Împăratul Franz Joseph și curtea sa imperială

„Împăratul Franz Joseph era trezit în fiecare dimineață de prim-valetul său la ora trei şi jumătate. După ce îşi spunea rugăciunea, i se aducea cada de cauciuc şi ‘Majestatea Sa, prim-maestrul băii’, numit de curtenii lipsiți de respect simplu ‘băiașul’, îşi începea serviciul. Sarcina lui destul de profană, şi anume spălatul împăratului cu apă şi săpun, era îngreunată de faptul că băiașul venea întotdeauna beat la serviciu. Primise nenumărate mustrări de la superiorul său, dar afirmase de fiecare dată că era o victimă a programului său de lucru. Trebuia să înceapă serviciul atât de devreme, încât pur și simplu nu se putea trezi. Pentru a minimiza riscul, nu îi rămânea decât să-şi petreacă nopțile la birt, iar pentru a putea rezista treaz până la trei şi jumătate dimineața, era nevoit să bea câteva păhărele de vin, acesta fiind singurul motiv pentru care apărea în fața monarhului pe trei cărări şi mirosind a băutură.

Împăratul găsea întotdeauna înțelegere pentru el. Câteodată menționa că băiaşul mirosea foarte tare a băutură, însă se împotrivea întotdeauna concedierii lui. De-abia când a venit odată atât de beat, încât nu s-a mai putut ține pe picioare și a fost nevoit să se prindă cu toată puterea de împăratul plin de clăbuc, aproape răsturnându-l cu tot cu cadă, Franz Joseph a simțit că e deja prea mult: băiaşului i s-a luat de pe umeri sarcina anevoioasă. Însă n-a fost concediat, ci transferat pe un alt post la curte, unde nu mai trebuia să se trezească atât de devreme.”

Cu acest episod imperial, dar și cât se poate de comun din viața unui om - îmbăierea - își începe Martina Winkelhofer cartea intitulată „Viața de zi cu zi a împăratului: Franz Joseph și curtea sa imperială”. Titlul anunță două linii de desfășurare a conținutului cărții, una fiind „viața de zi cu zi”, cealaltă fiind curtea imperială. Autoarea se achită exemplar de ceea ce și-a asumat astfel. Nici una dintre linii nu o domină pe cealaltă, și amândouă se echilibrează și se completează ireproșabil. Dar între ele există o diferențiere importantă.

Despre Franz Josef s-au scris nenumărate lucrări. Administrația și politicile sale au fost analizate din unghiuri dintre cele mai diverse. Nici viața sa de familie nu a fost omisă în aceste abordări. Franz Josef este un personaj istoric bine cercetat și încadrat. În schimb, despre curtea sa, despre organizarea acesteia, începând cu funcțiunile sale și până la cheltuieli, relații interne, reforme și chiar momentul autodizolvării, informațiile sunt mult mai puține și aparent în niciun caz așa de bine sistematizate ca în această carte. Este vorba de un grup relativ închis de oameni, „de până în două mii de suflete”, pe care autoarea îl readuce la viață laolaltă cu întreaga lui perioadă de activitate de aproape șapte decenii, cât a însumat domnia lui Franz Josef. Demersul nu ar fi avut succes dacă Martina Winkelhofer nu s-ar fi adâncit, cu răbdare, în arhivele curții imperiale, păstrate la Viena „în peste 3.500 de cutii”. Dar o astfel de incursiune arhivistică a avut un efect neașteptat asupra primei mize a cărții, conturarea vieții de zi cu zi a împăratului. Lumina în care documentele de epocă inventariate, corelate și interpretate de Martina Winkelhofer îl plasează pe Franz Josef este una inedită, imposibil de găsit altfel decât prin acest efort de istoric dedicat. Este ceea ce autoarea numește „imaginea detaliată” a împăratului.

„Această imagine detaliată scoate la lumină şi fețe neştiute şi surprinzătoare ale figurii istorice a împăratului Franz Joseph. Care a fost atitudinea suveranului în relația cu verigile slabe din rândurile curtenilor? Ce scopuri au urmărit politicile sale culturale? Care au fost aşteptările sale de la elitele curţii? Cum şi-a gestionat curtea de-a lungul celor 68 de ani de domnie, marcați de turbulenţe şi schimbări? Dincolo de clişeul perpetuat şi necontestat al unui monarh rigid, son- darea științifică a relației dintre el şi curte dezvăluie o imagine inedită a împăratului Franz Joseph. Ea scoate la iveală modul cum a reacționat el, respectiv cum a fost nevoit să reacționeze la schimbări politice şi sociale majore, precum şi noile strategii pe care a trebuit să și le însuşească în condițiile în care tranziția Austriei de la un stat absolutist la unul constituțional l-a lipsit de importante instrumente ale puterii.” - Martina Winkelhofer

„Cartea de față, care începe prin a schița o zi din viața lui Franz Joseph, oferă cititorului şi descrieri precise ale metabolismului discret al acestei societăți, precum şi anecdote savuroase acumulate în aproape trei sferturi de veac habsburgic. Curtea nu e doar o societate în sine, ci și o mare întreprindere comercială, care trăiește după regulile economice din acel timp. Totul se conjugă într-o minunată şi foarte academică descriere a celei mai sacre instituții a Imperiului. Îl îndemnăm aşadar pe cititor să fie pregătit să vadă ce se ascunde sub cortina multicoloră a Monarhiei, fără vreun gând ascuns şi fără tăgadă.” - Mihai-Răzvan Ungureanu

Despre autoare. Martina Winkelhofer a predat la universitățile din Viena, Bonn și Praga și este expertă în istoria curții imperiale, politica secolului al XIX‑lea, viața aristocrației și istorie socială. Este autoarea unor cărți precum „Viața femeilor din nobilime. Traiul cotidian în monarhia cezaro‑crăiască”, 2009, „Distinsa societate. Scandaluri și intrigi în casele regale și imperiale europene”, 2016, „Calea lui Sisi. De la fată la femeie – primii ani de domnie ai Elisabetei și curtea de la Viena”, 2022. Din 2012 are o rubrică săptămânală de istorie în cotidianul cu cel mai mare tiraj din Austria, „Kronen Zeitung”, iar din 2015 editează reviste specializate pe o mare diversitate de subiecte istorice.