Ministrul mediului, Tanczos Barna, despre modificarea directivei pentru emisiile din industrie

Reporter: Bogdan Isopescu - Deci care ar fi agenda și care sunt punctele unde scârțâie lucrurile? Sau unde este discuția mai intensă?

Tanczos Barna: Discuțiile de astăzi se vor concentra în primul rând pe obținerea acordului pe emisiile industriale. Este un document circulat de câteva săptămâni bune pe la statele membre, la ministerele de resort, și discuția cea mai importantă se va concentra, se va focusa pe această problemă a emisiilor industriale, unde inclusiv agricultura este vizată, pentru că fermele sunt deja, unele dintre ele, sub incidența acestei directive. Dar intenția Comisiei și intenția președinției este de a include cât mai multe ferme în acest sistem de verificare, raportare și de reducere a emisiilor industriale. În cazul acesta, scopul discuției de astăzi este obținerea acordului statelor membre pe limitele care au fost discutate în ultimele săptămâni. Comisia inițial a propus în cazul fermelor agricole ca limita de la care fermele să intre sub incidența acestor noi reguli de monitorizare, raportare și de reducere să fie de 150 de unități vită mare (UVM) - acest LSU, care ar fi fost o limită mult prea joasă inclusiv pentru fermele din România.
Ministerul Agriculturii refuză categoric includerea acestor ferme și refuză categoric includerea fermelor de bovine sub incidența acestei directive. Din păcate, ambițiile la nivelul statelor membre și ambițiile la nivelul Comisiei sunt mult mai mari. Se conturează deja un acord 100%, cel puțin pe includerea fermelor de bovine sub incidența acestei directive, motiv pentru care sunt puține șanse ca să putem păstra fermele de bovine în afara directivei IET.
În același timp, noi în ultima perioadă am purtat multe discuții cu statele membre și cu reprezentanța noastră de la Bruxelles în vederea creșterii limitei de la 150 undeva mai sus, până la 450 de UVM, variantă ideală din punctul nostru de vedere, al Ministerului Mediului, pentru că, încă o dată, excluderea totală a fermelor de bovine este practic imposibilă. În momentul de față se conturează un acord undeva la 350 de UVM pentru fermele de porci și de bovine și limita existentă, care a fost valabilă și până acum, de 280 de UVM pentru fermele de păsări, de găini ouătoare, de curcani și alte asemenea. Astăzi vor avea discuții probabil aprinse pe această temă. Nu este sigur că vom reuși să obținem acordul în cadrul acestei discuții, dar, încă o dată, România va susține în continuare un plafon mai înalt, mai ridicat, astfel încât aceste reguli noi să impacteze cât mai puțini fermieri.
Și dacă vorbim la concret, de implicațiile concrete asupra unei ferme ale acestei directive, vorbim de monitorizare și raportare. Acolo, fermele va trebui să aibă sisteme de monitorizare și de raportare pentru azot și pentru metan, iar pe termen lung fermele mari va trebui să implementeze tehnologii noi de reducere a emisiilor de azot și emisiilor de metan, inclusiv la nivelul furajării animalelor, unde se vor face recomandări de sisteme de furajare și de soluții de reducere a emisiilor de metan, de exemplu. La fermele de bovine vor fi sisteme noi de reducere a emisiilor, tehnologii noi. Acestea nu se implementează imediat. Va exista o perioadă de tranziție. În momentul de față, propunerea este de a avea o perioadă de tranziție diferențiată în funcție de dimensiunea fermei, de patru, cinci și şase ani. De exemplu, dacă în 2024 ar intra în vigoare această nouă directivă pentru fermele de la 350 până la 400, perioada de tranziție ar fi de 4 ani, adică ar trebui să implementeze noile tehnologii după 4 ani de la intrarea în vigoare a directivei, 5 ani pentru fermele între 400 și 600 de UVM și 6 ani de la 600 de UVM un sus. Dacă reușim să urcăm un pic limita, sau cel puțin să nu coboare sub 350, vor fi relativ puține ferme care intră sub incidența acesteia. De aceea, a fost foarte importantă ultima perioadă de negociere cu statele membre, pentru a ajunge de la 150 la 350 de UVM ca limită minimă pentru ferme. De asemenea, vor avea loc dezbateri politice pe trei teme foarte importante: epurarea apelor uzate urbane, ambalajele de deșeuri și deșeurile de ambalaje și noul cadru pentru absorbția emisiilor de carbon, pentru certificarea sistemelor de absorbție de carbon.

Realizator: Aici vorbim de stocare.

Tanczos Barna: Vorbim de stocare. În momentul de față, există foarte multe sisteme de certificare a măsurilor de stocare, de sechestrare de carbon în silvicultură și în agricultură, în mod special. Aceste sisteme astăzi funcționează independent de orice regulament, de orice directivă, și Comisia propune ca toate sistemele de certificare a absorbției de carbon să fie cumva trecute printr-un filtru instituțional și cumva să se dea un OK din partea Comisiei sau din partea unor instituții din statele membre pentru aceste sisteme de certificare. Dezbaterile politice sunt foarte importante, pentru că la epurarea apelor, de exemplu, se dorește coborârea pragului de obligativitate pentru comunități de la 2.000 de locuitori echivalenți la 1.000. În cazul ambalajelor, sau directivei de ambalaje, se propune o ambiție mai mare în privința economiei circulare și a reciclării ambalajelor și reintroducerii ambalajelor în piață - adică să avem, de exemplu, în cazul PET-ului, un procent mai mare de PET reciclat în fiecare ambalaj nou pus pe piață, iar în cazul emisiilor de carbon, cum am spus, se dorește în perspectivă un sistem de centralizare și de verificare instituțională a sistemelor de certificare.