"Omul care vorbeşte este greu la mântuire"

Părintele Cleopa, părintele Sofian, părintele Galeriu sunt câteva nume care au devenit exemplare pentru spiritualitatea ortodoxă românească. Dar în umbra acestor mari duhovnici, alţi părinţi probabil la fel de cunoscuţi între credincioşi împărtăşesc sfaturi şi învăţături în comunitatea din care fac parte şi chiar şi altor oameni care doresc să îi asculte. Un astfel de duhovnic este şi părintele Evghenie Dascaliuc, în vârstă de 90 de ani, fost stareţ al mănăstirii Ciolanu din Buzău. Am stat de vorbă cu el în umbra chiliei tainice în care s-a retras în urmă cu ceva vreme.

Mântuirea

Un om care tace, ăla gândeşte, omul care vorbeşte, ăla este greu la mântuire că vorbeşte multe... dacă ar vorbi ceva de folos, dar nu vorbeşte de folos, vorbeşte în legătură cu întâmplările din această viaţă.
Încă ceva. Când ai intrat in biserică pentru a face sfânta liturghie n-ai voie să vorbesti cu niciunul, nici cu călugăr, nici cu mirean. N-ai voie. Te-ai închinat pe la icoane, ai intrat în altar, faci proscomidia, nu vorbeşti cu nimeni, absolut. Sfânta tăcere. Cu nimeni nu vorbeşti.

Deci cu mintea în cer.

Deci numai cu mintea în cer şi la proscomidie, şi cand faci liturghie cu mintea in cer, că dacă ai vorbit, gata nu mai eşti cu mintea în cer.

Şi poti să te rogi în timpul liturghiei cu rugăciunea minţii?

În rugăciunea minţii nu poţi să faci, trebuie să te gândeşti la rugăciunile pe care le citeşti, acolo deci nu merge şi rugaciunea minţii.

Dar dacă eşti monah şi stai in biserică?

Dacă eşti monah şi stai în biserică, trebuie rugăciunea minţii. Rugăciunea minţtii nu se face cu buzele, cu Doamne Iisuse, ci numai cu mintea, fără rostirea cuvintelor, cu mintea. De exemplu mă gândesc acum cu mintea la Doamne Iisuse fără să rostesc cu cuvinte, din gură, mintea rosteşte, de aceea se numeţte rugaciunea inimii, rugăciunea minţii. I se spune şi rugăciunea inimii pentru că în vechime se zicea "în adâncul inimii am avut gânduri".

Şi ce e adâncul ăsta al inimii?

Adâncul inimii... cele mai dulci cuvinte faţă de Dumnezeu, ca este dulceaţa cea neîntrecută. Cam atât... prea multă vorbă, nu, nu, nu...

E folositoare pusnicia?

Pustnicia este folositoare, mai ales unui monah care are experienţa mânăstirii mai mult timp, adică cunoaşte prăvila particulară si de biserică.

Dar pusnicia este mai folositoare decât mânăstirea?

Este folositoare, pentru că ochii văd multe şi în pustnicie nu vezi cu ochii, deci eşti curat cu sufletul. Că ştiţi, ochii sunt pacatele oamenilor de astazi, şi urechile şi gura. Urechile şi gura mai puţin, dar ochii sunt cele mai mari păcate de astăzi din lume. De exemplu ai văzut cu ochii diferite figuri, imposibil să nu îţi vină minte, imposibil, vedeţi?

Şi cu ce alungi chipurile acestea din minte?

Cu rugăciunea minţii le alungi, imediat, dar să nu stai deloc, niciun minut, pentru că ei năvălesc, năvălesc. Se spune că diavolul este ca roiul de albine, năvălesc asupra ta. Cine face rugăciunea minţii spune: este un foc în gură şi acest foc loveşte în diavol şi diavolii fug, spun sfinţii părinţi.

Mai sunt demoni acum în lume, părinte? Mai vin demonii in lume?

