Elaborarea unei strategii globale de apărare şi de securitate.

Elaborarea unei strategii globale de apărare şi de securitate: demersul francez.
Realizator Radu Dobriţoiu
Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica" vă spune Radu Dobriţoiu. "Elaborarea unei strategii globale de apărare şi de securitate, demersul francez" - este titlul prelegerii pe care a susţinut-o astăzi, la Universitatea Naţională de Apărare, secretarul general pentru apărare şi securitate naţională a Republicii Franceze, dl Francis Delon. Printre participanţii la eveniment s-au numărat ambasadorul Franţei, Henri Paul, şi consilierul prezidenţial pentru probleme de securitate, Iulian Fota. Aşadar, o temă de actualitate pentru emisiunea din această seară, temă pe care o voi dezbate cu doi invitaţi speciali. În studio, alături de mine, este dl Dorin Matei, redactor şef al prestigioasei reviste "Magazin istoric", specialist în istorie contemporană. Bună seara, dle Dorin Matei şi vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi în această seară la emisiunea "Euroatlantica".
Dorin Matei: Bună seara. Eu vă mulţumesc pentru invitaţie.
Realizator: Colegii din regia de emisie, Loredana Pasi şi Victor Mihăescu, îmi confirmă că avem legătura telefonică şi cu rectorul Universităţii Naţionale de Apărare, dl general locotenent Teodor Frunzeti. Bună seara, dle general!
Teodor Frunzeti: Bună seara, dle Radu Dobriţoiu şi dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră şi ai noştri!

Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat să participaţi la "Euroatlantica". Dle general, vă adresez dumneavoastră prima întrebare, pentru că sunteţi şi co-organizator al conferinţei de astăzi. Cine a avut ideea organizării acestei conferinţe la Bucureşti şi care au fost principalele subiecte prezentate în alocuţiunea sa de dl Francis Delon?
Teodor Frunzeti: Ideea a aparţinut Ambasadei Franţei şi dl Francis Delon s-a aflat pentru o vizită foarte scurtă la Bucureşti. A avut două puncte importante, a avut o întâlnire cu dl consilier prezidenţial Iulian Fota, şeful Departamentului pentru Securitate Naţională şi apoi a avut această prelegere la noi la Universitate, o prelegere care a durat aproximativ 45 de minute, în urma căreia a răspuns şi la un număr destul de consistent de întrebări puse din partea auditoriului.

Realizator: Principalele subiecte care au fost? Am fost acolo, dar aş dori să le enumeraţi dumneavoastră, pentru că aţi fost în prezidiu.
Teodor Frunzeti: A fost vorba de o prezentare destul de amănunţită a unui document important pe care Franţa l-a lansat în urmă cu doi ani, este vorba de o Carte albă a securităţii naţionale, în care Franţa îşi propune nişte obiective de politică externă şi de securitate naţională şi pe care dl Francis Delon, care este omul cel mai în măsură să le prezinte, fiindcă a şi fost implicat activ în redactarea acestui document, le-a prezentat auditoriului compus din cursanţi şi masteranzi ai Universităţii, din cadre didactice, din Colegiul Naţional de Apărare, din reprezentanţi ai categoriilor de forţă şi bineînţeles, ai Statului Major General şi ai Ministerului de Externe. Deci a fost o audienţă calificată şi întrebările, de asemenea, au fost de un înalt nivel profesional. Este important că această expunere s-a ţinut într-un moment în care, iată, NATO se află într-un proces de redactare a unui nou concept strategic, iar în România se află în proces de elaborare o nouă versiune, o variantă updatată şi adusă la zi, sau poate chiar una nouă, a Strategiei Naţionale de Apărare, document pe care Administraţia Prezidenţială îl elaborează în momentul de faţă. Deci este un proces, o adevărată efervescenţă creatoare, aş putea să spun, şi la nivelul NATO, şi la nivel naţional şi din acest punct de vedere, cred că prelegerea susţinută de dl Francis Delon a fost foarte binevenită.

