Casele de amanet, între legalitate şi fraudă
Potrivit legislaţiei, casele de amanet sunt instituţii financiare nebancare şi nu pot solicita decât bunuri mobile drept garanţii. Unele case de amanet solicită însă ipotecă pe locuinţe.
Articol de Ioana Dogaru, 19 Mai 2010, 09:25
Izgoniţi de reticenţa băncilor de a mai da credite, românii au căutat peste tot să se împrumute ca să îşi rezolve unele probleme.
Ca să nu cadă în ilegalitate, au evitat cămătăria dar au ajuns la casele de amanet.
Împrumutul la acestea este legal, însă doar în anumite condiţii.
O astfel de societate este una financiară nebancară, iar câteva dintre ele sunt supervizate de către banca Naţională a României.
Chiar BNR sesiza nu demult că unele Case de amanet solicită ipotecă pe imobilul clienţilor care vor să se împrumute. În plus, patronii acestora mai spun şi că este absolut legal ceea ce fac.
Legea nr.93 din 2009 stabileşte clar că societăţile respective pot da credite doar cu primire de bunuri spre păstrare – este vorba doar despre bunuri mobile. Adică autoturisme, bijuterii, telefoane mobile, aparatură audio-video-IT, electrocasnice. Construcţiile şi terenurile nu pot fi amanetate.
Ar mai fi de spus că nu sunt puţine persoanele care au luat împrumuturi pe termen scurt de la casele de amanet, dar cu garanţie în aur.
Comisioanele de un procent pe zi i-au cam uscat pe clienţi. Cei mai mulţi uită să mai revină după obiectele lăsate garanţie odată ce s-au văzut cu banii în această perioadă.
Clienţii care se întorc dar nu au bani să mai recupereze bunul amanetat pot cere prelungirea contractului, care se va face după o lună de la încheiere doar dacă instituţia binevoieşte asta.
În astfel de situaţii se fixează dobânzi de 30 la sută pe lună şi care ajung la peste 300 la sută pe an.
