Bernard Kouchner: Aţi auzit vreodată de un conducător de război care nu şi-a vizitat niciodată trupele, în ciuda miilor de morţi?!

Cât de mare este riscul ca războiul din Ucraina să se agraveze sau, şi mai rău, să se extindă? Cât de îndelungat ar putea fi acest conflict şi cât de îndepărtat este momentul deschiderii negocierilor pentru pace? Este Vladimir Putin partener fiabil de discuţii? Sunt multe întrebări pe care, cu siguranţă, fiecare dintre dvs. vi le puneţi destul de des. Corespondenta noastră în Franţa, Daniela Coman, a obţinut câteva răspunsuri în interviul pe care i l-a acordat fostul ministru francez de externe, Bernard Kouchner - acelaşi care a fondat anterior organizaţia internaţională „Medici fără frontiere” – şi care are inclusiv experienţa negocierilor purtate cu liderul rus, Vladimir Putin.

Reporter: Situaţia din Ucraina este tot mai complicată. După părerea dvs., există riscul ca războiul să degenereze? Rusia ar putea ataca, eventual, ţările vecine? Mă gândesc, mai ales la Republica Moldova, România este şi ea foarte aproape, românii sunt tot mai îngrijoraţi.

Bernard Kouchner: Înţeleg foarte bine îngrijorările lor. În prezent, armata ucraineană trebuie să facă faţă unei armate ruse care pare că şi-a recăpătat forţa, dacă ar fi să-l credem pe dl. Putin. Dar nu trebuie să îl credem niciodată! Dl.Putin este un mincinos profesionist, el conduce prin minciună. Dar, se vorbeşte tot mai mult de o ofensivă rusă importantă în primăvară, februarie-martie. Iar acesta este un motiv suplimentar să-i ajutăm pe ucraineni. Sigur, nu ar trebui să se exagereze cu cererile: am auzit chiar de un submarin, de avioane de luptă. Trebuie să avem o viziune, o strategie europeană solidă, dar mai ales NU trebuie să-i lăsăm pe ruşi să câştige. Acesta ar fi cel mai mare pericol. Sunt deja prea mulţi morţi, atâtea sacrificii. Rezistenţa şi curajul ucrainenilor sunt formidabile. Dar, dacă nu le furnizăm armele de care au nevoie, pentru ţările pe care le-aţi citat, de fapt pentru toate ţările europene, însă cu precădere cele din apropierea Rusiei: România, statele baltice, Polonia chiar, prezintă riscuri importante. Este absolut necesar ca ucrainenii să-i alunge pe ruşi de pe teritoriul lor.

Reporter: Vladimir Putin, chiar de la sosirea sa la putere, în urmă cu peste 20 de ani, şi-a arătat potenţialul periculos. A dispus, în timp, arestarea, chiar executarea tuturor opozanţilor săi politici sau din mass-media. De ce occidentalii au continuat să îl trateze ca pe egalul lor, ca pe un lider democrat?

Bernard Kouchner: Nu doar că l-au tratat ca de la egal la egal, ci chiar ca pe reprezentantul unei mari ţări, a doua care conta pe planetă, după Statele Unite. A fost o eroare profundă, cu toţii ne-am înşelat amarnic. Pentru noi, francezii, politica dusă după al doilea război mondial şi după sosirea la putere a generalului De Gaulle era că trebuie să-l respectăm pe fratele nostru mai mare. Este o ţară foarte mare, care ne-a eliberat de nazişti - chiar dacă nu a fost singura – trebuie să vorbim cu ea şi să avem relaţii normale. Putin, care provine din rândurile KGB-ului, a avut de la început această idee de a recuceri marele imperiu rus. Ne-au trebuit 20 de ani – chiar dacă a fost războiul din Cecenia, apoi cel din Georgia – iar eu am asistat îndeaproape la ce s-a întâmplat în Georgia, pentru că eram ministru de externe al Franţei la acel moment - tot nu ne-am trezit suficient. Şi nu vorbesc doar de europeni, ci şi de americani. Nu am reacţionat, nu ne-am opus. Mai târziu, la fel, n-am făcut mari eforturi să înţelegem ce se întîmpla în Crimeea. Nici atunci n-am protestat prea mult. Am fost foarte slabi, până la a deveni aproape complicii lui.

Reporter: De ce este atât de dificil de găsit calea către pace? Cine nu vrea să facă pace?

