Criminalitatea poate fi redusă prin măsuri de prevenire

Prof. univ. dr. Stephan Parmentier a participat la cel de-al XVI-lea Congres Mondial de Criminologie, Kobe, Japonia care a avut loc între 5-9 august 2011.

Domnule profesor, ultimele sunete ale celui de-al 16-lea Congres Mondial de Criminologie s-au stins. Care ar fi principalele lui concluzii?

Stephan Parmentier: Vă mulţumesc pentru întrebare. Imediat după congres, înainte ca apele să se fi liniştit, este destul de greu să tragem concluzii, dar cred că sunt câteva idei principale care pot fi menţionate. În primul rând a fost un congres susţinut în Asia şi acest lucru este foarte important pentru că Asia câştigă o importanţă din ce în ce mai mare în lume în general şi în criminologie în particular. Sunt foarte bucuros că am reuşit să atragem atâţia oameni de ştiinţă, cercetători şi practicieni din Japonia, din moment ce aici s-a susţinut congresul, dar şi din alte ţări asiatice, precum Taiwan, China sau Filipine. De fapt este prima dată când întâlnesc colegi din Filipine. De la ei am aflat că în ţara lor sunt foarte multe programe de criminologie. Ca atare, pentru mine această experienţă a fost deschizătoare de drumuri. Cred că sunt foarte multe evenimente ce se desfăşoară aici, în Asia şi lumea ar trebui să le cunoască. Asia este asociată foarte des cu dezvoltarea economică, cu politica democratică şi cu liberalismul, dar puţini cunosc sistemul de drept penal de aici şi dezvoltarea criminologiei în aceste părţi ale globului. Din punctul meu de vedere cazul acestor ţări este foarte interesant. În acelaşi timp vedem comportamentul asiaticilor în Asia şi ne dăm seama că problemele criminologice şi sistemul de drept penal sunt universale. Multe crime au devenit internaţionale, de exemplu, traficul de fiinţe umane, criminalitatea informatică, spălarea de bani sunt infracţiuni greu de imaginat ca având doar o componentă naţională, dacă avem în vedere că natura lor internaţională este evidentă. Astfel, putem învăţa unii de la alţii cum să ne confruntăm cu aceste infracţiuni, cum ne afectează societăţile şi ţările şi, în plus, cred că este o extraordinară ocazie de a întâlni persoane cu o înaltă pregătire de pe tot globul.

Audio: Interviu cu prof. univ. dr. Stephan Parmentier.

Ne-aţi putea spune dacă oamenii de ştiinţă au un răspuns la aceste probleme de o atât de mare importanţă pentru comunitate?

Stephan Parmentier: Această întrebare îmi este pusă deseori în calitate de criminolog: ce vei face pentru a rezolva problemele? Dar răspunsul meu este întotdeauna simplu şi, în acelaşi timp, complicat: avem nevoie de foarte multă cercetare în domeniu. Oamenii desigur că vor spune că cercetarea nu este suficientă, că avem nevoie de fapte, că trebuie să acţionăm. Eu întotdeauna am spus că noi, oamenii de ştiinţă trebuie să facem cercetare pentru că trebuie să cunoaştem originea fenomenului, semnificaţia lui, ce este el. Studenţilor le spun că nu exista nimic mai practic decât o bună bază teoretică. Teoriile ne înzestrează cu o busolă cu care să puten naviga în apele tulburi ale criminolgiei. Putem lua drept exemplu un studiu pe care l-am realizat anul trecut în colaborare cu poliţia belgiană despre traficul de fiinţe umane. Poliţia dorea să afle care sunt metodele prin care traficanţii pot fi opriţi să intre în ţară. Ei doreau să îi oprească chiar în momentul în care intrau, chiar la aeroport, în Bruxelles sau în alt loc. Studiul nostru a demonstrat faptul că este prea târziu să îi interceptăm în aeroport, deoarce ei vin sub identitaţi diferite şi pentru diverse motive. De aceea ei trebuie identificaţi în ţara de origine. De exemplu, dacă vin din Europa de Est sau din Asia, trebuie să lucrăm cu ambasadele şi eficienţa este mult mai mare, acum suntem capabili să îi identificam în numai şase luni. În acest sens, convingerea mea este că nimic nu poate fi mai practic decât o bună teorie; ea ne ajută să putem vedea ceea ce este mai practic şi mai folositor.

În opinia dvs, politicienii acordă suficientă atenţie soluţiilor oferite de experţi?

