Războiul din Golf a intrat într-o fază care depăşeşte logica clasică a confruntării militare

Războiul din Golf în noua sa formă, un conflict deschis între Iran, pe de o parte, şi alianţa Statele Unite - Israel, pe de altă parte, a intrat în aceste zile într-o fază care depăşeşte logica clasică a confruntării militare şi intră într-o zonă mult mai periculoasă: războiul total pentru controlul energiei şi al rutelor strategice globale. În ultimele zile, el a devenit şi o criză de alianţe globale, iar declaraţiile preşedintelui american, Donald Trump, riscă să schimbe nu doar echilibrul din Orientul Mijlociu, ci şi arhitectura de securitate a Occidentului.

Radu Dobriţoiu a urmărit ultimele evoluţii ale noului război din Golf:

Escaladarea din ultimele 48 de ore este definitorie. Lovitura israeliană realizată cu coordonare americană asupra câmpului de gaze South Pars, cel mai mare din lume, marchează o schimbare de paradigmă. Pentru prima dată, infrastructura energetică majoră a Iranului devine ţintă directă. Potrivit "The Guardian", Teheranul a calificat această mutare drept "sinucidere politică" şi a ameninţat cu represalii imediate asupra instalaţiilor din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatar. Răspunsul Iranului nu este doar retoric. Agenţiile internaţionale notează că autorităţile iraniene au emis avertismente de evacuare pentru rafinării şi câmpuri de gaz din întreg Golful, în timp ce exporturile de energie sunt deja perturbate. Reuters vorbeşte despre o creştere bruscă a preţului petrolului de peste 6% şi despre riscul unei perturbări globale majore. În paralel, conflictul a intrat într-o fază navală critică. Strâmtoarea Ormuz, prin care trece o parte esenţială a energiei mondiale, este practic blocată de Iran. Această dimensiune economică devine, de fapt, centrul conflictului. Associated Press notează că exporturile din Golf au scăzut dramatic, iar preţurile au crescut cu peste 50% de la începutul războiului, depăşind 100 de dolari barilul. Nu mai vorbim doar despre un război regional, ci despre o criză energetică globală în plină desfăşurare.

Dar, dincolo de dimensiunea militară, ruptura politică este poate şi mai gravă. Donald Trump a lansat, practic, un ultimatum implicit către aliaţii occidentali. Această poziţie marchează o ruptură istorică. Pentru prima dată, în plin conflict major, Washingtonul pune sub semnul întrebării însăşi utilitatea alianţei care a definit securitatea occidentală timp de decenii. NATO şi liderii europeni au subliniat că alianţa este defensivă şi nu a fost consultată în decizia de a declanşa operaţiunile împotriva Iranului. În esenţă, avem două viziuni care se ciocnesc: una unilaterală, orientată spre acţiune rapidă, şi una colectivă precaută, care refuză escaladarea. În paralel, discursul lui Trump devine din ce în ce mai dur. El insistă că SUA pot merge singure şi chiar sugerează că alte state ar trebui să-şi gestioneze singure securitatea energetică, în timp ce Washingtonul îşi urmăreşte propriile obiective strategice. Această retorică are consecinţe imediate. În interiorul administraţiei americane apar fisuri, inclusiv demisii la nivel înalt, iar pe plan internaţional, încrederea în leadershipul american este pusă sub semnul întrebării.

Pe teren, conflictul continuă să se extindă: atacuri asupra infrastructurii energetice, alerte de rachete în statele din Golf, lovituri asupra bazelor şi o presiune constantă asupra rutelor maritime. Dar, în mod paradoxal, cea mai periculoasă evoluţie nu este militară, ci politică, pentru că dacă acest război reconfigurează fluxurile de petrol, declaraţiile lui Trump riscă să reconfigureze alianţele globale. În acest moment, lumea se confruntă cu o dublă criză, una energetică şi una de securitate colectivă, iar întrebarea care se conturează nu mai este doar cum se va încheia războiul din Golf, ci dacă, la finalul lui, ordinea internaţională va mai arăta la fel.