Intervenţia militară sovietică în România "nu a fost acceptată"

În 1989, administraţia George Bush nu a dat undă verde Uniunii Sovietice pentru o intervenţie militară în România, ci şi-a dat acordul asupra unui eventual pod aerian, a declarat în exclusivitate pentru Radio România Actualităţi, fostul ambasador american la Moscova de la acea vreme, Jack Matlock.

Prin această misiune ar fi trebuit să-i scoată din ţara noastră pe membrii Ambasadei URSS şi pe cetăţenii sovietici care s-ar fi aflat în pericol dacă s-ar fi ajuns la război civil.

Wikileaks spune despre fostul ambasador american la Moscova de la acea vreme, Jack Matlock, că ar fi vizitat Bucureştiul în primăvara anului 1990, prilej cu care ar fi susţinut Frontul Salvării Naţionale.

Jack Matlock a fost ambasador al SUA la Moscova în perioada 1987-1991, postură în care a fost nu doar martor, ci şi participant direct la evoluţiile diplomatice legate de căderea regimurilor comuniste din Europa de Est.

Cu ocazia reuniunii foştilor ambasadori americani şi ruşi, desfăşurată zilele trecute la Moscova, l-am rugat să se refere la o serie de aspecte ale evenimentelor din România din decembrie '89 şi ianuarie '90, în contextul cărora este menţionat şi numele său.

Una din aceste menţiuni, preluate din Wikileaks, se referă la pretinsa sa vizită în România, în ianuarie 1990, în vederea evaluării situaţiei, ocazie cu care, cum s-a speculat în presă, Jack Matlock ar fi avut discuţii cu mai mulţi miniştri români, iar în telegrama transmisă la Washington a recomandat susţinerea Frontului Salvării Naţionale ca forţă politică lipsită de alternativă în acel moment şi aceasta în pofida primei mineriade, care tocmai avusese loc.

Or, după cum a ţinut să-mi spună de la bun început venerabilul diplomat american, azi în vârstă de 83 de ani, nu a fost el cel care a vizitat Bucureştiul în ianuarie '90, ci Richard Schifter, subsecretarul de stat pentru probleme umanitare.

"Cred că ştiu la ce vă referiţi, pentru că ştiu că Wikipedia română spune că am venit în România, ceea ce este o neînţelegere totală", a declarat Jack Matlock în exclusivitate pentru Radio România Actualităţi.

"Telegrama la care se face referire, cea din Wikileaks, este o telegramă trimisă de la Ambasada din Moscova, dar nu de mine, ci de domnul Schifter, care era oficialul Departamentului de Stat înscărcinat cu drepturile omului.

"În timpul revoluţiei române ori imediat după aceea, el a fost trimis la Bucureşti pentru a urmări situaţia în domeniul drepturilor omului. A venit apoi la Moscova şi şi-a transmis raportul de la ambasada noastră din Moscova. Şi cum acest raport venea de la Moscova, avea pe el semnătura mea.

"Dar dacă veţi citi acea telegramă din Wikileaks, există acolo un rând unde scrie "De la Schifter către secretarul de stat". Cu alte cuvinte, este o telegramă a lui. Eu nu am mers în România în acea perioadă, nu am avut niciun rol în asta şi ideea că într-un fel am fost trimis acolo pentru a evalua situaţia politică este cu totul incorectă.

"Schifter s-a oprit la Bucureşti în drum spre Moscova. Noi aveam consultări regulate pe tema drepturilor omului cu ministrul adjunct de externe sovietic Adamishin. La Bucureşti situaţia era încă foarte incertă şi el a fost rugat să se oprească la Bucureşti şi să comunice despre situaţia drepturilor omului şi, în speţă, dacă unul din grupuri era în realitate un grup terorist.

"Când a venit la Moscova, el a scris acea telegramă; deci ea are numele meu pe ea, dar mesajul a fost al lui, nu al meu.

"Deci nu a fost aşa; informaţia că eu am făcut acea vizită şi am transmis apoi un raport Departamentului de Stat este incorectă."

Reporter: După 1989 s-a speculat foarte mult pe tema discuţiei pe care Jack Matlock a avut-o la Moscova în zilele revoluţiei române cu viceministrul sovietic de externe Ivan Aboimov, căruia i-ar fi transmis din partea Casei Albe mesajul că SUA nu se vor opune unei eventuale intervenţii militare sovietice în România.