Realizator: Domnule Dorin Matei, Franţa şi-a retras pentru o perioadă îndelungată participarea militară la Alianţă, cu toate că, dacă-mi amintesc, cartierul general al NATO avea şanse să fie stabilit în Franţa. Doar din era Sarkozy, mai precis din 2008, Franţa şi-a reafirmat dorinţa de a participa din nou cu trupe în Alianţă. Ce ne puteţi spune de această evoluţie îndelungată în istorie?

Dorin Matei: Cred că nu putem discuta despre această evoluţie fără să luăm în calcul personalitatea generalului de Gaulle şi, mai ales, experienţele lui nu tocmai plăcute în relaţiile cu aliaţii în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Cred că avem de-a face cu una din situaţiile în care personalitatea unui lider a jucat un rol foarte important în luarea unei decizii. Franţa s-a retras în 1966 din structurile militare ale NATO. A rămas în continuare în cadrul NATO, a rămas în structurile politice, a participat în continuare la exerciţii comune de apărare, în toată această perioadă, pentru că, totuşi, Franţa a rămas un aliat serios şi solid al alianţei occidentale, dar generalul de Gaulle a vrut foarte mult să afirme independenţa Franţei în cadrul acestei alianţe. Spuneam de experienţele lui nu tocmai plăcute cu cei doi lideri occidentali în timpul celui de-al doilea Război Mondial, cu preşedintele Roosevelt şi cu Winston Churchill. Churchill îl dispreţuia chiar pe de Gaulle, nici Roosevelt nu-l aprecia foarte mult. Şi tot timpul de Gaulle s-a zbătut să repună Franţa pe acelaşi picior în cadrul alianţei occidentale, în condiţiile în care Franţa capitulase şi la Vichy se instalase un guvern care conlucrase cu Hitler. De aceste dispute a profitat foarte bine Stalin, care a ştiut să-i gâdile orgoliul lui de Gaulle şi, în 1944, de Gaulle încheia chiar un tratat de alianţă la Moscova cu URSS-ul. Numai izbucnirea Războiului Rece şi îndepărtarea lui de Gaulle de la putere a făcut ca Franţa să intre în cursul pe care l-au luat toate ţările occidentale în timpul Războiului Rece. În 1958, la trei luni după ce de Gaulle revenise la putere, a adresat o scrisoare premierului britanic de atunci, Harold Macmillan, şi preşedintelui american Eisenhower, solicitându-le o reconsiderare a modului în care e concepută conducerea în Alianţă şi solicitând direct ca Franţa să fie pusă pe acelaşi plan cu Marea Britanie şi cu Statele Unite. Evident că nu s-a întâmplat nimic. Şi în continuare asistăm la momentul acesta din 1966. În 7 martie, îi trimite o scrisoare preşedintelui american Johnson, în care îl anunţă că Franţa vrea să-şi recapete independenţa, controlul aasupra teritoriului naţional şi somează trupele NATO să părăsească Franţa. A fost o mişcare importantă, vreo 27 de mii de militari NATO au trebuit să plece din Franţa, comandamentul a fost relocat la Mons, în Belgia şi Franţa; de atunci, aşa cum aţi spus, până în 2009, n-a mai făcut parte din structurile militare. Dar trebuie să spunem pentru cei care ne ascultă acum că imediat după ce generalul de Gaulle, în 1968, a părăsit puterea, Franţa a început să renegocieze reintegrarea, pentru că ceea ce s-a întâmplat în 2009 n-a venit pe nepregătite. Mitterand a mai încercat în 1990 acelaşi lucru, fără succes; şi preşedintele Chirac, în 1996, a trimis un reprezentant militar să ia parte la Comitetul Militar de Planificare.

