Viitorul nu este scris

Trei zile Amsterdamul a fost gazda unui Forum al Culturii Europene. Re:Creating Europe! Artiști, filozofi, curatori, directori de teatre si de muzee, arhitecți, politicieni, scriitori, istorici din toata Europa s-au întâlnit si au vorbit despre ce înseamnă cultura europeana, ce definește identitatea europeana, care sunt valorile culturale care ne unesc, cum ar putea artiștii sa dea o forma viitorului Europei. Printre invitați s-a numărat si istoricul Stella Ghervas un om pentru formarea căruia multiculturalismul si multilingvismul au avut un rol foarte important. O europeană prin definiție, care a avut nevoie de o perspectiva americana pentru a înțelege mai bine Europa. S-a născut la Chișinău, a locuit in șapte tari, preda istorie in diferite limbi si are patru naționalități.
Un istoric lucrează cu trecutul, dar poate clarifica multe din întâmplările prezentului si ne poate orienta spre viitor. Am făcut cu Stella Ghervas o călătorie scurta prin trecutul Europei ca sa înțelegem prezentul si poate sa hotăram ce facem cu viitorul ei.

De ce discuțiile despre religii au devenit in prezent atât de sensibile?

S-a discutat la Forumul Culturii Europene, la care am participat, despre rolul creștinismului in cultura europeana, in formarea identității europene. Cultura europeana are un trecut foarte complex, trecut care a fost influențat de multe alte culturi, limbi si religii. In principiu sunt de acord ca civilizația greco-romana, ca iluminismul secolului al 18-lea sunt niște fundamente esențiale pentru cultura europeana, dar acum depinde ce facem cu aportul creștinismului la aceasta cultura. Daca devine o ideologie a excluderii, atunci avem un fundament problematic, pentru ca la un moment dat trebuie sa spunem ce facem cu cei care nu sunt creștini, sa spunem cine este european si cine nu este. Intr-o ideologie a excluderii, cei care nu sunt creștini ar fi considerați cetățeni de clasa inferioara, de clasa B.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa ne fie teama de ce se întâmplă acum in Europa, ci ar trebui sa ne reinventam?

Eu am impresia ca astăzi, Uniunea Europeana este la mijlocul unui rău. Îmi place această metafora, care vine din romanul Siddartha al lui Herman Hesse. Râul este in primul rând un obstacol fizic. Pe o parte a râului este mai multa integrare europeană, pe cealaltă parte este egoismul național si teama de altul. Dar, din punct de vedere spiritual sau moral daca vreți, traversarea râului est o provocare, este o provocare în mințile noastre. Sa fii in mijlocul râului este probabil cel mai periculos loc unde sa stai. Deci trebuie sa iei o decizie: sa traversezi râul, sa găsești curajul sa spui merg înainte, sa abandonezi, sa te îneci sau sa ramii pe partea ta de rău.
Pentru mine, problema Uniunii Europene de astăzi este ca liderii politici nu își asuma responsabilitatea sa ia o decizie: sa spună vrem sa mergem spre o Europa mai puternica, mai integrata, spre o Europa federala sau sa spună am încercat, n-a mers, abandonam.

Dar teama n-a fost niciodată un sfetnic bun.

Sigur ca nu a fost niciodată un sfetnic bun, de aceea decizia este foarte importanta. Este probabil una din cele mai critice perioade de după cel de-al doilea război mondial, dar Europa a trecut prin momente si mai critice decât acesta. Trebuie amintit ce a fost tragedia Europei, in termenii lui Churchill, in 1945. Europenii au știut sa răspundă provocărilor, Crizele de astăzi – refugiații, criza politica din Ucraina, relațiile complicate cu Rusia, pericolul terorismului, dar si al naționalismului, importanta partidelor de extrema dreapta in Europa – toate acestea sunt obstacole si depinde numai de curajul nostru sa le depășim.

Celor care ne conduc le este teama sa ia o decizie sau le este rușine sa recunoască eșecul proiectului european?

As vrea sa fac o distincție intre ideea europeana si Uniunea Europeana. Ideea europeana este una foarte veche. Politic, aceasta a fost definita in secolul al 18-lea de gândirea Iluminista in Europa occidentala. Este ideea de a crea o societate pacifista, cu state independente, suverane, dar la un nivel de egalitate. Acesta a fost visul europeana in secolul al 18-lea, pentru ca trebuia răspuns la boala cronica a europenilor, boala războaielor. Pentru mine, Uniunea Europeana este doar una din încercările de a întâlni aceasta idee europeana cu scopul de a trai in pace. Viitorul nu este scris. Uniunea Europeana este o instituție, instituțiile nu sunt eterne. Este posibil ca într-o zi Uniunea Europeana sa dispară. Dar, daca ținem cont de faptul ca este un instrument care ne-a permis sa avem in Europa mai mult de 60 de ani de pace, poate ca încă mai putem sa lucram la aceasta casa comuna, care este Europa.

Sa îmbunătățim instrumentul.

Exact. Daca Uniunea Europeana dispare la un moment dat, aceasta nu ar însemna un eșec pentru ideea europeana, ci ar chestiona doar metodele de construcție. Ca sa il parafrazez din nou pe Churchill, as spune ca Uniunea Europeana nu este un model perfect, nu este in toate privințele foarte înțelept, dar este cel mai bun model de pace care a existat până acum. Termin acum o carte, care va fi publicata anul viitor de Harvard University Press, o carte despre istoria păcii in Europa. De obicei, istoria europeana este prezentata ca o istorie a războaielor, a conflictelor, a revoluțiilor, a gloriei militare. Am încercat sa schimb perspectiva, m-au interesat momentele de încheiere a tratatelor de pace după marile războaie. Punând lucrurile in aceasta perspectiva, putem înțelege mai bine care este valoarea proiectului european actual.

Ce ar putea sa facă, pentru îmbunătățirea acestui instrument cultura, arta, artiștii? Cum ar putea ajuta sau mai mult ar încurca?

E o întrebare excelenta! Aceste trei zile ale forumului de la Amsterdam s-au focalizat asupra întrebării ce este cultura europeana, dar si ce înseamnă o identitate europeana. Pentru mine personal Europa este in primul rând un spațiu de circulație. Circulație a oamenilor, a ideilor, a bunurilor. Aceasta le-a permis europenilor sa se cunoască mai bine si sa învețe cum sa trăiască împreună. Cultura europeana s-a format tocmai din aceasta comunicare. Si aceasta le-a permis europenilor sa aibă un mod de viată, care este al lor si sa se recunoască in acest mod de viată.

In programul Forumului pentru Cultura Europeana am văzut scris „Stella Ghervas – Elveția”. Cum va simțiți: basarabeanca, elvețiancă, europeancă..unde va regăsiți?

M-am născut la Chișinău, dar am locuit si in Rusia, in Romania mi-am făcut primul doctorat, locuiesc in Elveția de aproape 25 de ani, de câțiva ani predau in Statele Unite. Toate aceste experiențe, pe care le-am avut in Romania, in Basarabia, in Rusia, Elveția, Franța, Statele Unite, Australia, toate au contribuit intr-un fel sau altul la o înțelegere mai diferita a Europei. Mă consider o europeancă prin excelenta!