Oedipe de Enescu, premierǎ de nivel mondial de Ziua Culturii Naționale la ONB

Luni, 15 ianuarie a.c., ora 18:30, Opera Națională București prezintă premiera capodoperei Oedipe
de George Enescu, cu prilejul Zilei Culturii Naționale. Regia, decorul, costumele, luminile și
coregrafia poartă semnătura lui Stefano Poda. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Tiberiu Soare.
Despre Oedipe, principala creație și singura capodoperă de rezonanță internațională a artei lirice
românești, care se regăsește în repertoriul mai multor teatre prestigioase de operă din lume, marele
compozitor George Enescu mărturisea: Nu mi se cuvine mie să declar dacă Oedipe este sau nu cea
mai desăvârșită dintre lucrările mele. Tot ce pot spune este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă.
În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea
tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam uneori cu eroul meu. Nimeni nu m-ar
crede dacă aș spune în ce stare de exaltare eram gândindu-mă la Oedipe și compunând, notă cu
notă, această operă imensă.

Oedipe de George Enescu este o monumentală tragedie lirică în 4 acte. Libretul operei este scris în
franceză de Edmond Fleg. Oedipe a fost compusă de Enescu între 1921-1931, fiind dedicată soției
sale, Maria Rosetti-Tescanu. Opera a fost inspirată, în special, de tragedia Oedip rege de Sofocle.
Această monumentală lucrare este considerată una dintre piesele de teatru înalt reprezentative ale
antichității grecești, iar firul narativ este continuat de Oedip la Colonos și Antigona (ambele de
Sofocle).

Despre premiera de pe scena operei bucureștene, regizorul Stefano Poda a declarat: Oedipe este
despre noi toți. Pentru mine această invitație de a lucra la București acest spectacol reprezintă o
mare, mare onoare. Am făcut acest spectacol de multe ori, am parcurs partitura și de fiecare dată
destinul mă duce cu gândul la această idee care reprezintă de fapt punctul de pornire al operei.
Enescu, cu o viziune extraordinară, absoarbe tot acel ferment care în Franța, la Paris, reprezenta
epicentrul, rezumând totul, tot parcursul de cercetare muzicologică, dramaturgică, artistică și
filosofică. Aș spune psihanalitic de asemenea și cu adevărat punctul culminant al unei reflecții
infinite care îi permite lui Oedip cu adevărat să abordeze dimensiunea tragică în sensul de
universală, în sensul de atemporală, fără a deveni un individ închis. Noi toți suntem Oedip. Fiecare
dintre noi este și Iocasta și Laios, fiecare dintre personajele pe care Sofocle le abordează și le oferă
ca paradigmă a dezvoltării și creșterii sentimentului de dezamăgire. Este impresionant că acest
mesaj a pornit acum mai bine de 2000 de ani și că George Enescu preia, amplifică și relansează
această reflecție grație unei muzici care este și ea universală.