„Privirea lui Thanatos” în șase istorisiri medico-legale

Subiectul acestei cărți este unul special - fie și numai pentru că specialiștii lui au invariabilul obicei de amuți pentru totdeauna imediat ce l-au experimentat. Încăpățânați, ei nu mai vor să scrie nimic despre el, nu mai comunică deloc, iar la întrebările auditoriului anxios strâns în jurul lor răspund prin aceeași țeapănă, liniară, neperturbată tăcere. Dar dacă reușim să îl tratăm ca pe un „subiect viu” - cum face și Octavian Buda, autorul cărții - lucrurile se schimbă. Viața se ocupă cu urmele acestui criminal în serie niciodată prins care e moartea. Îi face profilul. Încearcă să îi stabilească obiceiurile de acțiune. Vrea să prevadă și chiar să zădărnicească următoarea lovitură. Poate că uneori - rareori - reușește, dar doar pe moment. Pentru că subiectul este și nesfârșit, înnoit cu fiecare act numit naștere, de parc-ar exista o presiune pe moarte care ajunge să nu mai prididească cu atâta treabă.

Desigur, când „subiectul morții e unul viu”, trebuie să ai niscaiva argumente pentru a te apuca de el. Și pe care autorul volumului de față le are. Octavian Buda este licențiat în medicină și în filosofie. Este medic primar psihiatru și titular al catedrei de istoria medicinei și cultură medicală a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Și este deținătorul unui stil narativ atractiv, exersat în alte volume precedente, un stil pe care nu-l inhibă nici măcar o asemenea temă. Dovadă umorul - nu neapărat negru, asta-i cheia perfectă în care e folosit! - cu care însoțește, aș zice obligatoriu, un excurs printre masacre, molime și gropi comune. Toate aceste funcțiuni și titluri îi asigură „instrumentarul tanatic” necesar unei scrieri precum cea de față. Îi oferă intuiția sau viziunea de a puncta în acest continuum al morții, de a găsi și trata cazuri în fluxul care nu se oprește niciodată și de a se ocupa de agenții de ocazie ai morții. Aceștia nu sunt deloc puțini și nici lipsiți de acea îndrăzneală care stârnește curiozitatea psihiatriei.

Menționez din titlurile volumului „Privirea lui Thanatos” scris de Octavian Buda, cu mențiunea că așa nude cum par într-o înșiruire, ele deja incită la lectură prin meșteșugita lor formulare. De pildă: „De la Basarab l la Marea Molimă bucureșteană, 1813”; sau „Decapitarea ca simbol național: reconstituirea chipului lui Mihai Viteazul”; „Autopsia unui asasinat politic: Barbu Catargiu”; „Mina Minovici: știința din spatele morții”; sau „Moartea unui laureat Nobel la Mărășești”. De o acută actualitate este capitolul despre „Pădurea ororilor: Katyń și medicii legiști”, în care autorul a scris despre amplul și mutilantul efect al istoriei contrafăcute asupra unor destine individuale și colective, cu ecou până în zilele noastre, mai exact până la anii agresiunii ruse asupra Ucrainei. Cartea lui Octavian Buda nu este doar o incursiune de ținută științifică, nu numai un mod agreabil de a discuta despre lucruri neagreabile, ci în definitiv și o invitație la o meditație privind iuțeala cu care recurgem la moartea care oricum vine.

„(Î)nainte de toate, moartea este un fapt biologic fundamental, primar. Caracteristica ei? Seceră, seceră, seceră! Non-existența îşi are fenomenologia ei ireversibilă, procesualitatea ei unidirecțională, letală... Prezentul se descompune (şi se recompune) instantaneu în fața noastră în fumul trecutului, iar viitorul şi contrafactualitatea sunt mai degrabă speculații cvasi-metafizice agreabile, dar... fără obiect. Aparent, viața pare a fi doar o tragică pierdere de timp în care singurul lucru care (nu) contează este monologul de o clipă în momentul morții. Numai că mormântul faraonului Tutankhamon sau Pompeiul imortalizat, în doar o singură zi, sub cenuşă demonstrează că secunda morții se poate transforma în nemurirea istoriei și ne poate transforma prin cultură, pe noi, pe toți. (...) Cele şase istorisiri medico-legale din această carte au, fiecare în parte, nota lor terifiantă şi singulară. Ele sunt, în fond, incursiuni temporale „insolite” în prezența lui Thanatos, cu ramificări europene ample, în care sunt prinse şi angrenate episoade românești. Dar e și invers, sunt studii de caz, aparent locale, dar care nu pot fi înțelese decât în contextul larg, la scară globală, al extinderilor pandemice şi al războaielor mondiale. O prezență sumbră pe care o înțelegem mai bine în aceste timpuri de cumpănă.” (Octavian Buda, fragment din Prologul cărții sale „Privirea lui Thanatos. Epidemii, războaie, asasinate, masacre în șase istorii medicale locale și globale”, Polirom, Iași, 2024. Cartea va fi lansată la Târgul de Carte „Gaudeamus - Radio România” din acest an, pe data de 8 decembrie.)