Guvernul Franţei a fost demis prin votul deputaţilor din Adunarea Naţională

Guvernul Franţei a fost demis în această seară prin votul deputaţilor din Adunarea Naţională, care au refuzat să-i acorde încrederea pentru construcţia bugetului pe 2026. Este vorba de un proces cu final anunţat, în condiţiile în care partidele din opoziţie declară de două săptămâni că vor vota împotrivă, iar Franţa se află din nou în plină criză politică, cu al doilea guvern demis în mai puţin de un an. Premierul François Bayrou îşi va depune în aceste condiţii mâine dimineaţă demisia pe biroul preşedintelui Emmanuel Macron, care anunţă că va începe imediat să caute un înlocuitor.

De la Paris, corespondenta RRA, Daniela Coman, a transmis o sinteză pe aceast subiect:

Adunarea Naţională a desfiinţat proiectul de buget înainte de a-l primi spre dezbatere, respingându-l cu guvernul odată. La jumătatea lunii iulie, premierul François Bayrou prezenta o primă variantă a sa, potrivit căreia toate cheltuielile publice vor scădea, cu excepţia celor pentru apărare, care vor creşte. Îngheţarea valorii pensiilor şi ajutoarelor sociale, ştergerea din calendar a două zile libere de sărbători legale, desfiinţarea agenţiilor guvernamentale inutile şi a numeroase posturi de funcţionari eliberate prin pensionare, alocări reduse de la bugetul central pentru autorităţile locale, creşterea unor taxe pentru francezii cu venituri mari, instituirea de controale stricte şi penalizarea abuzurilor în cazul ajutoarelor sociale şi al concediilor medicale sunt doar câteva dintre măsurile prevăzute.

În discursul rostit în această după-amiază în plenul Adunării Naţionale, şeful guvernului a revenit din nou asupra pericolului în care se află economia şi societatea din cauza celui mai mare deficit bugetar din zona euro şi a unei datorii publice istorice, insistând pe urgenţa de a reduce cheltuielile statului.

Premierul François Bayrou şi-a exprimat dezamăgirea că partidele politice aleg să pună mai presus de binele ţării propriile lor interese electorale: Guvernul propune un plan de reducere a datoriei, astfel încât Franţa să poată scăpa, în câţiva ani, de valul inexorabil de datorii care o scufundă. Planul prevede atingerea pragului de 3% deficit public anual până în 2029, după care datoria nu va mai creşte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, aveţi puterea de a răsturna guvernul, dar nu aveţi puterea de a şterge realitatea. Cheltuielile vor continua să crească şi mai mult, iar povara datoriei, deja insuportabilă, va deveni din ce în ce mai grea şi din ce în ce mai scumpă.

În luările succesive de cuvânt ale şefilor grupurilor parlamentare, susţinătorii guvernului au făcut cu greu faţă criticilor opoziţiei, întreptate atât împotriva premierului Bayrou, cât mai ales a preşedintelui Emmanuel Macron, considerat principalul responsabil de situaţia financiară şi de instabilitatea politică a ţării. Deputaţii opoziţiei, atât ai stângii, cât şi ai extremei drepte, nu au negat situaţia bugetară catastrofală, dar s-au declarat în dezacord total cu măsurile propuse de guvern, pe care l-au calificat drept incompetent. Inutil de spus că propriile lor puncte de vedere sunt diametral opuse.

Dacă extrema dreaptă cere reducerea contribuţiei Franţei la Uniunea Europeană şi desfiinţarea tuturor ajutoarelor pentru migranţi, partidele de stânga vor tăierea avantajelor acordate întreprinderilor şi impozite suplimentare pentru marile averi, în loc de a împovăra întreaga populaţie.

Lidera extremei drepte, Marine Le Pen, care conduce cel mai important grup parlamentar al Adunării Naţionale şi al cărui partid se situează pe primul loc în sondaje între preferinţele electoratului, i-a cerut preşedintelui Emmanuel Macron să dizolve din nou Adunarea şi să-i cheme pe francezi la urne pentru a clarifica raportul de putere pe scena politică: Domnul Macron trebuie să renunţe, măcar o dată, la rolul său de lider al majorităţii guvernamentale şi să şi-l asume, în sfârşit, dacă este în stare, pe cel de preşedinte al Republicii. În aceste circumstanţe, preşedintele are o singură posibilitate: să convoace noi alegeri şi să lase ţara să aleagă o alternativă la guvernare.

Potrivit configuraţiei actuale a Camerei Inferioare a Parlamentului Franţei, rezultată în urma dizolvării Adunării precedente şi a alegerilor anticipate din iulie anul trecut, niciunul dintre cele trei mari blocuri politice nu are suficiente fotolii de deputat pentru a susţine un guvern propriu, iar Franţa nu are tradiţia coaliţiilor multipartite, de unde şi crizele politice din cel de-al doilea mandat al preşedintelui Macron. În trei ani s-au succedat numai puţin de cinci guverne. Aşadar, François Bayrou iese din scenă, iar de acum toate reflectoarele se vor îndrepta către preşedinte, care va trebui să găsească un nou şef de cabinet, dar mai ales să convingă o parte din opoziţie să sprijine coaliţia guvernamentală, un demers deloc uşor. În vizorul său este Partidul Socialist, singurul frecventabil din actuala opoziţie.

Noul guvern, indiferent de cine va fi condus, ar putea avea însă aceeaşi soartă, şi anume să-şi rişte supravieţuirea la votul pentru bugetul pe 2026.

În paralel cu criza politică, sunt în pregătire mişcări sociale a căror ţintă este în special preşedintele Emmanuel Macron. O mişcare de protest mobilizată pe internet, sub sloganul "Să blocăm totul", cheamă, pentru mâine, la o zi de manifestaţii de stradă, greve, blocarea accesului în întreprinderi, instituţii publice, centre comerciale, riscând să degenereze în dezordine şi distrugeri. La rândul lor, sindicatele au lansat un apel la grevă generală, la nivel naţional, pentru 18 septembrie. Iar la sfârşitul săptămânii vine o altă încercare pentru Franţa, rămasă fără guvern: agenţiile de rating ar urma să anunţe evaluarea de ţară, indicator ce cântăreşte greu în ceea ce priveşte accesul la împrumuturi pe pieţele financiare internaţionale şi valoarea dobânzii la care ţara se poate împrumuta în viitor.