Noutăți editoriale: „Anul în care Dumnezeu a murit: Isus și Imperiul Roman în 33 d.H.” 

Ce este frapant - sau, mai exact, ce m-a frapat pe mine - în cartea lui James Lacey este descrierea răspândirii și, aș spune, naturaleții prezenței violenței în viața cotidiană din bazinul mediteraneean al sfârșitului de mileniu pre-creștin, respectiv începutului primului mileniu creștin. În chiar primele pagini ale cărții, intitulate Preludiu, este povestea succintă a unei înfrângeri politice. Seianus pierde înfruntarea cu împăratul Tiberius, este judecat și condamnat la moarte, dus pe treptele Gemoniilor și strangulat. Dar nu îi este uitată familia. Cei doi copii ai săi, dintre care fata nu ajunsese la adolescență, sunt și ei arestați și uciși. Violența este cu atât mai evidentă cu cât ea contrastează cu efortul formal de încadrare juridică a omorurilor. Seianus are parte de un proces, dar aceasta nu exclude ca după condamnare, trupul său să fie ținut trei zile în fața Forumului - conform tradiției, scrie Lacey - unde să poată fi lovit de mulțime, sfâșiat de câini și ciugulit de păsări. E drept că legea prevede că o virgină nu poate fi executată, dar călăul se oferă să o violeze pe fata politicianului, pe care apoi să o poată sugruma legal. Peste tot în carte, este vorba de campanii militare, jafuri și distrugeri. Răzbunările sunt crunte, indiferent dacă vin din partea civilizației romane sau a hoardelor barbare. Dacă gradul de violență al omului s-a păstrat constant în ultimele milenii, după ce citești cartea lui Lacey ești tentat să bănuiești că pe undeva presa nu relatează cu mare fidelitate evenimentele timpurilor noastre.

De ce începe cartea cu acest Preludiu? James Lacey susține că dacă Seianus ar fi avut un dram suplimentar de intuiție politică și l-ar fi evaluat corect pe Tiberius, cursul istoriei s-ar fi schimbat în mod radical. „Acest act brutal (al execuției lui Seianus) a declanşat o serie de evenimente care aveau să creeze, şapte luni mai târziu, contextul prielnic pentru judecarea lui Iisus. Mai simplu spus, dacă Seianus nu ar fi fost executat, foarte probabil că nici Pontius Pilat nu ar fi ordonat crucificarea lui Iisus”, a scris autorul. Tocmai acest context - politic, militar, religios și cultural - este subiectul cărții. Autorul nu exclude din analiza sa nici influența factorilor economici și argumentează că în anul 33, anul morții lui Iisus Hristos, imperiul roman era lovit „de o catastrofă majoră”, respectiv o criză economică comparabilă ca impact social cu cea petrecută fix 1900 de ani mai târziu.

Istoricii au mai scris cărți având ca temă un „an crucial”; de exemplu, anul 1939 (de care au scris Frederick Taylor și Richard Overy) sau anul 1945 (vezi cartea lui Ian Buruma). Dar alegerea anului 33 pentru o astfel de abordare este una temerară în comparație probabil cu oricare altă alegere posibilă, ținând cont de dificultățile de documentare, dar și de simbolistica enormă a „anului morții lui Dumnezeu”. 33 este - îi spune chiar evenimentul care a avut loc atunci, crucificarea lui Iisus Hristos - „anul crucial” prin excelență.