii l-au prezentat că trofeu la televiziunile locale și pe canalele de Telegram. Nimeni nu mai știe ce se creadă! Dar aflăm mai multe de la Angela, într-un interviu emoționant pe care mi l-a acordat în exclusivitate pentru Radio România Actualități!

Reporter Alex Buzică: Câți ani ai și cum ți-ai trăit viata in ultimul an?

Angela: Mă numesc Angela, am 23 de ani și sunt cetățean al orașului Mikolaiv. În anul 2022, majoritatea timpului mi-am petrecut-o într-un adăpost subteran sau bunker cum le numiți voi. În fiecare zi mă trezeam la ora 5 dimineața din cauzasunetului sirenelor anti-aeriene. Apoi, pentru că nu aveam electricitate pentru mult timp, trebuia să mă grăbesc să fac treburile casnice. Dar ne confruntăm cu o problemă acum. Aici în oraș nu este apă potabilă. După cum vezi curge apă de culoarea maro la robinet. Rușii au bombardat conducta cu apă. Ne-am reprofilat și toți cei care stăm la case ne-am săpat puțuri în grădini, am cumpărat panouri fotovoltaice, iar acum suntem independenți din punct de vedere energetic.

Reporter Alex Buzică: De ce vorbesti rusa?

Angela: Eu sunt din sudul Ucrainei, din regiunea pe care Vladimir Putin o numește Rusia. Iți spun doar ție acum că nu am fost un cetățean ucrainean perfect, adică în majoritatea timpului vorbesc limba rusă, ascult muzică rusească dar si ucraineana. Ca sa intelegi, bunica mea este din Sevastopol (Crimeea) și mergeam des acolo. Nu înțeleg această agresiune a lui Vladimir Putin. Eu fac parte și dintr-un ONG care oferă suport persoanelor cu dizabilități. De două ori pe lună merg în Herson și le duc medicamente celor cu probleme. Chiar și acum în timpul ocupației de acolo și doar ai văzut cum este pentru că de acolo vii.

Reporter Alex Buzică: Stiu ca esti aici doar cu tatal. Unde este restul familiei?

Angela: Mama, sora și nepotul sunt în Lituania, comunic cu ei doar prin apeluri video. Fratele meu mai mare este în captivitate în Rusia. A fost luat ostatic de către rusi atunci când apara orașul Mariupol. Intre timp, orașul meu, Mykolaiv a fost grav afectat de bombardamente așa cum iți spuneam mai devreme. Orașul a mai fost numit ultima fortăreață de apărare a regiunii sud din Ucraina. De aceea, rușii au aici cu rachete în spitale, în blocuri, case, școli și instituții. Trebuie doar să mergi pe orice stradă și vei vedea urmele conflictului. Revenind la ce ți-am spus, chiar dacă vorbesc rusa, nu voi renunță să lupt împotriva rușilor agresori și invadatori, nu mă voi da bătuta! Nici eu, nici ceilalți cetățeni de aici din sud! Sper că într-o zi oamenii să revină acasă și să își continuie viața normal. Oricum, în ultimele 2 luni, aproximativ 100 de mii de oameni au revenit în oraș, aici la Mykolaiv.

Reporter Alex Buzică: Ai fost recent la spital. Ce s-a intamplat?

Angela: Eu acum doua zile am ieșit din spital, am fost prinsă într-un bombardament în Herson, iar din cauza suflului exploziei unei rachete, mi-a fost afectată vederea. Și am avut și un soc din punct de vedere psihologic. De la începutul războiului eu fac vloging de război. Și să iți spun și de ce! De 3 ori am fentat moartea. Apartamentul din centrului Mykolaivului mi-a fost distrus, dar nu eram acasă. Clădirea unde lucram, adică Administrația Regională a fost pur și simplu ruptă în două, dar nu eram la muncă, iar acum în Herson, am fost la un pas să mor. De aceea mă regăsesc în vloging, este cel mai bun psiholog pentru mine astăzi. Vreau să le arăt oamenilor cum este să trăiești cu frică de război și atacuri. Țin să menționez că nu fac propagandă pe canalul meu. Este greu să vezi că zeci de mii de oameni care rămân fară case, copii orfani, din motivul asta fac vloging. Marea mea audiență sunt oameni din diverse tari, nu neapărat din Ucraina. Nu fac politică. Mă gândesc în fiecare zi ce am făcut greșit că să trebuieasca să trec prin asta. Ăsta e un alt motiv pentru care fac vloging. Nu vom rezolva nimic dacă stăm pe canapea și ne uitam la TV. Trebuie să luăm atitudine, fiecare să lupte cum poate. Arma mea este camera foto. Social media este arma mea. În total am peste 100 de mii următori pe canalele de social media. Să iți spun și gândul meu la 1 an de război. Fiecare ucrainean trăiește un coșmar astăzi și nu își dorea asta. Îmi spun în fiecare zi acest lucru. Nu contează unde suntem, nu contează unde ne ascundem și fugim și câtă suferință avem când ne moare o persoană dragă… trebuie să fim tari în interior! Să ne gândim că vom reuși să trecem peste perioada asta! Iubiți-vă pe voi și pe aveți grija de cei dragi!
Multe rugăciuni pentru soldații nostrii, pentru apărătorii nostrii.