Veteranii teatrelor de operaţii

(12 noiembrie, ora 21:05) - Emisiunea: "Euroatlantica" – Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

Radu Dobriţoiu: Vorbim în această seară despre veteranii teatrelor de operaţii, cei pe care, nu o dată, i-am numit tinerii veterani pentru a-i deosebi de veteranii din cel de-al doilea război mondial. Sunt cei care au fost arşi de soarele Irakului şi Afganistanului sau au participat la misiuni dificile în Balcanii de Vest şi în Africa. Totodată, îi comemorăm şi pe cei 26 de eroi ai Armatei României căzuţi la datorie în teatrele de operaţii şi îi cinstim pe cei peste 140 de militari răniţi în misiunile desfăşurate după 1990. La data de 11 noiembrie 2003 cădea la datorie sublocotenentul post mortem Iosif Silviu Fogoraşi, primul militar român decedat în teatrul de operaţii din Afganistan. Anul trecut a fost instituită această dată, 11 noiembrie, pentru cinstirea veteranilor din teatrele de operaţii. Citez din mesajul şefului Statului Major General, generalul locotenent Nicolae Ciucă: "A fi veteran nu este o simplă sintagmă, nu este ceva ce a fost dat, ci este ceva ce a fost dobândit cu sudoare şi sacrificiu. Veteranul este un avut al nostru, al ţării, al poporului, un avut pe care trebuie să îl preţuim permanent şi să îl cinstim ori de câte ori avem ocazia, pentru că veteranul nu ar fi ezitat niciodată să moară pentru noi, pentru ţară, pentru popor." Invitaţi pe măsura temei din această seară şi o ediţie ce îmbrăţişează unităţi militare de la Timişoara, Craiova şi până la Bucureşti cu ajutorul colegilor de la Radio România Timişoara, Bucureşti şi Radio România Oltenia Craiova. Vom fi în legătură cu sergentul major Marius Iovi, rănit grav în misiunea din Irak, în acelaşi transportor amfibiu blindat lovit de explozia unui dispozitiv improvizat care l-a ucis pe sublocotenentul post mortem Ion Grosaru. Colonelul Augustin Pegulescu, fost locţiitor al comandantului Batalionului 32 Infanterie, veteran al teatrelor de operaţii, trei misiuni în Irak şi Afganistan, rănit grav după ce un dispozitiv exploziv improvizat a lovit autovehiculul blindat cu care se deplasa. Şi colonelul Gabriel Toma, cu patru misiuni în Afganistan şi Irak, fost comandant al Batalionului 26 infanterie "Scorpionii Roşii". Începem emisiunea cu stabilirea legăturii cu Radio Timişoara, acolo unde este sergentul major Marius Iovi, veteran al Irakului, unde a fost grav rănit în timp ce executa o misiune de patrulare. Bună seara.

Marius Iovi: Bună seara dvs şi ascultătorilor dvs.
Radu Dobriţoiu: Aţi participat ieri la ceremonia organizată de Brigada 18 Banat. V-am văzut în rândul întâi. Un pic cam trist parcă eraţi.
Marius Iovi: Având în vedere momentul în care a fost organizată această ceremonie, da, se poate spune că este un moment mai dificil pentru mine şi nu numai, şi pentru ceilalţi colegi.
Radu Dobriţoiu: Ne îndreptăm spre dl colonel Augustin Pegulescu, veteran cu trei misiuni în Afganistan şi Irak. Bună seara, dle colonel.
Augustin Pegulescu: Bună seara, dle Radu Dobriţoiu. Am onoarea să vă salut şi sunt onorat să fim din nou împreună. Îl salut şi pe colegul Marius Iovi, coleg cu care în 2007 am participat la misiunea din Irak şi unde, spre nenorocul lui şi al meu, dacă pot să spun aşa, am fost cel care am pus mâna atunci când a avut accidentul şi l-am urcat în elicopterul cu care era salvat.
Radu Dobriţoiu: Vom reveni la acest episod dramatic, dar avem şi a treia legătura cu Radio România Oltenia Craiova, unde se află colonelul Gabriel Toma. Bună seara, dle colonel.
Gabriel Toma: Bună seara, dle Dobriţoiu, veteran al teatrelor de operaţii între realizatorii emisiunilor de radio. Bună seara Iovi, bună seara, dle colonel Pegulescu, bună seara radioascultătorilor dvs.
Augustin Pegulescu: Am onoarea să vă salut.

