Interviu cu sora fotografului arestat în Mexic.

Spune-ne cum decurg audierile în cazul lui Mircea Topoleanu?

Ana Topoleanu: Unii declară, alţii primesc probe, cum am făcut noi astăzi şi de abia după aceea or să ne arate video-urile...

Aceste filmuleţe de unde sunt?

Ana Topoleanu: Sunt videurile care sunt pe stradă, publice, de supraveghere a străzilor, pe care autorităţile mexicane le au şi sunt obligaţi prin lege să le arate ca să probeze dacă oamenii sunt vinovaţi sau nu.

Martorii voştri au vorbit?

Ana Topoleanu: Au primit doar doi dinte cei trei martori pe care i-am adus noi. Li s-a luat mărturia acolo, în dosar. Astăzi a fost prezent un domn de la Ministerul Public de aici din Mexic. Era foarte nervos. Problema pe care o ridica el este ce tip de contract are Mircea cu VICE şi domnişoara de la VICE zicea: este freelancer, colaborator.

Nu avem niciun contract mai mult decât ăsta pe care îl vedeţi în faţa voastră. Asta înseamnă freelance. Sunt valabile. Judecătorul întotdeauna îi zicea că nu îşi are sens întrebarea asta şi domnul de la ambasadă a sărit puţin şi a zis: Domnule, haide, potoleşte-te că nu ştiu ce încerci să arăţi, că nu aveţi probe.

Ana Topoleanu: Am dat mailul ăsta dintre Mircea şi prietenul lui de la "Reforma" în care îl întreba ce se întâmplă a doua zi, dacă sunt proteste sau dacă e vreo manifestaţie că vrea să facă fotografii pentru VICE. A fost şi asta primită ca probă foarte importantă.

Spune-ne cum a ajuns fratele tău, Mircea Topoleanu, în arest în Mexic.

Ana Topoleanu: 1 decembrie, sâmbătă, când se schimba preşedintele, intra Pena Nieto, şi oamenii protestau, fratele meu a auzit de aceste proteste şi a ieşit ca să facă fotografii pentru diferite colaborări pe care le are cu reviste, printre care VICE, care ne şi ajută ca martori.

Şi a fost atacat de poliţişti când făcea poze cum arestau un băiat, din câte am înţeles eu. Poliştii au venit, au sărit direc la cameră, l-au bătut, l-au urcat în camioneta de poliţie şi l-au dus la secţia de poliţie 50, unde a petrecut cred că două nopţi.

După aia, a fost la Reclusorio Norte, unde ieri a avut prima întâlnire cu judecătorul şi a dat cea de-a doua declaraţie, alături de avocaţii privaţi, pentru că prima declaraţie pe care a dat-o a fost obligat să dea, fără translator şi cu un avocat din oficiu, când eu aveam avocaţii plătiţi afară aşteptând să intre şi lor li de zicea că nu e posibil, că el are deja avocat. I s-au încălcat multe drepturi ale omului.

Nu a fost lăsat să ia legătura cu familia?

Ana Topoleanu: Nu, nici cu familia, cu ambasada, în cele din urmă, a sunat-o şi li s-a spus că avem un tânăr care protesta pe stradă. Nu le-au zic că are nevoie de translator. De-abia ieri, prima oară, ambasada a trimis un traducător autorizat şi pe cineva reprezentant de acolo.

Când a fost anunţată ambasada română prima dată?

Ana Topoleanu: În prima noapte în care el a fost luat, şi acolo, la secţia de poliţie. Dar din câte am înţeles eu de la ambasadă, doar le-au zis: Îl avem pe Mircea Topoleanu aici, iar ei la început nu prea au luat măsuri, cred că toată lumea s-a gândit că nu e cazul, că va da drumul, erau vreo 100 de arestaţi, absolut întâmplător, oameni de pe stradă care de-abia coborau din maşină sau ieşeau din magazin.

Bătuţi, duşi la poliţie şi toţi au fost acuzaţi de atacul păcii publice, şi asta e o pedeapsă între 5 şi 30 de ani de puşcărie.

Cu închisoarea. Voi aţi sunat la ambasadă? Vreunul dintre voi a sunat?

Ana Topoleanu: Vai, am sunat, în primele două zile, cred că de 50 de ori, trecând prin toate stările, cerând ajutor, omule, nu ştiu ce să fac...

Şi v-au răspuns, ce v-au zis?

Ana Topoleanu: Mi-au răspuns că se informează. că înceracă să vorbească cu fratele meu prin telefon, că încearcă să ia mai multe informaţii. Asta era încă la început, că vor un act oficial, cu exact de ce e acuzat el şi pe ce bază e ţinut acolo dacă nu sunt dovezi, de ce îl ţin la puşcărie, nu? În nicio parte din lume nu se face asta.

Un traducător autorizat era dreptul uman al lui Mircea de a avea încă de la început. El nici măcar nu înţelegea de ce e ţinut.

Şi a fost ţinut o noapte întreagă într-o cameră super mică, de cinci metri pătraţi, împreună cu alţi 40 de oameni, fără baie privată, nişte condiţii de parcă ar fi ucis pe cineva.

E bătut fratele tău, l-ai văzut?

Ana Topoleanu: L-am văzut ieri două minute pentru prima oară, printre gratii, pe o ferăstruică mică. Era speriat, dar bine. Nici el nu-şi poate iamgina că va face puşcărie. Nu au absolut nicio dovadă împotriva lui.

I-a fost returnat aparatul?

Ana Topoleanu: Sigur că nu, aparatul e dispărut şi aparatul are probele că Mircea a făcut poze de tot manifestul şi de violenţa poliţiei. Aparatul nu o să-l mai vedem niciodată.

Poliţiştii de-asta au sărit la el. Judecătorul avea 72 de ore pentru a decide dacă ei au un caz sau nu, dacă au dovezi ca să meargă mai departe la un proces, însă avocaţii mei au cerut dublarea acestei perioade, ca să putem să adunăm cât mai multe dovezi care să susţină că era doar un jurnalist fotograf.

Reporterilor am înţeles că li s-a interzis accesul la informaţii acolo?

Ana Topoleanu: Da, ieri, când a fost cu mine acolo, la Reclusorio Norte, directoare de producţie a revistei VICE Mexico şi nu i s-a dat voie să facă nici fotografii. Maxim luni va trebui să dea răspunsul dacă va fi un proces sau îi vor da drumul.