Ascultă Radio România Actualitaţi Live

„Arhivele Naţionale, încotro ?”

Invitat: dl. dr. Livu Daniel Grigorescu, şef al Serviciului Arhive Naţionale Istorice Centrale (SANIC)

„Arhivele Naţionale, încotro ?”
Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, Colecția Registre de Stare Civilă, Comuna Vadeni, registrul 140/1893-1894 Credit: https://www.facebook.com/Arhivele.Nationale.ale.Romaniei/photos/a.10150717224985114/10160670308970114/?type=3&is_lookaside=1

Articol de George Popescu, 12 Iulie 2022, 00:35

Un tezaur inestimabil. De nepreţuit. Cam aşa s-ar putea intitula pe scurt, conţinutul, forma şi valoarea Fondului Naţional Arhivistic.

Arhivele Naţionale ale României deţin două feluri de documente: cele provenite de la creatori care pot fi toţi cei care au avut bază contractuală de lucru cu oameni şi documente cu valoare ştiinţifică ce şin de studiul istoriei.

SANIC sau Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale este locul unde se regăsesc documente istorice începând cu secolul al XIII-lea cele referitoare la Transilvania şi de regulă pot fi consultate la filiala din Cluj şi cele din Moldova şi Ţara Românească, la Bucureşti, începând cu secolul al XIV-lea.

Ca instituţie, Arhivele de pe teritoriul principatelor româneşti extracarpatice au fost înfiinţate oficial în contextul elaborării primelor legi administrative moderne, anume Regulamentele Organice, în anii 1831-1832.

Aceasta nu înseamnă că anterior nu s-au păstrat acte şi documente ale domniei sau aşezămintelor bisericeşti cu mult mai devreme. În 1775, este atestată existenţa unei Arhive generale a Mitropoliei Bucureştilor, unde se păstrau şi diferite acte particulare, de tipul hotărniciilor.

De Arhivele Ţării Româneşti se poate vorbi însă abia începând cu 1 mai 1831, iar de cele ale Moldovei de la 1 ianuarie 1832.

Cu destulă largheţe le putem numi arhive, căci nu exista o legislaţie specifică organizării unui serviciu, ci exclusiv la chestiuni ce ţineau de buget şi de numărul angajaţilor în Arhive.

Cu toate acestea să-i amintim pe Gheorghe Asachi, Ion Heliade Rădulescu sau Grigore Alexandrescu cu serioase preocupări în domeniu.

Abia în 1862, în contextul creat după unirea celor două principate extracarpatice, instituţia Arhivelor este organizată sub o Direcţie Generală, cu sediul la Bucureşti, în vreme ce Arhivele de la Iaşi devin subordonate acesteia.

În acest timp se face distincţia dintre documentele cu valoare istorică şi cele cu valoare practică, iar instituţia este subordonată Ministerului Justiţie, Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Fondurile cresc rapid după anul 1864 prin secularizarea averilor mânăstireşti.

În evoluţiei instituţiei Arhivelor, nu trebuie omise reglementările promulgate în anii 1869 şi 1872, ca şi perindarea la conducerea instituţiei, pentru o însemnată perioadă de timp, a unor personalităţi din domeniul culturii, precum Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Dimitre Onciul.

Transilvania are o experienţă şi practică mai îndelungată precum şi un sistem mult mai riguros de conservare a arhivelor. Chiar dacă după 1526, Ungaria devine paşalâc turcesc, Transilvania bucurându-se de autonomie îşi conservă şi arhivele, urmând ca după includerea principatului transilvan în cadrul monarhiei Habsburgilor, la sfârşitul secolului al XVII-lea, sistemul de conservare şi păstrare a documentelor să cunoască o serie de îmbunătăţiri, dintre care cea mai importantă a reprezentat-o introducerea sistemului registraturii la principalele instituţii administrative.

Odată cu înfiinţarea Arhivelor Statului Ungar, la 1875, cea mai mare parte a arhivelor vechi ale Transilvaniei este concentrată la Budapesta. Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea, atât în Transilvania, cât şi în Banat şi Bucovina funcţionează sistemul centralizării documentelor în cadrul Arhivelor de stat din Budapesta (Országos Lévéltár) şi Viena (Haus-, Hof- und Staatsarchiv).

După unificarea politică a statului român din 1918, sunt racordate şi arhivele din noile teritorii alipite. Astfel, se înregistrează fondarea Arhivelor Statului de la Cluj (1920), Cernăuţi (1924) şi Chişinău (1925).

Necesitatea unei noi legi de funcţionare este justificată în anul 1925.