Radu Dobriţoiu: Aş dori să spunem câteva cuvinte despre această zi importantă pentru Armata României, comemorarea şi amintirea şi cinstirea veteranilor din teatrele de operaţii.
Gabriel Toma: 11 noiembrie este o zi deosebit de importantă în istoria noastră şi chiar şi istoria recentă de trei ori. În primul rând, la 11 noiembrie 1918 a fost Ziua Armistiţiului, a marcat încheierea oficială a Primului Război Mondial. Ştiţi foarte bine că forţele aliate au semnat armistiţiul cu Germania şi se punea capăt Primului Război Mondial. Apoi, cum aţi amintit dvs, la 11 noiembrie 2003, a căzut în teatrele de operaţii din Afganistan, la Spin Puldac - dl colonel Pegulescu ştie, că am executat o misiune acolo, la graniţa de sud a Afganistanului cu Pakistanul, în 2002 şi chiar am vorbit săptămâna trecută despre detalii în legătură cu această misiune - a fost împuşcat aşadar la 11 noiembrie 2003 acolo, în timpul misiunii, sublocotenentul post mortem Iosif Silviu Fogoraşi, împuşcat de forţele insurgente afgane în urma unui atac. A treia oară când vreau să reamintesc această zi de 11 noiembrie este în 2014, când în semn de recunoaştere a meritelor acestor militari care au participat în misiunile internaţionale şi au reprezentat cu cinste România în diverse teatre de operaţii, autorităţile au instituit această zi de aniversare a meritelor acestor luptători români. Ca reper calendaristic a fost luat drept sacrificiul acestui sublocotenent Fogoraşi, care acţiona în cadrul Batalionului "Lupii Negri" de la Iaşi la acel moment.

Radu Dobriţoiu: Dle colonel Gabriel Toma, aţi fost alături de militarii români la prima misiune la nivel de batalion în Kandahar... Se întâmpla în 2002, nu pot să uit, pentru că am fost împreună cu dvs. A fost o perioadă extrem de dificilă şi ne amintim de acea tabără de tranzit cu condiţii vitrege, cu un vânt care ne bătea praful şi nisipul în permanenţă în interior, cu foarte puţină apă la dispoziţie, aveam acel buffalo pus la dispoziţie de trupele din SUA, doar două toalete ecologice pentru un întreg batalion... Cât de greu a fost?
Gabriel Toma: Mi-aduc aminte foarte bine. A fost o misiune deosebit de grea. Am fost chiar cu primul avion în Afganistan. Am aterizat acolo cu detaşamentul precursor. Mi-aduc aminte că datorită faptului că am încărcat destul de mult aeronava, nu am luat suficientă apă. Am crezut că vom fi introduşi la drepturile alea de hrană şi de apă imediat, însă avusese loc un eveniment deosebit - cred că îţi aduci aminte despre ce era vorba - am înlocuit batalionul canadian şi la un moment dat unul din militari, cred că îţi aduci aminte, dle colonel Pegulescu, au venit cu câteva sticle de apă şi am împărţit-o tuturor celor 45 de militari după care unii au adormit şi a spus unul dintre ei: 'uitaţi-vă că s-au îmbătat cu apă rece!' Erau într-adevăr temperaturile acelea de 40, 50 de grade aproape, condiţii extraordinar de grele, dar ne-am adaptat. A fost prima misiune. Cu toate acestea, a fost deosebit de benefică pentru noi. Am acţionat atunci cu militari din Brigada 82 Aeropurtată, apoi din Brigada 101, am avut multe de învăţat şi pentru noi, pentru primii militari români care au acţionat în Afganistan a fost deosebit de benefic din punct de vedere al pregătirii.

