Sfântul Antonie de la Iezeru-Vâlcea

Sfântul care a trăit 28 de ani într-o peşteră - sărbătorit la 23 noimebrie

Articol de Cristian Curte, 23 Noiembrie 2009, 11:15

La poalele Carpaţilor, nu departe de Olăneşti, pe malul stâng al pârâului Cheia, se află o peşteră săpată în stâncă de mână de om.

Un paraclis şi o locuinţă sumară au fost timp de 28 de ani sălaşul pustnicului Antonie, nevoitor în vremea voievodului martir Constantin Brâncoveanu şi a lui Matei Basarab.

Ştim că a intrat în monahism la Schitul Iezer din Vâlcea şi mai apoi a urcat la munte săpându-şi chilia în piatră. Tradiţia a consemnat, prin ucenicul său, ieromonahul Nicolae, câtvea elemente care au constituit apoi viaţa sa.

Se spune că postea tot timpul doar cu legume şi că nu dormea întins niciodată. Se ruga cu rugăciunea lui Iisus şi avea mintea continuu la cer. Cu 40 de zile înainte de a muri, le-a spus ucenicilor când anume se va petrece plecarea sa la Domnul şi unde să îl îngroape.

Pe 23 noiembrie 1719 a închis ochii, la vârsta de 92 de ani. După moarte s-a arătat unui fiu duhovnicesc, în paraclisul zidit de el, purtând o cruce luminoasă pe piept şi spunându-i să nu se mai tulbure de plecarea sa la Domnul, ci mai degrabă să se bucure că a ajuns la odihna veşnică.

Moaştele Sfântului Antonie au fost căutate secole de-a rândul, chiar şi de Sfântul Calinic de la Cernica, dar au fost găsite doar de actualul episcop de Vâlcea, Gherasim Cristea.

Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Antonie de la Iezerul în anul 1992 împreună cu alţi sfinţi români.