Stephan Parmentier: Opinia mea personală este că politicenii acordă foarte multă atenţie infracţiunilor şi modalităţilor în care sunt tratate aceste fapte dar ei nu se concentrează asupra sfatului experţilor. Cred că vor să pară populari, vor să fie simpatici electoratului şi de aceea preferă soluţii populiste care par să aibă rezultate pe termen scurt dar care, pe termen lung, se dovedesc a nu fi cele mai bune măsuri. Ca atare sfatul meu, de fapt convingerea mea este că politicienii trebuie să acorde mult mai multă atenţie sfatului experţilor şi astfel ne-am îndrepta către ceea ce se numeşte o politică bazată pe probe, pe ceea ce funcţionează şi pe ceea ce nu funcţionează, pe ce este eficient şi pe ce nu, în loc să ia măsuri pe care le consideră ei eficiente sau care cred ei că le-ar plăcea alegătorilor.

Multe subiecte aici, la Kobe, au vizat implicaţia presei în criminologie. Ce ne puteţi spune despre această implicare, este suficientă, este benefică sau dimpotrivă?

Stephan Parmentier: Este important să se vorbească despre criminalitate, oamenii trebuie să ştie ce se întâmplă în lume, iar acţiunile criminale sunt parte din viaţă. Oricum, ceea ce este foarte des văzut este că media tinde să vorbească prea mult despre anumite tipuri de infracţiuni, în principal despre infracţiunile care au loc în spaţii publice, crima vizibilă. Dincontră, despre infracţiunile comise de gulerele albe, despre spălarea banilor şi despre fraude se vorbeşte prea puţin. Toate acestea au repercusiuni importante asupra societăţii. Sunt curios însă de ce se întâmplă acest lucru?! Cred că unul dintre motive este faptul că jurnaliştii sunt foarte interesaţi să-şi vândă ziarele, ştirile tv sau de pe intertet, deci ei caută o perspectivă populistă, caută ceea ce cred ei că i-ar plăcea publicului. Aceasta este o temă de concurenţă economică între mijloacele de informare în masă şi în interiorul acestora. Trebuie să fim atenţi când credem ce spune presa şi să fim foarte critici! Fiecare dintre noi ştie că sunt multe greşeli în informaţiile din media, că durează mult până să fie corectate, iar când – în sfârşit – sunt corectate, le găsim 3 luni mai târziu, într-un articol subdimensionat, căruia nu i se acordă aceeaşi importanţă, iar oamenii rămân cu informaţia greşită. De aceea, trebuie să avem mare grijă cu informaţiile din presă şi este obligaţia jurnaliştilor de a fi mai obiectivi cu ceea ce se întâmplă în societate.

Vă adresez această întrebare deoarce sunt diferenţe între evoluţia reală a fenomenului criminalităţii şi percepţia pe care publicul o are în legătură cu numărul şi gravitatea faptelor din această categorie.

Stephan Parmentier: Acestă situaţie a fost frecvent remarcată în cadrul congresului. Am avut câteva prezentări care au demonstrat clar că infracţiunile – vorbim de anumite ţări şi anumite infracţiuni – sunt în scadere, dar media vorbeşte despre o creştere a criminalităţii, iar acest lucru explică probabil frica populatiei. Publicul crede ca rata infracţionalităţii este pozitivă şi în aceste condiţii este obligaţia oamenilor de ştiinţă să arate că se întâmplă exact contrariul! Dar, de asemenea, trebuie lansat un apel către ei. Cei mai mulţi experţi sunt în birouri, fac o treabă excelentă pe care o publică pe internet şi au impresia ca publicul este informat. Nu cred că este suficient şi că trebuie procedat aşa. Ei ar trebui să se implice activ, inclusiv să protesteze dacă datele publicate nu sunt corecte.

Dacă evoluţia criminalităţii este în scădere, are motive opinia pubică să fie optimistă?

Stephan Parmentier: Optimistă în sensul în care rata infracţiunilor scade, dar noi nu ştim de ce se întâmplă lucrul acesta, ceea ce este important! Poate fi pură coincidenţă, pot fi multe alte motive la care nici măcar nu ne gândim. Deci dacă vrem cu adevărat să cunoaştem fenomenul criminalităţii şi dreptul penal, nu este suficient să ştim care sunt motivele pentru care rata criminalitatii creşte, ci şi de ce se află în coborâre. Abia apoi vom putea să creăm politici bune, deci iată încă o dată necesitatea de a cerceta evoluţia ratei criminalităţii indiferent dacă aceasta creşte sau scade.