Realizator: Domnule general Frunzeti, vorbea domnul Francis Delon despre dorinţa Franţei ca UE să devină un actor major pentru rezolvarea crizelor la nivel global. Până acum, statele membre nu au considerat necesar ca UE să aibă o forţă proprie de proporţii, cu toate că după Tratatul de la Lisabona a apărut această dimensiune a securităţii comune, instituţionalizată şi reprezentată în prezent de Lady Catherine Ashton. Ce părere au analiştii, profesorii, cercetătorii de la Universitatea Naţională de Apărare despre această intenţie, despre această dorinţă a Franţei de a implica UE, de a se forma un cartier militar şi o forţă militară europeană?

Teodor Frunzeti: Fără îndoială că în momentul de faţă UE are o capabilitate militară. Este capabilitatea militară pe care o oferă aşa-numitul "headline goal to 2010", adică "obiectivul global 2010" şi care are în vedere formarea aşa-numitelor "battle" grupări, adică nişte unităţi de luptă întrunite care, prin rotaţie, câte două pe an, asigură posibilitatea de intervenţie /.../ într-o zonă destul de largă, în afara teritoriilor statelor membre. Deci, nu suntem noi, UE - fiindcă noi, România, suntem în UE - nu suntem chiar aşa lipsiţi de putere./ipescaru/dsirbu/ Problema este însă de voinţă politică pentru a utiliza această forţă pe care Uniunea Europeană o are la dispoziţie. Uniunea Europeană poate să utilizeze şi capabilităţile de comandă şi control ale NATO, în baza unor acorduri care se numesc "Berlin Plus", încheiate cu NATO de Uniunea Europei Occidentale, ale cărei atribuţii Uniunea Europeană le-a preluat din anul 2000, în aşa fel încât, practic, există o conlucrare foarte activă în plan operaţional între NATO şi Uniunea Europenă, lucru care s-a şi pus în practică, de exemplu, în cadrul Operaţiunii Althea, în Bosnia-Herţegovina. Deci lucrurile nu sunt pe un tărâm, pe o tabula rasa. Există nişte premise foarte încurajatoare. Este adevărat că se pot produce nişte dezvoltări instituţionale aici.

Realizator: Diminuate şi lipsite de trupe, un fel de teorie a formelor fără fond, forţe foarte puţine, dar se doreşte foarte mult.

Teodor Frunzeti: Nu este o discrepanţă între ceea ce vrea NATO şi ceea ce vrea Uniunea Europeană. Problema este că în momentul de faţă, ele sunt complementare şi probabil aşa şi trebuie să rămână, fiindcă Uniunea Europeană nu va putea, cel puţin în momentul de faţă, să-şi asume orice tip de acţiune militară, ci numai aşa-numitele acţiuni tip /.../, adică orice acţiune militară, mai puţin cele de luptă de mare intensitate.

Dorin Matei: Domnule general, mă bucură evaluarea dumneavoastră extrem de pozitivă, pentru că informaţiile mele culese din presă vorbeau despre un dezinteres aproape total al ţărilor europene faţă de această iniţiativă. Oamenii politici din Franţa care au susţinut reintrarea în structurile militare NATO aduceau ca argument pentru reintrare tocmai faptul că în felul acesta Franţa va putea milita mai puternic pentru o iniţiativă de apărare europeană, o iniţiativă pe care, spun ziarele franceze, numai Franţa şi Marea Britanie o mai susţin financiar şi de care statele euroepene par tot mai puţin interesate.

Teodor Frunzeti: Nu cred că este vorba de o lipsă de interes, ci în momentul de faţă este vorba pur şi simplu de această criză financiară şi economică care, de fapt, ne afectează pe toţi, fiindcă ştiţi foarte bine că din ţările NATO, de exemplu, numai cinci au în momentul de faţă bugetul peste pragul recomandat cu tărie de NATO şi anume de minim 2% din produsul intern brut. Noi suntem mult sub acest prag, deci este vorba nu numai de o dorinţă, ci şi de putinţa pe care statele europene o au în momentul de fată de a face faţă acestor necesităţi.

