Analiză post-blackout: Lumea trebuie să învețe să trăiască în orice situație

La două săptămâni de la incidentul care a zguduit Peninsula Iberică, lăsâd milioane de oameni fără electricitate, apare întrebarea dacă acesta a fost doar o pană de curent, sau un test al fragilității infrastructurilor, al capacității de reacție și mai ales, al rezilienței colective.

Ca emigrant în Spania, dar și ca jurnalist - fondator și director editorial al publicației "Occidentul Românesc" – Kasandra Kalman Năsăudean spune că blackout-ul din Peninsula Iberică a fost mai degrabă un test de "luciditate socială", care demonstrează fragilitatea societății în fața tehnologiilor.

“Evenimentul recent din Peninsula Iberică nu a fost doar o pană tehnică, a fost un adevărat test de luciditate socială. Ne-a arătat, fără menajamente, cât de fragili suntem ca societate interconectată și cât de mare nevoie avem să transformăm confortul zilnic în conștiință pregătită. Ziua de 28 aprilie a început ca o zi obișnuită în comunitatea în care locuiesc, o zi senină, aparent liniștită, nimic nu anunța disconfortul sau tensiunea care avea să urmeze. Dintr-o dată, totul s-a oprit. Luminile, internetul, semnalul telefonic, zgomotul de fundal al lumii moderne. Era ca și cum cineva apăsase pe un buton de pauză totală”, a povestit Kasandra Kalman Năsăudean, la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

Ea a catalogat comunicarea din partea autorităților statului spaniol ca fiind lipsită de coerență.

“Primele indicii au venit din tăcerea rețelelor, firește, apoi o lipsă de semnal care a generat nedumerire. Abia după câteva zeci de minute, am început să primim pe căile oficiale mesaje fragmentate: ‘se pare că e o pană majoră la nivel național’. Din păcate, comunicarea oficială a fost lentă și lipsită de coerență. Sunt foarte sinceră în situația aceasta. Așa că fiecare s-a informat cum a putut. Prin vecini, prin mici surse locale de radio, unde mai existau generatoare, spre exemplu. De la autoritățile locale am primit primele informații oficiale, au trimis mașinile de teren cu megafoane și au început să spună ceea ce se întâmplă și să nu intre lumea în panică pentru că nu este cazul.”

Comunicarea în situații de criză. “E nevoie de lideri care să nu vorbească după criză, ci în mijlocul ei”

O situație de criză necesită o comunicare adaptată momentelor nesigure și incerte.

Din punctul de vedere al expertului în gestionarea crizelor, Liviu Mihai Dănilă, este foarte important ca în procesul de comunicare să se elimine panica în rândul populației.

“Cel mai important este ca populația să știe câte un pic, nu totul dintr-o dată, pentru că nici nu are capacitatea să înțeleagă ce se întâmplă dintr-o dată. În momentul în care ai posibilitatea, este necesar să comunici secvențial, să elimini panica, să poți introduce acea liniște a cunoașterii despre ce se întâmplă.”

Tododată, devine esențială combaterea informațiilor false care alimentează panica.

“În comunicare nu trebuie să existe secretomanie, dar în același timp trebuie combătute și informațiile false, elementele de inducere în eroare, pentru că atunci oamenilor le crește foarte mult acea senzație de frică, de teamă, devine dominantă starea de panică și atunci, așa cum știm foarte bine din psihologia mulțimilor, este foarte greu de lucrat cu oamenii care intră în panică”, spune Liviu Mihai Dănilă, expert în gestionarea crizelor, fost șef al Centrului Operativ pentru Situații Speciale din MAE, membru în Consiliul de Administrație al Centrului de Excelență în Securitate Cibernetică Maritimă, prezent la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

La blackout-ul din Spania, de exemplu, absența unor mesaje clare și lipsa transparenței în evaluarea cauzelor, arată că este necesară o reformă la nivel institutional, în condițiile în care nu există nici acum o explicație clară a cazelor care au dus la acest blocaj.

“Din păcate, și la momentul acesta se investigează situația. La momentul respectiv, unele autorități locale s-au mobilizat bine în primele ore, cu resurse limitate, dar la nivel național, lipsa de coordonare, apoi absența unor mesaje clare și lipsa transparenței în evaluarea cauzelor, a indicat și indică în continuare o nevoie urgentă de reformă. E nevoie de centre de comandă, de pregătire, protocoale testate și, mai ales, de lideri care să nu vorbească după criză, ci în mijlocul ei sau chiar la începutul ei”, consideră Kasandra Kalman Năsăudean.

Informarea din surse sigure. Mass-media tradițională devine un reper în informarea corectă

În România, există Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență și al Situaților Speciale la care se adaugă și un sistem european de alertă privind factorii de risc, care pot apărea în diferite situații.

“Într-un interval rezonabil de timp, populația poate fi alertată. Nu întâmplător, în fiecare primă zi de miercuri, de exemplu, în România sunt acele exerciții cu sirene în toate localitățile”, spune Liviu Mihai Dănilă

În ceea ce privește tipologia de hazarduri la care omenirea poate fi supusă, precum evenimente determinate de vreme, hazarduri tehnologice, hazarduri care pot fi create din afara spațiului pe care îl percepem noi ca terestru și poate fi chiar extraterestru, important este să ne informăm din surse sigure și să evităm zvonurile, adaugă expertul.

"Faptul că am intrat în acest club numit Uniunea Europeană, ne-am integrat în toate mecanismele, România este o țară fruntașă și în serviciul 112, toate acestea ne arată că nu ne-am putea pune problema că România nu s-ar descurca în astfel de situații. Problema este să nu dăm crezare zvonurilor. Să ne informăm doar din surse sigure."

