Germania nu va participa la o misiune militară pentru a garanta libertatea navigaţiei în Strâmtoarea Ormuz

Cancelarul Friedrich Merz a respins o eventuală participare militară a Germaniei la protejarea petrolierelor în Strâmtoarea Ormuz şi a criticat cursul urmat de preşedintele american Donald Trump. La Berlin, în cadrul unei întâlniri cu premierul olandez, Merz a subliniat că NATO este o alianţă defensivă, nu un instrument pentru intervenţii militare, iar conflictul cu Iranul nu este o chestiune a NATO. Cancelarul a adăugat că îşi doreşte ca în interiorul alianţei transatlantice partenerii să se trateze reciproc cu respect.

Corespondenţă din Germania realizată de Vlad Drăghicescu:

Cancelarul federal Friedrich Merz nu s-a arătat deloc impresionat de avertismentele preşedintelui american Donald Trump, care a cerut statelor europene din NATO să se implice în redeschiderea Strâmtorii Ormuz pentru navele comerciale. Fără sprijinul aliaţilor, a avertizat liderul de la Casa Albă, viitorul NATO ar putea avea de suferit.
Atâta vreme cât războiul continuă, Germania nu va participa la o misiune militară pentru a garanta libertatea navigaţiei în strâmtoare, a declarat cancelarul Merz în această după-amiază la Berlin, în cadrul unei întâlniri cu premierul olandez Rob Jetten. Până în prezent nu există niciun concept clar care să arate cum ar putea avea succes o astfel de operaţiune, a spus liderul conservator. Germania împărtăşeşte obiectivul înlocuirii actualului regim iranian cu un guvern legitim democratic, însă, potrivit domnului Merz, după cum arată lecţiile conflictelor din anii şi deceniile trecute, alungarea actualilor potentaţi iranieni prin bombardamente este puţin probabilă.

Friedrich Merz: NATO nu este o alianţă de intervenţie şi nu este chemată să intervină aici. Mi-am exprimat opinia despre acest război încă de la început, atrăgând atenţia asupra riscurilor sale, iar ele sunt într-adevăr foarte mari. Nu va exista, aşadar, o soluţie militară, ci doar una politică. Fac apel la toţi cei implicaţi să caute soluţia politică, iar Germania este pregătită să participe la aceasta. Ministrul nostru de externe, Johann Wadephul, a fost săptămâna trecută în regiune şi a făcut exact această ofertă, însă ea trebuie să fie şi acceptată de toate părţile implicate.

Şeful diplomaţiei germane a călătorit săptămâna trecută în Israel, Arabia Saudită, Emiratele Arabe şi în Qatar. Se pare însă că demersul său diplomatic nu a avut ecoul sperat de partea germană. De altfel, guvernul de la Berlin a exclus încă de vineri o posibilă participare a Germaniei la o misiune navală pentru securizarea Strâmtorii Ormuz. Duminică, Wadephul a declarat că în clipa de faţă nu există o necesitate imediată pentru implicarea ţării sale într-o astfel de operaţiune. Germania, a spus ministrul de externe, vrea mai întâi să afle de la Israel şi SUA când îşi vor considera atinse obiectivele militare în Iran. Abia după aceea ar putea fi discutată o nouă arhitectură de securitate în regiune, a spus el. Declaraţiile de astăzi ale cancelarului german arată însă o schimbare de ton faţă de reacţia sa iniţială la izbucnirea războiului. El se arătase mai degrabă autocritic, spunând că apelurile Europei şi pachetele de sancţiuni au impresionat prea puţin Iranul, inclusiv pentru că statele europene nu au fost dispuse să îşi apere interesele fundamentale, la nevoie, şi prin forţă militară. "Acum nu este momentul să dăm lecţii partenerilor şi aliaţilor", spunea Mertz la o zi după primele atacuri.

Totuşi, creşterea preţurilor la energie şi riscurile pentru aprovizionare într-o economie germană deja fragilizată, precum şi posibilitatea unui conflict prelungit, cu efecte asupra securităţii Europei şi cu un potenţial nou val de migraţie, ar putea determina Berlinul să-şi reconsidere poziţia, spun experţii în securitate.

Unul dintre aceştia, Nico Lange, consideră că statele europene se află acum într-o veritabilă dilemă, iar refuzul de a răspunde solicitărilor venite din partea Statelor Unite nu va fi unul de lungă durată: Europenii sunt prinşi între două poziţii. Pe de-o parte, acesta este într-adevăr războiul lui Donald Trump. El l-a început şi, aparent, nu a luat în calcul consecinţele, deci trebuie să vadă sigur cum se descurcă. Pe de altă parte, noi înşine avem un interes de a menţine liberă navigaţia prin Strâmtoarea Ormuz, de care depind livrările şi preţurile energiei. Nu ne ajută să despicăm firul în patru, pentru că problema va trebui să fie rezolvată. De aceea, rămâne de văzut dacă până la reuniunea Consiliului European, de la sfârşitul săptămânii, poziţia europenilor, reflexul lor de a sta deoparte şi de a-l lăsa pe Trump să facă singur treaba, se va schimba. Eu cred că da.

Potrivit Asociaţiei Armatorilor Germani, aproximativ 30 de nave ale companiilor maritime germane se află în prezent în Golful Persic. Totuşi, pentru Germania, perspectiva unei intervenţii în strâmtoare nu se confruntă doar cu îndoieli de natură politică, ci şi cu limite juridice. Ministrul de externe Wadephul a explicat în weekend că Berlinul priveşte cu multă rezervă o eventuală extindere a Misiunii Aspides în importanta arteră comercială. El a argumentat într-un interviu acordat ARD că misiunea nu este suficient de eficientă nici în actuala sa zonă de operare din Marea Roşie, fiind greu de crezut că o lărgire a misiunii ar aduce mai multă securitate. De altfel, contribuţia germană la Aspides este relativ redusă. Bundeswehr asigură în principal personal de stat major în Cartierul General al operaţiunii din Larissa, precum şi supraveghere aeriană. Un alt obstacol este ce juridic, dat fiind că, în baza mandatului actual aprobat de Bundestag, Germania nu poate trimite escorte armate pentru nave în Golful Persic sau în Ormuz. Germania ar dispune însă, în cazul în care guvernul şi-ar schimba poziţia, de unele dotări militare relevante pentru o astfel de misiune. Bundeswehr ar putea contribui, între altele, cu nave echipate pentru apărare antiaeriană, dar şi cu mijloace de neutralizare a minelor maritime. Este însă greu de spus care sunt capacităţile disponibile pe termen scurt. Potrivind experţilor, un astfel de angajament ar presupune riscuri majore, deoarece Iranul ar putea recurge la tactici de război asimetric, ceea ce ar face situaţia imprevizibilă.