Realizator: Domnule general Frunzeti, ştiu că sunteţi prins într-o activitate. O ultimă întrebare pentru emisiunea "Euroatlantica" din această seară. Franţa are o viziune oarecum diferită faţă de Alianţă, pentru că are zone de interes în afara sferei actuale de apărare NATO, cum ar fi, de exemplu, Guyana Franceză - îl citez pe domnul Francis Delon: "Regiuni în care Franţa este istoric şi cultural prezentă". De ce o dezbatere la Bucureşti pe tema viziunii franceze asupra unei strategii globale de apărare?

Teodor Frunzeti: În primul rând, Franţa are interese majore şi în alte regiuni ale lumii, precum în Africa, unde în mod istoric şi în mod tradiţional, Franţa este implicată dinainte de cel de-al doilea război mondial şi unde are interese de securitate de apărat, în baza unor acorduri bilaterale. De ce la Bucureşti? Fiindcă, în mod istoric, noi avem cu Franţa o relaţie foarte bună şi acest proces este bine să continue, fiindcă Franţa este un actor european major, este un prieten al României. Franţa ne-a susţinut şi pentru accederea noastră în NATO, şi pentru accederea în Uniunea Europeană şi cred că această relaţie va continua cu succes în continuare. Mai avem multe lucruri în comun şi viziunile noastre în ceea ce priveşte securitatea europeană, securitatea globală sunt foarte apropiate.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult că aţi fost în direct la emisiunea naostră, domnule general Frunzeti. Vă reamintim că ne puteţi asculta şi online, pe Internet, la adresa România Actualităţi. ro. Acolo puteti găsi şi o arhivă cu ediţiile din acest an ale emisiunii "Euroatlantica". Invitati în această seară, în prima parte a emisiunii, au fost domnul general locotenent Teodor Frunzeti, rectorul Universităţii Nationale de Apărare şi, alături de mine, în studio, domnul Dorin Matei, redactor şef al revistei "Magazin istoric". Domnule Dorin Matei, la un moment dat, Francis Delon s-a referit şi la exportul de tehnologie militară către Rusia./aionescu/dsirbu/ Este vorba de navele militare de tip Mistral. Adevărat, nu au o capacitate mare de luptă; sunt mai degrabă nave de desant, nave de transport. Ce ne puteţi spune despre această relaţie dintre Franţa şi Rusia - şi poate o pornim din 1944?

Dorin Matei: Da, nu sunt un specialist în armament naval, însă nu aş considera că navele acestea Mistral sunt chiar atât de inofensive. Sunt totuşi nave de asalt, de desant. Importantă este capacitatea lor - şi tocmai asta le lipsea ruşilor şi de asta le importă din Franţa -, capacitatea de a transporta trupe şi a le desanta. Faptul că ruşii le aduc în Marea Neagră arată dorinţa lor de a juca un rol mult mai activ aici, mai ales după conflictul din Georgia. Navele acestea au ambarcate şi elicoptere la bord, deci au putere de foc destul de mare pentru a susţine trupele debarcate. Şi au existat destul de multe comentarii în presa occidentală atunci când Franţa a anunţat intenţia de a vinde Rusiei astfel de nave de debarcare, nave de asalt. Bănuiesc că, totuşi, ţinând cont de relaţia foarte caldă dintre preşedintele Sarkozy şi preşedintele Obama, Franţa nu a încălcat chiar toate convenţiile şi toate principiile Alianţei atunci când le-a vândut. Sigur că Franţa, aşa cum anunţa generalul de Gaulle atunci, în martie 1966, intenţiona, ieşind din structurile militare ale Alianţei, intenţiona să-şi dezvolte o armată şi capacităţi de producţie militară proprii. Şi, spunea generalul de Gaulle atunci, pentru acele domenii în care Franţa nu poate asigura singură producţia de armament, colaborare la nivel european. Deci Franţa să nu mai depindă de armament american. Şi, într-adevăr, Franţa nu depinde la ora actuală, începând cu puştile de asalt şi terminând cu avioanele, nu depinde de industria de armament americană. Dezvoltându-ţi astfel de capacităţi, nu le poţi păstra numai pentru înzestrarea propriei armate, pentru că producţia aceasta de armament trebuie şi exportată. Şi Franţa exportă arme, este unul dintre marii exportatori de armament, şi sigur că a ajuns să exporte, iată, şi în Rusia. Avem acea politică pe care tot de Gaulle o inaugura: în 1944 încheia o alianţă cu URSS-ul; în 1966 de Gaulle se ducea la Moscova şi făcea o declaraţie care a stârnit destule comentarii atunci, o declaraţie în care spunea că francezii şi sovieticii trebuie să îşi dea mâna pentru a reface unitatea continentului. Făcea parte tot din politica lui de a-i zgândări pe americani. Franţa a avut relaţii bune cu URSS şi are în continuare relaţii bune cu Rusia. Nu vreau să fiu răutăcios, dar Franţa a avut şi nişte poveşti, nişte scandaluri cu afaceri de spionaj la nivel destul de înalt, penetrarea KGB-ului.... Deci, există nişte legături pe mai multe planuri între Franţa şi Rusia. Şi întrebarea pe care mi-o pun eu e cum contribuie acest export de nave Mistral la securitatea Alianţei şi la politica europeană de apărare. Dar probabil că un specialist ar putea să ne dea un răspuns la întrebarea asta.

