Preţul argintului, cel mai ridicat din ultimii 30 de ani

Preţul argintului la New York a atins vineri 24 septembrie 21,375 de dolari uncia (o uncie are 31,03 grame de metal fin).

Acest preţ, cel mai ridicat din 1980 încoace, nu este totuşi un record istoric. Recordul absolut este de 49,50 dolari uncia şi a fost atins în ianuarie 1980. Tot la 24 septembrie, preţul la termen al metalului galben a depăşit - pentru prima dată în istorie - pragul de 1300 de dolari uncia, atingând 1301,60 dolari.

În ultimii doi ani, preţul argintului a crescut cu 145%, în vreme ce a aurul nu s-a scumpit decât cu 85%.

Şi totuşi preţul aurului este locomotiva care îl trage în sus pe cel argintului, doar că acesta din urmă, fiind şi sensibil mai mic, este mai volatil, adică tinde să fluctueze mai puternic. Să ne reamintim că, în toamna anului 2008, când a izbucnit criza financiară, argintul nu mai valora decât 8,50 dolari uncia.

Întrucât preţul aurului ca „valoare de refugiu” nu şi-a epuizat încă potenţialul de creştere, analiştii nu exclud posibilitatea ca uncia de argint să ajungă să coste 23 de dolari nu peste multă vreme, poate chiar peste câteva săptămâni.

"Aurul săracului"

În contextul actualei crize economice care a condus la înmulţirea caselor de amanet precum ciupercile după ploaie, să aruncăm o scurtă privire asupra pieţei argintului, metal preţios supranumit şi "aurul săracului".

Un prim fapt atrage imediat atenţia. Argintul se scumpeşte, deşi în lume producţia sa nu a încetat să crească după 2005, înregistrând chiar, după 2006, record după record. Anul trecut producţia mondială de argint a fost estimată la 688 milioane de uncii, adică circa 21 400 tone. In plus, piaţa fizică a argintului este puternic excedentară.

Faptul aparent paradoxal că argintul continuă să se scumpească într-o asemenea situaţie se explică prin aceea că preţul argintului are tendinţa să-l urmeze pe cel al aurului, în vreme ce oferta de argint depinde de evoluţia producţiei unor metale industriale, împreună cu care este extras ca metal „asociat” sau „secundar”.

Aproape o treime din producţia mondială de argint provine din mine de zinc si de plumb, circa un sfert din mine de cupru şi numai o optime din mine de aur.

Minele care extrag exclusiv argint contează cu mai puţin de o treime în producţia mondială a acestui metal preţios. Nu întâmplător, între primele 15 mine de argint din lume numai două produc numai argint.

Volumul extracţiei de argint depinde mai mult de preţul altor metale neferoase

Cu alte cuvinte, se poate spune că volumul extracţiei de argint depinde mai mult de preţul tonei de cupru, de zinc, de plumb sau al unciei de aur decât de preţul argintului.

Or, în ultimul an şi jumătate, preţurile metalelor menţionate au avut o evoluţie vădit ascendentă. Un singur exemplu: cursul de referinţă al cuprului la Bursa de metale de la Londra (LME) a crescut de la o medie de 3 260 dolari/tonă în ianuarie 2009 la 7 305 dolari tona (+124%) în august 2010.

Majorarea la 281 000 tone în primul semestru al anului a deficitului de ofertă în raport cu cererea pe piaţa mondială a cuprului, faţă de un deficit de 125 000 tone în perioada similară din 2009, potrivit datelor preliminare ale Grupului Internaţional de Studiu al Cuprului (ICSG), lasă să se întrevadă o tendinţă în continuare ascendentă a preţului „metalului roşu”.

Nu întâmplător ţara care se situează în prezent pe primul loc în ierarhia mondială a marilor producători de argint, este vorba de Peru, cu 125,3 milioane de uncii în 2009, este şi al doilea producător mondial de cupru şi de zinc, al patrulea producător mondial de plumb şi al cincilea de aur.

După Peru, în acest clasament urmează în ordine China (care este cel mai mare producător mondial de zinc, plumb şi aur si al patrulea mare producător de cupru), Mexic, Chile (de departe cel mai mare producător mondial de cupru), Australia,.Bolivia, Rusia, Statele Unite, Polonia şi alte peste 50 de tari.

Predominanţa cererii industriale

Deosebirile dintre aur şi argint privesc nu numai producţia, ci şi utilizarea.

Dacă în cazul aurului jumătate din producţia mondiala este destinată fabricării de bijuterii, în cel al argintului bijuteriile absorb doar un sfert din producţie.

In schimb, cererea industrială (mai ales în electronică şi în tehnica dentară), care contează cu numai 10 % între utilizările aurului, în consumul de argint este predominantă.

În ciuda declinului producţiei de filme fotografice datorită succesului aparatelor digitale, ponderea cererii industriale a rămas relativ stabilă în ultimele două decenii, la 60-65%, dat fiind că argintul şi-a găsit mereu noi aplicaţii în industria electrică şi electronică.

Metalele preţioase sunt utilizate şi ca plasament: peste o treime din cerere în cazul aurului, mai puţin de o treime în cel al argintului.

In sfârşit, să notăm şi contribuţia mai mică a reciclării la acoperirea diferenţei dintre extracţie şi consum: o cincime cazul argintului, faţă de o treime în cel al aurului, care este mult mai scump.

In concluzie, atâta timp cât preţul aurului va continua să urce, cel al argintului va trebui sa-l urmeze.