Cenuşa vulcanică, peste Islanda

Animalele care erau ţinute libere în sudul Islandei au început să fie strânse de fermieri, care închid animalele în grajduri şi încearcă să reducă astfel riscul de otrăvire cu fluor.

În cazul în care animalele inhalează cenuşă vulcanică exiscă riscul otrăvirii, care poate duce la hemoragii interne, iar pe termen lung, probleme osoase.

Oile, bovinele şi caii sunt strânse de pe câmp şi duse la adăposturi, mai ales în zonele din apropierea vulcanului Eyjafjallajoekull.

Arii întinse din sudul vulcanului sunt acoperite de un strat gros de 10 cm de cenuşă de culoare gri.

Fermierii şi-au unit forţele, încă de ieri, pentru a pune la adăpost animalele aflate în libertate.

Acestea sunt duse în adăposturi, iar ferestrele au fost blocate, pentru a reduce cît mai mult poluarea.

"Există riscuri mari pentru viaţa animalelor, dacă inhalează sau mănâncă prea multă cenuşă" afirmă unul dintre fermieri.

Floridele din cenuşă se transformă în stomacul animalelor în acid şi produc hemoragii.

Pe termen lung, expunerea prelungită la noxele cenuşii pot provoca afecţiuni ale dinţilor şi oaselor animalelor, spun oamenii de ştiinţă.

Condiţiile din jurul vulcanului sunt extrem de dificile din cauza cenuşii care reduce vizibilitatea la câţiva metri.

Fermierii sunt ajutaţi de echipe ale apărării civile.

Un alt vulcan din Islanda, Laki, a erupt în iulie 1783 şi a aruncat lavă şi fum timp de mai bine de 8 luni.

Se apreciază că au fost expulzate în atmosferă peste 120 de milioane de tone de sulf, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult decât a emis industria din întreaga lume în 2006.

Efectele s-au simţit imediat, primii afectaţi fiind chiar islandezii.

Oamenii de ştiinţă estimează că aproape un sfert din populaţia insulei a murit de foame şi din cauza otrăvirii cu acid fluorhidric.

80% dintre oi, 50% din bovine şi jumătate din numărul cailor au murit din cauza afectării danturii şi a scheletului de cele 8 milioane de tone de fluor hidrogenat aruncat în aer de erupţie.