Lumea Noastră - 14 iulie 2012

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :

„După 1989, multe Cămine Culturale au fost devastate. S-au furat - ca şi la CAP-uri! - cărămizi, uşi, scaune. Cînd la sate au apărut "micii întreprinzători", unele cămine s-au transformat în cîrciumi” - Liliana Nicolae – jurnalist / BBC și Radio România Actualități.

Vintila Mihailescu / antropolog, profesor la SNSPA - „Ţăranul trebuie să rămînă ca în miturile noastre identitare, căci în lipsa lui nu mai ştim prea bine cine sîntem şi încotro s-o apucăm. Putem să ne schimbăm deci oricît, atîta vreme cît păstrăm credinţa că ţăranul din noi a rămas neclintit în faţa lumii şi a lui Dumnezeu”.

La cîrciumă se consolidează prieteniile, se încheie afacerile, se exprimă antipatiile, se rezolvă conflictele, se răspîndesc zvonurile. Este o prelungire a uliţei, dar incinta, prezenţa umană, consumul de alcool îi conferă o oarecare idee de protecţie, de intimitate. Este un teritoriu neutru, dar comun şi familiar în acelaşi timp: un loc al contradicţiilor care aparţine comunităţii. Aici, aproape totul se împarte: vinul, hrana, timpul, poveştile, informaţiile, laudele, sfaturile, ajutorul, uneori femeile. Bărbaţii se întîlnesc la cîrciumă, la cafenea, dar şi la spiţer sau la bărbier. Încheierea unei bune afaceri este un prilej potrivit de a arăta generozitatea, dar şi bucuria, oferind de băut celor din jur. A refuza împărţirea unui pahar poate fi socotit un afront.

Anii 1950-1989 au fost ani de tăcere surdă, de supunere oarbă, de constrîngeri la tot pasul. Se demolau valorile autentice (învăţători, preoţi) şi se promovau nonvalorile (analfabeţii) …

Vintila Mihailescu: „Dacă vrem să nu mai fim eternii ţărani ai istoriei, atunci trebuie să desăvîrşim această istorie ţărănească pentru a deveni ceea ce sîntem: moştenitorii Ţăranului Român. Doar "îngropîndu-l" cuviincios şi trecînd prin ceea ce francezii numesc, intraductibil, faire le deuil, putem să devenim urmaşii senini ai acestui părinte istoric, dîndu-i totodată posibilitatea să se odihnească în pace şi să nu ne mai bîntuie ca moroi”.