Carnaval Italian la Bucureşti

Prin petrecerea de Carnaval, ajunsă la cea de-a patra ediţie, Institutul Italian de Cultură din Bucureşti ne-a invitat la Muzeul Ţăranului Român, pentru a redescoperi ceva din atmosfera magică a sărbătorilor care au animat, mai ales în luna februarie, oraşele din Peninsulă. În trecut, banchetul de final al acestor petreceri avea loc în preziua începutului Postului Paştelui, ca ultim festin înaintea perioadei de purificare fizică şi spirituală. De altfel, cuvântul “carnaval” derivă de la “carnem levare”, care în limba latină înseamnă “a renunţa la carne”. În Italia, splendoarea maximă a fost atinsă la Venezia, dar foarte cunoscute sunt şi serbările de la Viareggio, în regiunea Toscana, Castel Goffredo, în Lombardia, sau Acireale, în Sicilia.

Carnavalul înseamnă tradiţie şi aduce o explozie de vitalitate, pentru că are şi o componentă antropologică, pe lângă cea culturală. După spectacole susţinute în Italia şi alte ţări, artiştii Michele Cafaggi şi Maurizio Fabbri au venit acum şi în România, pentru un spectacol inedit de muzică şi pantomimă: din nişte instrumente stranii, au ieşit baloane uriaşe de săpun, care i-au învăluit pe spectatorii de toate vârstele. O tehnică dezvoltată de câţiva ani de Michele Cafaggi, încântat de întâlnirea cu publicul român. Din 1993 lucrează ca artist de stradă şi participă la numeroase festivaluri de teatru în Italia şi în străinătate.

“Eu lucrez fără cuvinte. Fie că mă aflu în Italia, China sau Japonia, am întotdeauna sentimentul că există ceva bun şi frumos care uneşte întreaga lume. Am început să studiez teatrul de stradă cand aveam 20 de ani. Într-o zi am văzut un spectacol de circ cu baloane de sapun, care mi-a plăcut foarte mult. Şi am decis să aleg această tehnică. Baloanele sunt spectaculoase şi, în acelaşi timp, simple, pentru că, până la urmă, înseamnă doar apă şi săpun. Formula magică este una chimică, deci ştiinta ne ajută mult. Cu cât formula secretă este mai bună, cu atât baloanele sunt mai mari. Magia se naşte din lucruri simple, cu ajutorul unui cerc de plastic sau de fier sau cu propriile mâini. Eu folosesc şi instrumente muzicale. Iar restul vine de la sine”, spune Michele Cafaggi.

Al doilea protagonist al spectacolului găzduit de Muzeul Ţăranului Român a fost Maurizio Fabbri, care, în 1990, a creat personajul Ciccio Clown. Şi-a împărţit cei 35 de ani de experienţă artistică între teatru, cinematografie, teatru de stradă, teatru pentru copii şi circ. A jucat în spectacole de teatru regizate de Luchino Visconti şi Franco Zeffirelli. În domeniul cinematografiei, a colaborat, printre alte nume mari din Peninsulă, cu Carlo Verdone şi Christian De Sica. A fost încântat de entuziasmul cu care românii au primit Ciccio Clown Show.

“M-am simţit foarte apropiat de public. Un public prietenos, care a recepţionat foarte bine mesajul simplu, de iubire şi afecţiune pe care am dorit să îl transmit. Am intrat încă de când eram copil în lumea teatrului, pe care am redescoperit-o în timpul studiilor universitare. Am lucrat timp de 8 ani la Teatro Stabile din Roma şi în alte teatre italiene, iar acum mă bucur că am ajuns şi la Bucureşti. Carnavalul este una dintre cele mai populare forme de cultură care există în lume, de aceea e uşor să fim înţelesi, iar spectacolele comice sunt printre cele mai vechi. Un clown ajunge să fie iubit de toată lumea, pentru că se exprimă într-un limbaj universal”, spune Maurizio Fabbri.

Întâlnirea cu carnavalul a devenit deja o tradiţie a Institutului Italian de Cultură din Bucureşti, spune directorul Ezio Peraro, care a venit la spectacol costumat în coşar, pentru a aduce noroc şi bucurie participanţilor.

“Un nou prilej de distracţie, bucurie şi multă vitalitate: de aceea am dorit să oferim din nou un spectacol demn de tradiţia italiană. Cred că ambii artişti au încântat publicul. De fiecare dată trebuie să avem imaginaţie, pentru că nu e atât de uşor să oferi ceva mai bun, mai ales dupa un succes precum cel din această seară”, ne-a declarat Ezio Peraro.

Toată lumea a fost răsfăţată şi cu dulciuri tradiţionale din diferite regiuni ale Italiei, care se gustă doar cu această ocazie. În Italia, ele diferă de la o regiune la alta şi chiar de la un oraş la altul. Cele mai cunoscute se numesc “chiacchiere”, în traducere “vorbe”, şi seamănă ca gust şi aspect cu minciunelele româneşti. Toate au fost pregătite la Institutul Italian de Cultură.

“Timp de două zile, am transformat institutul în laborator de cofetărie. Vă mărturisesc că eu am fost cofetarul-şef, şi mi-a făcut plăcere să ofer o lecţie de gastronomie carnevalescă celor care m-au ajutat”, a adăugat Ezio Peraro.