Ghiocelul - floarea trezirii

Dacă ne dăruim răgazul de a ne plimba prin parc, nu mai spun prin pădure, putem vedea pe unde a trecut Dragobetele, acest duh înaripat al înmuguririi iubirii şi al împerecherii a tot ce e viu.

Vedem mugurii tot mai umflaţi ai copacilor ce sorb cu nesaţ, prin harnice rădăcini, sevele vii de care musteşte pământul. Muguri ce aşteaptă cu înfiorare atingerea polenului purtătar de rod.

Vedem iarba izbucnind din pământ şi, în ea, câte o mică colonie de ghiocei, florile laptelui, cum le spun botaniştii.

Culegeţi doi-trei şi duceţi-i acasă. Puneţi-i undeva aproape.

Vă veţi simţi ca deşteptaţi dintr-un somn greu. Pentru că ghiocelul e dăruit cu galantamină, substanţa trezirii.

Specialiştii cred că el este floarea albă ca laptele, pe care Hermes, mesagerul zeilor din Olimp, i-a dat-o lui Ulise ca să se smulgă din mrejele nemuritoarei Circe şi să scape de farmecele-i care-l înlănţuiau.

Păstraţi-i cu grijă în vas. Vă vor trezi odată cu natura. Vă vor da puterea şi energia de a vă desprinde şi de a vă elibera de problemele ce vă înlănţuiesc.