Bernard Kouchner: A face pace acum – îmi pare rău să vă şochez – înseamnă să fii de partea lui Putin. Preşedintele Putin a atacat, a invadat o ţară liberă şi independentă. Ucrainienii au trăit 30 de ani liberi, dar nu şi în mintea lui Putin. El a gândit întotdeauna că trebuie să recâştige aceste teritorii, care crede el că îi aparţin, ceea ce, din punct de vedere istoric, este complet fals. Ceea ce mai vedem, astăzi, este că poporul rus nu protestează deloc. Nu că ar fi mulţumiţi, dimpotrivă. Nu vor să-şi trimită fii la război, dar nici nu se ridică împotriva acestui conflict. Nu se vede nimic, cu excepţia unor mişcări neînsemnate. De exemplu, împotriva războiului din Afganistan, pe care l-am cunoscut foarte bine, au existat numeroase acţiuni, în special ale mamelor soldaţilor ruşi. Era o contestare populară. Acum, NU. Iar dl. Putin nu s-a dus niciodată pe front. Aţi auzit vreodată de un conducător de război care nu şi-a vizitat niciodată trupele, în ciuda miilor de morţi?! Foarte curajos acest domn Putin!

Reporter: Ne putem aştepta ca situaţia să se agraveze, ca războiul să fie şi mai dur decât până acum?

Bernard Kouchner: Ne putem aştepta la orice, această situaţie este de durată. Diferenţa este că ucrainenii se bat pentru ţara lor, cu o hotărâre remarcabilă. Dar ruşii, pentru ce se bat? Ce le-a spus dl. Putin este că merg să-i captureze pe nazişti. Unde sunt naziştii? Ce înseamnă asta? Ucraina este o ţară democratică, a avut loc un vot. Când dl. Zelensky a fost ales, ţara se confrunta, într-adevăr cu o corupţie enormă, iar dl. Zelensky părea cel mai puţin corupt dintre candidaţi. Denunţarea naziştilor, homosexualilor şi decandenţilor occidentali este un motiv ridicol, psihopatologic. Iar în curând, când va vedea tancurile germane revenind pe câmpiile ucrainene, Putin va relua jocul său, amintind de „marele război popular”. Despre ce vorbim? Suntem la aproape 80 de ani (după al doilea război mondial). Unii oameni spun că preşedintele Putin este nebun. Nu-i deloc nebun: el are o viziune politică barbară. Este un dictator! N-am de unde să ştiu ce va întâmpla cu bieţii ruşi, care se tem. Iar el nu recrutează militari în marile oraşe, la Moscova, nu! Ci în sate şi orăşele îndepărtate, unde oamenii nu sunt bine informaţi, nu sunt la curent cu ce se întâmplă. Soldaţii sunt trimişi să se bată fără să aibă instrucţie militară şi fără nicio raţiune, fără niciun obiectiv în acest război.

Reporter: Dvs. aveţi experienţa negocierii cu Putin, în timpul războiului din Georgia, din 2008...

Bernard Kouchner: El a minţit tot timpul. A minţit, a minţit din nou şi a minţit încă odată! N-a respectat nimic. Am semnat împreună un document oficial, care garanta organizarea de referendumuri în Osetia de sud şi Abhazia, după care ruşii trebuiau să elibereze aceste teritorii. Nimic, nimic, dar nimic n-a făcut! Am fost atunci eu, care am semnat documentele, preşedintele Sarkozy, Medvedev, Lavrov şi Putin. Negocierile au durat ore întregi. La acel moment, Franţa deţinea preşedinţia Uniunii Europene, deci Franţa semna în numele Europei. Rezultatul: chiar şi astăzi Osetia de Sud şi Abhazia sunt teritorii ruseşti. Nu trebuie crezut nicio secundă! El îi acuză pe alţii de ceea ce face el. Este o metodă de guvernare destul de curioasă şi este trist pentru ruşi. Dar nu trebuie să fie trist şi pentru Europa, pentru că, de fapt, Vladimir Putin a pornit un război împotriva democraţiei, a ţărilor moderne şi a libertăţii. Iar pacea nu se poate face fără acordul ucrainenilor. Pentru a ajunge la pace, este încă nevoie de victorii militare. În primul rând, nu putem lăsa ca această ţară să rămână invadată, pentru că mai târziu am putea şi noi să fim invadaţi. Sunt şi destui francezi care spun: ce căutăm noi acolo, de ce suntem contra Rusiei, pentru că ei au preluat unele idei – întreţinute de anumite mişcări de extremă stânga şi de extremă dreapta în Franţa – că trebuie să se facă pace. A face pace acum înseamnă să-i lăsăm pe ruşi să câştige şi să păstreze o parte din teritoriul ucrainean. Acest lucru nu este posibil, toţi am fi ameninţaţi.