Realizator: Şi ca să fie foarte clar, iată, aşadar, nave franceze, Mistral, în Marea Neagră, însă în dotarea flotei ruseşti. Revin la întrebarea pe care i-am pus-o şi domnului general Frunzeti, dorinţa Franţei ca Uniunea Europeană să aibă o forţă de 60 de mii de oameni - cifră exprimată astăzi - care să fie desfăşurată foarte repede şi să poate acţiona în anumite zone pe perioade de câte un an. Nici NATO nu are la dispoziţie în acest moment o astfel de forţă de intervenţie rapidă, de o asemenea dimensiune. Uniunea Europeană are forţe reduse, şi s-a văzut în Bosnia-Herţegovina, a fost singura şi principala operaţiune desfăşurată sub egida Uniunii Europene. Recent, când s-a schimbat şeful de stat major al forţelor europene, Lady Catherine Ashton a spus că în acest moment nu se justifică înfiinţarea unui comandament militar şi a unei forţe de o capacitate foarte mare, o forţă militară a Alianţei foarte mare la nivelul Uniunii Europene. Iată însă că Franţa doreşte 60 de mii de oameni ca forţă a Uniunii Europene - este ceea ce a declarat, tot astăzi, domnul Francis Delon. Iată însă că Franţa doreşte 60.000 de oameni ca forţă a UE - este ceea ce a declarat tot astăzi domnul Francis Delon. Cum apreciaţi această dorinţă a Franţei?

Dorin Matei: Eu cred că e foarte bine că Franţa îşi doreşte acest lucru, întotdeauna trebuie să-şi doreşti mai mult ca să poţi realiza ceva. Evident că e nevoie de o astfel de forţă de reacţie rapidă. De altfel, Franţa a susţinut tot timpul constituirea la nivelul NATO a unei forţe de reacţie rapidă şi în lumea în care trăim, cu atâtea conflicte care apar peste noapte, greu de anticipat, e nevoie de astfel de forţe de reacţie rapidă. Acum, între ceea ce îţi doreşti şi cea ce poţi sigur că e o cale destul de lungă şi ne-a explicat domnul general Frunzeti mai devreme că a intervenit şi această criză economică, care n-are cum să ajute foarte mult la realizarea acestor proiecte. De altfel, remarcam că domnul general ne-a făcut o analiză extrem de optimistă a capacităţilor militare ale UE. După ştiinţa mea, UE dispune de trei avioane capabile să transporte trupe în teatre de operaţiuni. Iarăşi, nu ştiu dacă are un sistemul de sateliţi care să permită coordonarea trupelor în teatre de operaţiuni îndepărtate.