Radu Dobriţoiu: Dle colonel Pegulescu, aţi fost şi dvs în acea misiune cu Batalionul 26 Infanterie "Scorpionii Roşii". Este demn să cinstim şi să amintim memoria unui adevărat comandant. Este vorba de dl general de brigadă la acea vreme, Ioan Sorin, cel care s-a ocupat şi a coordonat toată această mişcare de trupe şi deplasare dinspre România spre teatrul de operaţii din Afganistan. Cum vi-l amintiţi pe acest om?
Augustin Pegulescu: Aveţi mare dreptate şi, înainte de a vă răspunde la întrebare, daţi-mi voie să adresez un gând pios de recunoştinţă pentru cei 26 de camarazi care, de-a lungul timpului, au căzut pe cele două fronturi de acţiuni militare, în Afganistan şi Irak, la fel, aceleaşi gânduri pentru cei peste 140 de camarazi răniţi şi, de ce nu, să nu uităm că în afară de ei toţi ceilalţi militari participanţi în teatrele de operaţii sunt militari veterani. Dacă-mi permiteţi o scurtă divagaţie, chiar astăzi mi-am văzut un pic, să zic, jurnalul meu intim, dacă-mi este permis, şi mă uitam, printre altele, la prima misiune pe care am trăit-o împreună cu dvs şi cu dl colonel Toma pe Aeroportul din Kandahar. Îmi aduc aminte şi cu certitudine că aţi fost primii care aţi ajuns acolo, domnul colonel Toma a fost în primul zbor, dacă bine îmi aduc aminte, dar înaintea noastră, într-adevăr, a ajuns domnul general Ioan Sorin, cel care a purtat să zicem întreaga responsabilitate din partea Statului Major al Forţelor Terestre la vremea respectivă pentru dizlocarea detaşamentului românesc în teatru. Îmi aduc aminte perfect cum am ajuns, primul contact cu Aeroportul din Kandahar, faptul că primul om care ne-a întâmpinat la avion a fost generalul Ioan Sorin. Ne-a condus către tabăra de tranzit, ne-am depus materialele, a urmat celebrul de acum briefing cu norme de securitate, cu regulile taberei şi tot ceea ce era necesar pentru buna desfăşurare a vieţii în tabăra respectivă.

Radu Dobriţoiu: Vorbim de fapt despre primii veterani importanţi, dacă putem spune aşa, veterani tineri ai teatrelor de operaţii, pentru că ne referim la misiunea dificilă din Afganistan, o adevărată provocare pentru Armata României, pornind de la echipamente, de la logistică şi până la condiţiile de viaţă şi de risc de acolo. Domnule Augustin Pegulescu, aş dori să ne întoarcem un pic în Irak, acolo unde în 2007 a căzut la datorie sublocotenentul post-mortem Ion Grosaru, soldatul-poet cum ni-l amintim. În acelaşi transportor blindat a fost şi sergentul major Marius Iovi. Vă rog să rememoraţi, fără a dori să turnăm sare pe rană, să rememoraţi acel incident dramatic.
Augustin Pegulescu: Da, e vorba de anul 2007, 21 septembrie, o zi de misiune normală, cum au fost toate până în momentul respectiv. Ştiu că, îmi aduc aminte că eram împreună cu comandantul batalionului, colonelul Dinulică Cristian, şi încercam să punem cap la cap ceea ce aveam de făcut în continuare când am fost anunţaţi de la centrul de conducere al operaţiilor, de celebrul TOC, despre faptul că un dispozitiv exploziv improvizat a lovit patrula noastră în zona de responsabilitate. Imediat am pornit cu subunitatea de intervenţie rapidă, cred că în 20 de minute am ajuns la locul accidentului. Priveliştea acolo era suficient de macabră sau, ştiu eu, foarte încordată. Transportorul luase foc, scotea fum, ceilalţi colegi din patrulă îşi ocupaseră posturile de siguranţă şi asigurau perimetral zona unde se întâmplase accidentul.
Radu Dobriţoiu: Subofiţerul Ganea, îmi aduc aminte, am vorbit deunăzi cu el /../.
Augustin Pegulescu: Da, la vremea respectivă caporalul sanitar Alexandru Ganea era cel care acorda primul ajutor celor care fuseseră răniţi. De fapt şi de drept...
Radu Dobriţoiu: Şi-a scos vesta pentru a fi mai rapid şi a intrat cu uşurinţă în transportorul blindat.
Augustin Pegulescu: Şi-a scos vesta, a reuşit să-i scoată pe cei care n-au putut să iasă din transportorul blindat care începuse să ardă. A fost cel care i-a acordat primul ajutor colegului Marius Iovi.

Radu Dobriţoiu: Marius Iovi…
Augustin Pegulescu: Da, chiar un gest foarte îndrăzneţ, i-a făcut o traheostomă, destul de complicat pentru pregătirea, să zic, pe care o avea la momentul respectiv. Am ajuns odată cu elicopterul de evacuare. Evident, i-am urcat pe colegi în cele două Medevacuri, după care am luat măsurile care se impuneau la zona respectivă.
Radu Dobriţoiu: Am făcut apel la acest episod, stimaţi ascultători, domnule colonel Pegulescu, pentru a demonstra că nu este uşor să fii veteran într-un teatru de operaţii dificil cum este Afganistanul sau Irakul. Colegul meu Ilie Pintea a revenit din Afganistan cu o nouă experienţă alături de veteranii Armate României. El a stat de vorbă cu militari aflaţi la a doua sau chiar la a treia misiune externă.

