Viața ca un oratoriu - Paul Constantinescu

Cu „Viața ca un oratoriu”, colecția Arhiva Rugului Aprins a ajuns la cartea cu numărul unsprezece. Volumul conține mai multe scrieri ale compozitorului și muzicologului Paul Constantinescu (1909 - 1963): articole, interviuri, cronici, autobiografii, eseuri și traduceri.

„Paul Constantinescu este unul dintre cei mai mari compozitori români din secolul XX, dar aportul lui la fenomenul Rugului Aprins a rămas încă insuficient cercetat. Volumul de față ilustrează și lămurește într-o anume măsură acest neajuns – și o face de o manieră neașteptată”, arată în Introducere îngrijitorul colecției Marius Vasileanu.

Acesta mai arată că Paul Constantinescu pare să fi fost un membru marginal al Rugului Aprins. Numai că imediat după arestarea celor din lotul Rugului Aprins (1958), în frunte cu Părintele Daniil Sandu Tudor, în anul 1959 Paul Constantinescu intră și el în atenția poliției politice comuniste (Securității) și i se face un dosar de urmărire. Conform dosarului, a fost urmărit pas cu pas până în preajma anului în care a încetat din viață.

Considerat unul dintre cei mai importanți compozitori români, după George Enescu, Paul Constantinescu este unul dintre cei mai interesanți compozitori români ai secolului XX datorită componentei religioase a concepției sale componistice, arată îngrijitoarea ediției, Sanda Valentina Hîrlav-Maistorovici. „Chiar dacă ne desparte puțin timp de la trecerea sa la cele veșnice, reconstituirea vieții și activității sale se dovedește a fi anevoioasă deoarece neavând urmași, semnele trecerii sale prin lumea aceasta au ajuns prin grija soției sale, Marica Constantinescu, a prietenilor și neprietenilor, în diferite arhive, ca de pildă Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Biblioteca Radiodifuziunii Române, CNSAS, Arhivele Societății de Filme, arhive private”, mai arată aceasta.

Mişcarea Rugul Aprins pornită la Mănăstirea Antim (București) în anul 1944 a fost o punte între clerul Bisericii Ortodoxe Române și intelectualii laici ortodocși. Personalitățile fondatoare ale Rugului Aprins au fost Sandu Tudor (devenit ulterior Părintele Daniil de la Rarău), Părintele Benedict Ghiuș și profesorul Alexandru Mironescu. Întâlnirile de la Mănăstirea Antim au durat oficial până în 1948. Ulterior, după interzicerea asociațiilor religioase, membrii grupului intitulat „Rugul Aprins al Maicii Domnului” s-au mai întâlnit neoficial încă un an de zile tot la Mănăstirea Antim, apoi, aleatoriu și mai discret, la Mănăstirea Plumbuita ori în casele câtorva dintre participanți. Pe parcursul anului 1958, o parte dintre membrii Rugului Aprins sunt arestați și condamnați la ani grei de închisoare.

„Muzica este taină, credinţa este taină, iar muzica este credinţă; trebuie să crezi ca să-i poți simți binefacerea; necredinciosul nu-i poate împărtăşi darul. Omul care crede o simte cum pricepe vorba, pentru că ea nu e vorbă; și o are aproape de inimă, nu o pricepe după, dar o intuiește, îi vede puterea şi expresia ei muzicală, care nu poate fi totuşi nici pământ, nici soare, nici apă, nici foc, nici rău, nici bun; sau poate fi toate deodată.” - Paul Constantinescu.