Demonii sunt răspânditi tot timpul, unde nu sunt demoni? În văzduh, în apă, sub pământ; Lucifer nu stă în Iad, dar dictează de acolo, de la întuneric.

Şi au putere? Mai au putere asupra noastră?

Nu au putere, pentru că în momentul răstignirii Mântuitorului pe cruce, le-a căzut puterea. Decât ei numai te amăgesc dacă pot, ei au această experienţă numită "răul" de la distanţă, au o experienţă de mii de ani, de milioane de ani. Ei imediat îşi fac părerea, te văd cum te comporţi şi te abordează.

Mănăstirea

Parinte, monahului îi trebuie lux?

Nu.

Trebuie sa aiba apă curentă in chilie? Toaletă, wc, maşină de spălat, televizor?

Păi acuma, modernismul îţi uşurează rugaciunea minţii, rugăciunea minţii este mai usor de spus pentru că nu mai speli cu mâinile, nu mai umbli dupa apă să o aduci de undeva de departe, că ai în casă toate înlesnirile.

Un monah are nevoie de bani?

Dacă ar fi calugăria de la inceputul ei, n-ar fi nevoie de bani, iar acuma, în secolul ăsta, daca stareţul îi dă încalţăminte, cămăşi, mâncare, tot, n-are nevoie de bani. Dar dacă nu-i dă şi este bolnav de ceva, să zicem de stomac, sau de inimă, sau de alte boli care intervin şi la monah, şi îi trebuie ceva deosebit şi părintele stareţ nu are, ai nevoie de un ban sa-ti cumperi un medicament.

Poţi să mai strângi deci un ban ca monah.

Da, înainte nu erau medicamente, iar monahii cultivau anumite buruieni ca medicamente. Astăzi sunt preparate şi trebuie să-si cumpere.

Cât trebuie să doarmă un monah?

Un monah zice că îi ajung 4 ore.

Îi ajung 4 ore?

4 ore îi ajung.

Şi cât să se roage?

De exemplu sa zicem că se culcă la ora 9 şi la 12 se scoală. Citeste rugaciuni noaptea şi nu doarme până la ziua când dă toacă şi dă şi la biserică.

Aţi plecat din mănăstire vreodată?

Unde să plec?

Aţi mers în altă parte?

Am vizitat mânăstiri cand eram tânăr, am vizitat Cozia şi Frăsineii.

Aţi cunoscut aşa un părinte mai deosebit, care v-a rămas la inima ca model?

La Frăsinei am cunoscut pe părintele... am uitat cum îl cheamă... a fost el din Maramureş, dar a murit... La călugări e nevoie de duhovnici, duhovnicul trebuie să lămurească neîncetat orice păcat ar fi la călugar: neatenţia, răspândirea minţii, răul, păcate cu ochii, cu gura, nu trebuie sa stai la deşertăciuni, să vorbeşti diferite deşertăciuni din lumea aceasta, întamplări: că cutare a facut aşa, că a avut accident, că nu ştiu ce, că nu ştiu cum, astea sunt lumeşti, nu trebuie noi să ne hazardăm în aceste gândiri.

E bine sa primim mirenii în mânăstire?

Pentru educaţia creştină e bine.

Şi să stea monahul de vorbă cu ei.

Să le facă educaţie pentru ei, să-i îndrepte dacă sunt pe calea cea ratacită...

Părinte Evghenie, să lase monahul ascultarea şi să meargă la liturghie?

Dacă este trimis la ascultare de părintele stareţ, este tăierea voii la monah. Tăierea voii este o virtute. Chiar dacă lipseste de la biserică, monahul este înaintea lui Dumnezeu dacă spune rugaciunea şi este la ascultarea pentru care l-a trimis stareţul. Tăierea voii este socotită ca o mucenicie.

Părinte, cand un monah se smereşte pe sine, cum adică se smereşte? Ce face?

Smerenia este: să te consideri cel mai păcătos dintre toţi monahii.