Discuţii aprinse pe tema comasării Operei Naţionale Bucureşti cu Centrul "Tinerimea Română"

Managerul Operei Naţionale Bucureşti, Daniel Jinga, spune că posibila comasare a instituţiei pe care o conduce cu Centrul Cultural "Tinerimea Română" ar însemna un mare pas înainte, existând astfel posibilitatea atragerii de fonduri semnificative. În opinia sa, un proiect de hotărâre de guvern în acest sens ar trebui să prevadă şi toate costurile pe care le presupe preluarea întregului personal.

În schimb, Ozana Barabancea, artist liric la Opera Naţională, se opune comarării delor două instituţii de cultură şi pledează pentru soluţii care să asigure dezvoltarea Operei, fără a compromite tradiţia şi calitatea care au definit-o în timp. Proiectului ministerului prevede înfiinţarea Operei Română, instituţie publică de spectacole şi concerte, prin fuziunea prin contopire a Operei Naţionale Bucureşti şi a Centrului Naţional de Artă "Tinerimea Română".

Mihaela Helmis relatează: ”Părerile sunt împărţite, extreme, adesea nuanţate, şi una dintre angajate, Ozana Barabancea, spunea: ”Această iniţiativă poate avea consecinţe devastatoare asupra identităţii, stabilităţii şi viitorului acestei instituţii emblematice. Suntem elita operelor din România. Comasarea instituţiilor poate duce la pierderea specificului artistic al Operei.”

Daniel Jinga, managerul Operei Naţionale: ”Noi suntem aici să ne convingem şi să ne asigurăm din partea autorităţii că toţi oamenii, toţi angajaţii Operei Naţionale bucureştene şi a Centrului Naţional de Artă 'Tinerimea Română", vor fi protejaţi în urma acestei fuzionări, adică, prin contract adiţional, contractele lor vor fi preluate de către noua instituţie, şi, mai mult decât atât, sunt de acord dacă se respectă şi o identitate stilistică a fiecărei instituţii ce participă la fuziune, adică la Operă se va cânta operă.

"Tinerimea Română" se va ocupa strict cu programe dedicate tinerilor, sub cupola mare şi generoasă a Operei Naţionale bucureştene. Comasarea nu înseamnă pierdere de posturi, e mai mult o fuziune, aş spune, şi nimeni n-ar accepta ca două instituţii să se unească pentru a se crea o instituţie mai slabă.”/editor Florin Lepadatu/