Aceasta prevedea printre altele, constituirea direcţiilor regionale. Instituţia se menţine în subordinea Ministerului Instrucţiunii Publice. Este perioada în care ca directori generali figurează Constantin Moisil şi Aurelian Sacerdoţeanu.

Postbelic, în perioada comunistă, în 1951 Direcţia Arhivelor Statului trece în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, iar modelul de organizare sovietic pătrunde şi în domeniul arhivisticii româneşti.

În 1996, o nouă lege a venit să reglementeze activitatea instituţiei Arhivelor, ocazie cu care denumirea de Arhivele Statului este înlocuită cu cea de Arhivele Naţionale ale României.

Din păcate, şi astăzi, Arhivele Naţionale funcţionează în temeiul unei legi ce poate fi cât mai curând amendate prin eloborarea uneia mult mai deschise şi mai cuprinzătoare transformărilor tehnologice, dar şi spiritului timpului în care trăim.

O nouă lege în aşteptare şi refuzată de o serie de miniştri, deţinători ai portofoliului de la Interne este foarte necesară fiindcă ar aduce clarificări în organizare şi metode, precum şi în selectarea şi utlizarea personalului de specialitate.

Regretabilă este şi dispariţia Facultăţii de Arhivistică din cadrul Academiei de Poliţie, un produs util timp de două decenii , dar care putea funcţiona foarte bine de la început sub umbrela Universităţii din Bucureşti.

Şi totuşi, eforturile domnului prof. univ. dr. Ioan Scurtu, director al Arhivelor Statului după anul 1992 au generat şi întreţinut multe promoţii de specialişti în domeniu cu o foarte bună calificare, cel puţin în în prima decadă de viaţă.

Personal care a căpătat experienţă şi pe care şi astăzi se bazează o întreagă structură cum este şi SANIC – Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale.

În anul 2011, Arhivele Naţionale au trecut printr-un proces de reducere a personalului, ceea ce a dus la întârzierea reformării instituţiei şi la pierderea multor oameni dedicaţi. Dacă uneori licenţierile din serviciu nu au fost suficiente, acestora li s-au adăugat desele completări prin decizii administrative ale guvernului care nu au uşurat defel procesul evolutiv, ci au creat şi mai multă confuzie în activitatea Arhivelor Naţionale.

Fondarea Comisiei prezidenţiale de analiză a regimului comunist numită şi „comisia Tismăneanu” a dat şansa studierii într-o formulă mai liberală a documentelor ca şi numirea d-lui dr. Dorin Dobrincu ce rămâne în istorie ca primul director al Arhivelor Naţionale care a permis accesul liber la arhivele fostului PCR, ceea ce a însemnat un câştig imens mai ales pentru istorici.

Un fapt aparent banal, cum este prevederea ca după trecerea a 30 de ani de la înregistrarea documentelor de arhivă să se hotărască ce se păstrează şi ce se dă deoparte a produs multă inchietudine în rândul membrilor corpului de cercetare ştiinţifică, respectiv istorici, dar şi printre angajaţii SANIC, la unele filiale din ţară, Maramureş şi Botoşani, de exemplu.

Potrivit istoricului anterior prezentat, dl. dr. Dobrincu situaţia se prezenta la sfârşitul lunii mai – momentul înteţirii protestelor - a anului curent în felul următor: „În 2021 și la începutul anului 2022, în structurile centrale și teritoriale ale Arhivelor Naționale, ofițerii Direcţiei Generale de Protecţie Internă (DGIPI), structura informativă a Ministerului Afacerilor Interne, au întreprins controale repetate, după sesizarea unor așa-numite „riscuri” sau „incidente” de securitate în privința documentelor din fondurile documentar-istorice.

Nu era vorba de documente produse în ultimele două-trei decenii, care sunt în arhiva instituției, ci de documente din fondurile produse înainte de 1989, unele chiar înainte de Al Doilea Război Mondial.

Arhiviștilor li s-a cerut să facă liste cu fondurile, dosarele și actele care conțineau documente clasificate. Iar apoi li s-a spus că toate acestea, indiferent că erau din 1930, 1950 sau 1980, indiferent că proveneau de la instituții care aveau continuatori sau nu, trebuiau să se supună prevederilor privind gestionarea informațiilor clasificate.

Relația dintre arhiviști și ofițerii DGIPI s-a tensionat în multe locuri, cei din urmă uzând de statutul lor în ierarhia instituțională a MAI. Ofițerii amintiți nu au competențe legale și profesionale în gestionarea documentelor aflate în fondurile predate Arhivelor Naționale.

