Președintele de onoare al Târgului, Ion Bogdan Lefter: E o onoare pentru mine să joc acest rol

Bună ziua tuturor şi cred că primul, primul lucru pe care trebuie să-l spun este că mulțumesc mult pentru onoarea de a fi președinte de onoare. E și o plăcere, și o mare onoare să joc acest rol. Înțeleg că esențialmente el se reduce la a declara târgul deschis și apoi a-l declara închis, dar dați-mi voie, mi s-a spus că trei minute s-ar putea folosi la microfon, dați-mi voie să mai spun câteva lucruri. E o plăcere, o onoare pentru mine să fi fost alături de fondatori și alături de târg până azi. După 30 de ediții, 29 de ani, dacă ne gândim că salariații tineri au cam - cât? - 30-30 și, s-au cam pensionat mulți dintre cei care erau în instituția Radioului în 1994. Și Vlad Epstein - unde ești, Vlad? - e acum director de onoare al târgului, după ce a fost multă vreme director activ. Până să pornească acest fabulos târg, și anume în holul, foaierul, culoarele, holurile laterale ale clădirii Sălii de Concerte a Radiodifuziunii, apoi s-a strămutat aici, discuțiile au avut loc în probabil mai multe locuri, eu le-am ascultat, am participat la ele ca prieten, fără vreo implicare anume în proiectul care se construia, în biroul de la Euromedia al lui Mircea Nedelciu. Marele prozator, extraordinarul nostru prieten, regretatul Mircea Nedelciu, care s-a stins mult prea tânăr, el fiind animatorul grupului care era atunci, cum se întâmplă în legende, în marile legende, o trinitate. Mircea Nedelciu, Vladimir Epstein din partea Societății Române de Radiodifuziune și Anca Dumitrescu, atunci implicată în coordonarea grupului editorial All, care avea ca profil și a avut în continuare profil de carte școlară, mai ales universitară. Discutau ei trei și ascultam eu și poate mai interveneam. Și m-a cucerit, bineînțeles, entuziasmul lor, ideea prețioasă care ar trebui din când în când subliniată, încât să nu se piardă, cum că se poate face o legătură între ideea de educație - şi Mircea Nedelciu făcea import de carte și periodice din Franța, pentru ca românii, în anii 90, la începuturile post-comunismului românesc, să citească despre lumea largă, să se educe, să învețe, o legătură între învățătură și Radioul public, căci radiourile publice europene sunt niște instituții extraordinare. De la BBC, dacă vreți, la Societatea Română de Radiodifuziune, ele au, sigur, funcții în primul rând mediatice, sunt mari instituții mediatice, dar au și roluri educative, educaționale, de diverse feluri. Târgul a fost gândit inițial și s-a chemat de asta Gaudeamus, dar s-a chemat complet Gaudeamus carte școlară și universitară. După câțiva ani, presiunea editurilor care veneau entuziaste și umpleau și se revărsau din holurile sălii de concerte a Radiodifuziunii au determinat lărgirea profilului, carte generalistă și târgul s-a chemat Gaudeamus, carte de învățătură, la figurat, să spunem. Acuma, pe afișele astea nu mai văd formularea, poate ea merită recuperată măcar în anumite momente, în anumite contexte. Radioul public are un rol extraordinar într-o societate, mai important probabil prin impact în profunzimea societății decât Televiziunea Publică, furată de imagine și de alte tentații, încât faptul că în această țară se întâmplă această minunăție, care nu există în alte părți, și anume ca postul public de Radio, susținut de cetățeni, din taxele și impozitele care se adună la buget, organizează mereu marele târg de carte Gaudeamus, pereche cu cel pe care îl organizează editorii, Asociația Editorilor, Bookfest-ul, plus Caravana Gaudeamus, care și ea nu trebuie uitată, trebuie menționată. Puișorii de Gaudeamus, care funcționează în restul țării, formează o rețea și o instituție, cum s-a spus, absolut extraordinare și care merită din plin, e chiar importantisim să fie susținută în continuare și ea să continue să funcționeze chiar și în vremuri grele, pentru că au venit crize, a venit prăbușirea piețelor financiare, acum cât? un deceniu și jumătate, criză COVID, ș.a.m.d. Dar trebuie susținut acest târg, pentru că el joacă un rol importantistim pentru o țară, pentru o cultură și și pentru un post public de radio. Aș mai putea să vă țin mult de vorbă, dar cred că e destul în acest moment. Și dați-mi voie, solemn, dar zâmbind, ca să nu fie o solemnitate prea țeapănă, să declar deschisă ediția 30 a Târgului de Carte Gaudeamus, ediție 2023.