Ilie Pintea: În această vară i-am găsit în teatrul de operaţii pe militarii Batalionului 33 Vânători de Munte Posada din Curtea de Argeş, care au lucrat şase luni într-o structură mixtă cu armata americană, lucru care spune totul despre pregătirea lor. Printre veteranii acestui batalion se numără şi locotenentul Radu Bălănescu, pe care l-am însoţit într-o misiune de patrulare spre Maumand.
Radu Bălănescu: Nu sunt la prima misiune, este a patra misiune. O să îmi lipsească, mai ales faptul că dacă te consideri militar cu adevărat, profesionist, dacă nu eşti execuţi misiuni, în teatre de operaţii cumva o să simţi lipsa unui mediu operaţional cu adevărat real, şi nu doar simulat.
Ilie Pintea: Securitatea întregii baze militare din Kandahar depinde de militarii români, care asigură principalul punct de acces, iar la comanda unui pluton s-a aflat locotenentul Gabriel Ion, şi el un veteran al Afganistanului.
Gabriel Ion: Este a treia misiune în Afganistan. Cel mai mult mi-a lipsit fiica mea, Anda Narcisa, soţia mea Elena. În Afganistan este greu, eşti departe de familie, eşti departe de prieteni, însă suntem militari, respectăm drapelul naţional, venim în Afganistan pentru a arăta lumii întregi că şi România are oameni foarte bine pregătiţi, care pot oricând să îşi apere ţara.
Ilie Pintea: Expertiza acestor veterani e dată mai departe celor tineri, aşa cum este sublocotenentul Costin Muşat, de la Batalionul 811 Infanterie 2, pe care l-am cunoscut chiar la prima sa misiune de patrulare.
Costin Muşat: Asta a fost prima mea misiune în Afganistan, asta a fost prima mea patrulă, efectiv. Riscurile sunt la un nivel crescut, dar oamenii mei sunt oameni profesionişti, am încredere totală în ei şi cred că o să fie totul bine.
Ilie Pintea: Fiecare dintre militarii români care a luat parte la misiunile din Afganistan, Irak sau Kosovo poate spune că şi-a îmbogăţit experienţa militară, dar mai ales că şi-a servit patria. Din păcate, 26 dintre ei şi-au pierdut viaţa în teatrele de operaţii şi nu mai răspund decât la apelul solemn.
-: Sublocotenent post-mortem Ioan Grosaru, misiunea din Irak, 2006!
-: Căzut la datorie!
-: Sublocotenent post-mortem /Ioan Lucian Oltean/, Afganistan, 2011!
-: Căzut la datorie!
-: Cinste şi onoare memoriei lor!

Radu Dobriţoiu: Apelul solemn surprins de Ilie Pintea. În reportaj îl menţiona şi pe sublocotenentul post-mortem Ioan Grosaru. Domnule sergent-major Marius Iovi, cum vi-l amintiţi? Era în acea zi "gunnerul", "trăgătorul" de pe transportorul în care vă aflaţi.
Marius Iovi: Vreau să vă spun câteva cuvinte despre Ioan Grosaru. Pe lângă faptul că era un militar desăvârşit şi, după cum aţi spus şi dvs, un adevărat poet, era şi un bun camarad, un bun prieten cu care se putea sta de vorbă în anumite probleme, ne ajutam, ne sprijineam unul pe celălalt şi în timpul misiunilor şi în timpul liber.
Radu Dobriţoiu: Ştiu că atunci el a respectat o procedură şi a aşteptat ca ceilalţi să iasă din transportorul blindat.
Marius Iovi: Ce vreau să vă spun este că nu îmi pot aduce aminte absolut nimica din ziua respectivă. Vă pot relata doar ce mi s-a povestit după ce am revenit de la tratament din străinătate. Da, este adevărat, este adevărat că, din câte am înţeles, i-a ajutat pe ceilalţi colegi, nu pot să spun că am fost treaz şi îmi aduc aminte foarte bine ceea ce s-a întâmplat.

Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, revenim la Craiova, la Radio România Oltenia Craiova, şi la Afganistan, acolo unde în 2002 am fost alături de cea mai puternică armată din lume, probabil cu cele mai importante unităţi din această armată, este vorba de Divizia 101 Aeropurtată Air Assault şi după aceea Divizia 82 Aeropurtată, brigăzi în aceste divizii ne-au încorporat, ne-au încadrat ca efective cu batalionul nostru acolo, în Kandahar. Cât de importantă a fost această experienţă cu aceşti bravi militari americani?
Gabriel Toma: A fost deosebit de importantă. Noi învăţasem toate tehnicile, tacticile şi procedurile lor pe timp pregătirii, înainte să fim dislocaţi în teatrul de operaţii, dar acolo pe viu le-am pus în practică şi unele le-am adaptat, pentru că aşa era situaţia atunci. Ne-au folosit foarte mult, pentru că nenumăratele care au urmat pe urmă în Afganistan şi în Irak în special le-am pus în practică şi pe urmă am acţionat şi cu militari din alte ţări, nu numai cu americani şi stăpânind bine procedurile acelea toţi au observat că militarii români sunt militari desfăvârşiţi şi îmi amintesc că de fiecare dată când pregăteam câte o misiune mai deosebită, nu pot să spun că era mai uşoară, pentru că nu semăna niciodată una cu alta, indiferent despre ce misiune era vorba. Ei bine, atunci când stabileam detaliile misiunilor, de fiecare data, că erau americani, italieni, britanici, australieni sau germani se bucurau foarte mult când se stabilea că o structură, fie ea pluton sau companie acţionează alături de ei.

Radu Dobriţoiu: Din Armata României.
Gabriel Toma: Din Armata României. Dar, domnule Radu, vreau să vă spun, aţi vorbit de Grosaru. L-am cunoscut pe acest militar, în 2005 am fost comandant al reverzei strategice NATO şi am acţionat în Kabul. Am avut în subordine şi 120 de americani şi 30 de militari de la Timişoara, printre care şi pe Ioan Grosaru. La sfârşitul misiunii, cei 30 de militari i-am felicitat, mi-am luat rămas bun de la ei, iar Grosaru mi-a dăruit o carte de versuri, un volum de poezie, cel de-al treilea volum al lui şi, dacă îmi este permis, doar zece secunde vreau să citesc câteva rânduri din ea, am cartea asta la birou şi uitaţi acum, fără să ştiu că vom vorbi despre el, am luat-o cu mine şi zice aşa, la un moment dat: "Mi-e frig, măicuţă, o, ce sete-mi este/Beau apa firii îndemnat de astre/ Privesc spre cer şi oglinda mă uimeşte/ Sunt meteorul umbrelor albastre/ Ce somn mi-e, maică, ce-aş dormi niştel/ Îmbrăţişat de înduioşarea ta/ Dar mă ridic din nou privind spre cer acea oglindă/, Acum sunt o stea". Mulţumesc.
Radu Dobriţoiu: Da, acum este o stea, ne-aţi impresionat pe toţi cu această poezie. A ajuns, sperăm, poate în Valhalla, poate la stele, în Rai, sublocotenentul postmortem Ioan Grosaru.

Gabriel Toma: Vreau să spun să nu-i uităm şi pe într-adevăr cei 26 de eroi decedaţi în teatrele de operaţii, dar mai sunt cei 165 de militari răniţi în teatrele de operaţii, cum este şi cazul celor doi colegi cu care vorbim astă seară. Mă bucur foarte mult că a fost ridicat monumentul eroilor căzuţi în teatrele de operaţii şi pe teritoriul naţional în Bucureşti. Sunt acei ostaşi care au arătat că dragostea de ţară nu se măsoară în cuvinte, ci în fapte.

Radu Dobriţoiu: Domnule Augustin Pegulescu, prima doamna a Statelor Unite declara că nu există cuvinte suficiente pentru a le mulţumi veteranilor şi mai spunea doamna Obama că ar trebui mai multe fapte şi mai puţine vorbe atunci când ne gândim la veterani şi făcea aceste declaraţii în Statele Unite. Cât de mult se regăsesc aceste cuvinte în realitatea din România şi din Armata României?
Augustin Pegulescu: Domnule Dobriţoiu, pot să vă spun cu certitudine că şi în Armata României lucrurile au început să se mişte din acest punct de vedere şi dacă tot în această seară, să zic aşa, centrul discuţie a fost sublocotenentul postmortem Ion Grosaru, vreau să vă spun că anul trecut am participat la comemorarea celor şapte ani de când s-au stins din viaţă, în comuna Cornu Luncii din judeţul Suceava şi, ca să întăresc cele afirmate mai devreme, acolo s-a deschis casa memorială Ioan Grosaru.