Jack Matlock: S-a denaturat. Da, într-adevăr, am avut o întâlnire; a fost pe alte probleme, pe 24 decembrie 1989. Vă amintiţi că, înainte de aceasta, Bush şi Gorbaciov s-au întâlnit în Malta, pe 2-3 decembrie, şi Gorbaciov i-a spus lui Bush că nu va interveni în Europa de Est în niciunul de procesele de democratizare.

Ei bine, când Baker şi Bush au văzut că situaţia din România se deteriorează mi-au cerut să-l înştiinţez pe Eduard Shevardnadze că dacă Uniunea Sovietică va avea nevoie să îşi evacueze oameni sau aşa ceva, dacă lucrurile vor merge cu adevărat rău, noi nu vom considera aceasta o intervenţie în afacerile româneşti; cu alte cuvinte, dacă vor trebui să trimită nişte avioane să-şi evacueze cetăţenii.

Noi nu am vrut ca ei să creadă că dacă lucrurile se vor înrăutăţi şi vor trebui să facă ceva de acest gen, să creadă că ar viola acordurile pe care le aveam. S-a întâmplat însă să nu fi fost cel mai bun moment pentru a transmite acel mesaj, pentru că noi tocmai invadasem Panama pentru a-l aresta pe Noriega, care făcea afaceri cu droguri.

Uniunea Sovietică a apreciat aceasta ca fiind foarte jenant, ca noi să intervenim în emisfera de vest, în timp ce ei nu intervin în emisfera de est.

Astfel că ministrul adjunct de externe cu care am stat de vorbă, Aboimov, a spus că ei nu vor interveni în nicio circumstanţă, ci a spus, 'Vă îngrijorează doctrina Brejnev, atunci haideţi să vi-o facem noi cadou de Crăciun'. El se referea la intervenţia noastră în Panama.

Eu a trebuit să subliniez - pentru că a subliniat şi el ceea a spus şi am încercat şi eu să o fac - că nu este o invitaţie, e vorba doar că dacă simţiţi că sunt nişte lucruri de făcut pentru a vă proteja cetăţenii voştri, că trebuie să trimiteţi nişte avioane, de exemplu, noi nu vom considera aceasta o violare a înţelegerii la care preşedinţii noştri au ajuns în Malta. Deci era ceva foarte limitat.

Am spus-o clar, am încercat să o fac, că nu discutăm de o intervenţie care poate schimba situaţia, dar dacă cetăţenii lor erau în pericol şi ar fi avut nevoie să trimită nişte avioane pentru a evacua, noi nu vom considera aceasta o intervenţie. Acesta a fost mesajul.

Reporter: Mihail Gorbaciov şi George Bush au discutat soarta României şi a lui Ceauşescu în timpul summitului din Malta?

Jack Matlock: Nu, nu am discutat-o deloc. În general, ei au discutat despre următoarele: unu - nu ne mai considerăm inamici; doi - schimbările care se petrec în Europa de Est să se petreacă fără nicio intervenţie militară din partea Uniunii Sovietice.

Gorbaciov a spus că nu va interveni, iar Bush, în schimb, a spus că noi nu vom profita de această situaţie, prin 'a nu profita de situaţie' el înţelegând că noi nu vom veni să le luăm locul sau aşa ceva.

Reporter: Cât de îndeaproape urmăreau SUA evenimentele din România în acea perioadă?

Jack Matlock: Atât de îndeaproape cât puteam. Aveam un ambasador foarte nou acolo, care nu era un diplomat de profesie.

După întâlnirea de la Malta, am avut şi noi o întâlnire. Noi, amabasadorii din Europa de Est ne-am întâlnit şi ştiţi că atunci lucrurile se schimbau în Cehoslovacia, în Polonia, în Ungaria, iar el a spus, 'Ce voi face eu, dacă asemenea lucruri se vor întâmpla în România?'. El era numit politic, eu eram profesionist; simplu: 'Consultă-ţi adjunctul', eu ştiind că acesta era un diplomat de profesie, puţin condescendent din partea mea, dar ştiu că el era preocupat ce să facă.

Sigur că nu ştiam cum se vor produce lucrurile, dar era clar că Ceauşescu, dacă rezista... La urma urmei, în Polonia a fost Masa Rotundă, ei au găsit o soluţie, în Cehoslovacia, de asemenea, au avut destulă raţiune ca să plece, dar Ceauşescu... în mod cert, noi nu am dorit să vedem violenţe, dar pe de altă parte nu era nicio posibilitate ca ele să fie prevenite, dată fiind reacţia lui Ceauşescu.

Sunt sigur că aţi auzit ce se spunea la noi atunci, că Uniunea Sovietică însemna socialism într-o singură ţară, iar România, socialism într-o singură familie.

Audio: Interviu Jack Matlock