În acest context, mass-media tradițională devine un reper în comunicarea și informarea bazate pe surse sigure, în detrimentelor rețelelor sociale unde există multă manipulare, informație neverificată și reacții bazate pe emoție.

“În timpul crizei, rețelele sociale au fost inutile. Erau mute. După ce s-a restabilit parțial conexiunea, mass media tradițională și câțiva jurnaliști independenți au început să recupereze. A fost o reamintire dură că jurnalismul de calitate pregătit și cu răspundere este esențial în astfel de momente. Într-o epocă digitalizată, lipsa unei comunicări clare și prompte și empatice totodată, este cel mai dur semnal de alarmă. A fost experiență teribilă. Din fiecare experiență trebuie să învățăm și să știm cum să învățăm, să luăm doar partea pozitivă și să fim pregătiți întotdeauna pentru orice fel de evenimente”, afirmă Kasandra Kalman Năsăudean, jurnalist și director editorial al publicației Occidentul Românesc din Spania.

De altfel, aparatul de radio cu baterii devine esențial în situații de criză, fiind unul dintre obiectele de supraviețuire, alături de kit-ul de 72 de ore, pe care Uniunea Europeană îl implementează la nivelul țărilor membre.

Ce trebuie să conțină kitul de urgență:

• mâncare cu termen de valabilitate mare (conserve, nuci, alune biscuiți)
• apă (cel puțin 2 litri pentru fiecare zi)
• sursă de lumină și de flacără (chibrituri, brichetă, lanternă)
• briceag
• trusă de prim-ajutor
• copii ale documentelor importante (buletin, pașaport, certificat de naștere)
• sac de dormit
• aparat de radio

Pregătirea pe diferite scenarii înaintea crizei

Încrederea nu se câștigă în timpul crizei, ci înainte, iar aceasta presupune pregătirea pe diferite scenarii înaintea unei situații de criză, ceea ce presupune anticiparea situațiilor speciale.

“Am avut marea șansă să fiu pregătit în a crea scenarii de tip ‘The Day After’, în care se ține cont de foarte multe elemente de tipologie și indicatori, în care începi să creezi scenarii și activități pe care trebuie să le ai pregătite. De exemplu, în scenariul ‘The Day After’ este vorba despre ce ar fi trebuit să gândesc ieri, ca astăzi să fiu pregătit pentru dezastrul de mâine. Și atunci trebuie să iei toate aceste elemente de date și informații care pot să-ți construiască lucrul acesta”, a povestit Liviu Mihai Dănilă, expert în gestionarea crizelor.

El adaugă că în Uniunea Europeană se pune foarte mare accent pe faptul că, atât autoritățile, cât și populația, să poată fi pregătite pentru orice scenariu în astfel de hazarduri, care sunt diferite ca abordare și ca elemente de soluționare.

“Noi n-am trecut încă printr-o astfel de situație. Noi spunem că suntem pregătiți, dar trebuie să înțelegem că toate aceste elemente de pregătire trebuie făcute piramidal, de la nivelul autorităților locale, comunitatea locală. Este nevoie comunitatea locală să se cunoască, să știe ce ar putea să facă pentru ei în primul rând. La ora actuală, noi nu ne dăm seama. Încetul cu încetul, zi de zi, fugim către spațiul virtual, unde nici el nu este prea sigur.”

La ora actuală, România se pregătește în șapte mari direcții de reziliență, cum ar fi: capacitatea de continuitate a guvernării, capacități și capabilități de a asigura alimentarea cu apă și alimente, continuitatea alimentării cu energie electrică, a funcționării sistemului bancar, dar și continuitatea actului educațional și medical.

Iar Uniunea Europeană se pregătește, de asemenea, pentru un spectru larg de riscuri și amenințări, cuprinzând atât dezastrele naturale, cât și cele provocate de om.

Lumea trebuie să învețe să trăiască în orice situație

Într-o lume în care depindem tot mai mult de tehnologie, de infrastructuri complexe și sisteme interconectate, evenimente nedorite, precum blackout-ul din Peninsula Iberică, ne arată că fragilitatea nu e doar un concept teoretic, ci o realitate pe care o putem trăi în orice moment, fără să fim avertizati.

Iar cheia stă în felul cum ne raportăm la cei din jurul nostru în lipsa tehnologiei și cum ne putem salva.

“Lumea trebuie să învețe să trăiască în orice situație. Trăim într-o lume în care suntem conectați la tot. Dar adesea deconectați de la ceea ce contează cu adevărat. Pana de curent masivă din Peninsula Iberică ne-a luat lumina din case, dar ne-a oferit pentru o clipă o altfel de lumină, cea a introspecției. Poate că nu putem preveni toate crizele dar putem învăța să fim mai prezenți, mai pregătiți și mai ales, mai solidari. Pentru că, în cele din urmă, reziliența nu stă în tehnologie, ci în omenia cu care traversăm împreună necunoscutul”, spune Kasandra Kalman Năsăudean.

Iar reflexul supraviețuirii în țările afectate de blackout, Spania, Portugalia și Franța, a fost solidaritatea.

“Există la ora actuală un pachet de reglementări legislative la nivelul Uniunii Europene în care se încearcă implementarea clauzei de solidaritate, dar mai ales, să înțelegem ce înseamnă solidaritatea. De ce? Pentru că societățile dezvoltate trebuie să dezvolte acest reflex pentru o reacție instinctivă, rapidă, și care să aibă o eficiență la astfel de amenințări, pentru că amenințerile vin din mediu, iar vulnerabilitățile ne aparțin nouă din diferite lipsuri, care se acumulează în timp”, a conchis Liviu Mihai Dănilă.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 12/13 mai 2025