S-a ajuns până acolo, încât li s-a sugerat arhiviștilor că și volumele de documente, publicate de-a lungul anilor de istorici sau arhiviști, care conțineau asemenea piese, ar fi trebuit zăvorâte în fișetele metalice.

Trebuie să înțelegem că multe documente care anterior puteau fi consultate fără restricții în sălile de studiu ale Arhivelor Naționale, de la Baia Mare la București și de la Timișoara la Iași, cel mai probabil nu vor mai putea fi cercetate de acum încolo.” Sursa: Istoricul Dorin Dobrincu despre scandalul limitării accesului la arhivele istorice: Deriva autoritaristă devine îngrijorătoare și în România / Pretenția serviciilor secrete de a controla administrarea documentelor istorice este ilegală, antidemocratică și absurdă (Op-ed) (g4media.ro)

Puncte de vedere similare au exprimat şi alţi cercetători istori, ba chiar şi un apel al preşedintelui Academiei Române a fost transmis opiniei publice prin intermediul unor publicaţii.

În ediţia de faţă, invitatul nostru a făcut câteva precizări asupra acestei nefericite situaţii şi crede că până în septembrie anul acesta, toate documentele care au fost reclasificate prin decizie ministerială şi care au fost la dispoziţia publicului vreme de peste un deceniu vor urma prin efectul unei hotărâri de guvern să fie declasificate, desecretizate şi repuse în circuitul public.

Este de aşteptat ca noua formulă legislativă pentru funcţionarea Arhivelor Naţionale să cuprindă mai multe clarificări în puncte de interes major pentru funcţionarea acestei instituţii vitale şi implicit necesare statului român.

Contribuţii editoriale: dl. dr. Alin Spânu, cercetător şi cadru didactic asociat al Universităţii din Bucureşti cu o notă personală asupra regretabilei decizii din 26 mai 2022 şi a consecinţelor sale practice. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 11 iulie 2022 (integral)

Regia de ontaj : Alexandru Balaban şi Florina Neda

Regia de emisie: Oana Popescu şi Raluca Goga

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro

"La poarta Facultăţii de Istorie"
Istorica 05 Iulie 2021, 19:15

"La poarta Facultăţii de Istorie"

Invitată: d-na conf. dr. Florentina Niţu, decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti

"La poarta Facultăţii de Istorie"
„Arhivistica – o ştiinţă condamnată”
Istorica 19 Ianuarie 2021, 15:05

„Arhivistica – o ştiinţă condamnată”

Invitat: dl. prof. univ. dr. Ioan Scurtu, fost director general al Arhivelor Statului

„Arhivistica – o ştiinţă condamnată”
 „Ora de istorie. La început de an şcolar hibrid"
Istorica 15 Septembrie 2020, 13:01

„Ora de istorie. La început de an şcolar hibrid"

Invitat: dl. prof. dr. Carol Căpiţă – Universitatea din Bucureşti, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Istorice...

„Ora de istorie. La început de an şcolar hibrid"
 „Revista Memoria – trei decenii de apariţie”
Istorica 08 Ianuarie 2020, 16:23

„Revista Memoria – trei decenii de apariţie”

Invitat: dl. dr. Cosmin Budeancă, cercetător al IICCMER, îngrijitor al revistei

„Revista Memoria – trei decenii de apariţie”
 „Examenul de bacalaureat la Istorie. O comparaţie”
Istorica 17 Septembrie 2019, 15:59

„Examenul de bacalaureat la Istorie. O comparaţie”

Invitată: d-na prof. Ioana Nancu – Liceul Tehnologic „Antim Ivireanu”, Bucureşti

„Examenul de bacalaureat la Istorie. O comparaţie”
„Un tezaur mai puţin cunoscut – Arhivele Militare Naţionale”
Istorica 29 August 2017, 00:16

„Un tezaur mai puţin cunoscut – Arhivele Militare Naţionale”

Invitat : col. dr. Gabriel-George Pătraşcu, reprezentant al Arhivelor Militare Naţionale

„Un tezaur mai puţin cunoscut – Arhivele Militare Naţionale”
Necesitatea culturii istorice
Istorica 22 Martie 2016, 01:44

Necesitatea culturii istorice

Invitat: Dorin Matei, redactor şef al revistei "Magazin Istoric"

Necesitatea culturii istorice
„O cupă de şampanie regală”
Istorica 06 Decembrie 2022, 11:39

„O cupă de şampanie regală”

Invitat: dl. prof. dr. Dorin Stănescu, vicepreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România

„O cupă de şampanie regală”