Realizator: N-au nici măcar pentru navele comerciale, darmite pentru cele militare, bine pus la punct.
Dorin Matei: Deci, repet, e foarte bine că Franţa îşi propune acest lucru, e foarte bine că militează, e foarte bine că a revenit în structurile militare ale NATO şi aşa cum au justificat oamenii politici francezi, au făcut acest lucru tocmai pentru a lupta mai bine pentru această componentă europeană a NATO. Sper că au şi soluţii oamenii politici francezi şi militarii francezi pentru realizarea acestui proiect.

Realizator: La ora actuală, să precizez totuşi că UE nu are o forţă militară de anvergură la dispoziţie, se bazează în primul rând tot pe statele membre NATO. Să precizez şi faptul...
Dorin Matei: Iar statele membre NATO se bazează pe SUA.
Realizator: Da, din toate punctele de vedere, atât din punctul de vedere al tehnologiei, cât şi al efectivelor, şi al cheltuielilor, se ştie foarte bine...
Dorin Matei: Capacităţii de proiecţie a trupelor în teatre de operaţiuni, de asigurare a securităţii trupelor în teatrele de operaţiunii, de culegere a informaţiilor în teatrele de operaţiuni, de evacuare şi asistenţă sanitară ş.a.m.d..

Realizator: Chiar şi procedurile care sunt aplicate şi m odul de gândire este adaptat foarte mult la experienţa şi este o urmare a experienţei americane şi trebuie spus că NATO, care totuşi, este o alianţă politico-militară, dar are o componentă militară foarte clară şi foarte bine conturată, NATO intervine în sprijinul unui stat în 30 de zile la nivel de brigadă - asta înseamnă aproapximativ 3.000 de oameni. Separat, ce poate fiecare stat membru...
Dorin Matei: Până la 60.000 cred că mai avem...
Realizator: Foarte mult. E o ambiţie foarte mare, dar nici măcar de ordinul a 10.000 nu cred că se va contura în următoarea perioadă. În ce priveşte dorinţa NATO de a include scutul antirachetă între misiunile Alianţei, domnul Francis Delon mi-a declarat astăzi că trebuie să existe complementaritate între apărarea antirachetă şi neprol9ferarea nucleară. Explic pentru ascultători că după anunţul făcut de preşedintele Obama despre amplasarea de elemente ale scutului antirachetă pe teritoriul României, aliaţii europeni din NATO, prin vocea secretarului general, dar şi prin cea a comandantului militar, şi-au anunţat intenţia de a crea propriul program antirachetă care să fie interconectat cu cele american. Vă rog să analizăm foarte repede aceste aspecte, să le explicăm într-un fel ascultătorilor. Avem viziunea americană, ce vine cu o soluţie, putem spune la cheie, cea dorită de Alianţă, la fază de proiect şi în interiorul acestui proiect al aliaţilor europeni, dorinţa Franţei.

Dorin Matei: Mai întâi haideţi să explicăm altceva foarte pe scurt: neproliferare. Eu nu sunt specialist, dar mă întreb în ce măsură mai putem discuta despre neproliferare în condiţiile în care un absolvent de facultate poate să fabrice o bombă de tăria celei de la Hiroshima cu materiale luate din comerţ. Deci, din punctul acesta de vedere, eu am îndoieli în privinţa neproliferării. În ceea ce priveşte proiectul unui scut antirachetă europeană, noi am mai discutat altă dată, Europa probabil că îşi doreşte foarte mult să participe la comenzile militare; în ceea ce priveşte investiţiile pe care e dispusă să le facă, cred că e mai reţinută.
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult. "Euroatlantica" la final. Au fost invitaţi în această ediţie domnul general locotenent Teodor Frunzeti, rectorul Universităţii Naţionale de Apărare, şi domnul Dorin Matei, redactor-şef la "Magazin istoric", la revista prestigioasă de istorie "Magazin istoric". Alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, realizatorul emisiunii "Euroatlantica" Radu Dobriţoiu vă mulţumeşte pentru atenţie. La revedere.

Realizator Radu Dobritoiu.
Producator Nicu Popescu.
Transcriere RADOR.