Au început lucrările la scutul antirachetă de la Deveselu

Construcţia scutului american antirachetă de la Deveselu, judeţul Olt, a început.

Unitatea militară care va găzdui echipamentul se va întinde pe o suprafaţă de 220 de ha, şi va fi gata în 2015.

Vorbim despre amplasarea a 24 de rachete de interceptare SM-3, cu lungime de 6,55 metri şi un diametru de 0,34 metri, proiectate să distrugă rachetele ostile prin forţa impactului.

Nu au încărcătură explozivă şi nu sunt purtătoare ale unor încărcături periculoase - nucleare, biologice sau chimice.

Inaugurarea lucrărilor la scutul antirachetă de la Deveselu a presupus o minimă infrastructură realizată de statul român.

O contribuţie importantă este amenajarea drumului de acces către bază, a staţiei de epurare, a canalizării şi a aducţiunii de apă, precum şi pregătirea celor peste o sută de hectare de teren care vor găzdui baza terestră a sistemului antibalistic.

"Suma prevăzută în acordul iniţial este de 40 de milioane. Anul acesta am executat lucrări de cinci milioane de lei.

"Sigur că, dacă licitaţia se va finaliza privind iluminatul perimetral în acest an, încă vom mai cheltui nişte bani. De altfel, pentru acest an am prevăzut un buget de opt milioane pentru Baza de la Deveselu" a declarat ministrul apărării, Mircea Duşa.

Scutul de la Deveselu, "securitate sporită pentru Europa"

Preşedintele României, Traian Băsescu, susţine că temelia dezvoltarii economice a unui stat o reprezintă asigurarea securităţii acestuia.

"România intră în clubul statelor membre NATO, care vor asigura una din cele mai perfecţionate soluţii de protejare a cetăţenilor europeni şi a cetăţenilor americani împotriva ameninţării reale pe care o reprezintă atacul cu rachete balistice" a spus preşedintele României.

În discursul său, subsecretarul pentru politică de apărare a SUA, James Miller, a spus că finalizarea lucrărilor de la Deveselu va contribui la sporirea securităţii europene.

"În afară de faptul că este un partener de încredere al Statelor Unite şi al NATO, România este un contributor de securitate la toate aceste organizaţii" a declarat James Miller.

Adjunctul secretarului general NATO, Alexander Vershbow, este de părere că din acest moment fiecare stat membru al Alianţei, cât şi Alianţa Euro-Atlantică, în ansamblu, vor beneficia de o apărare completă.

"Unitatea de aici de la Deveselu va fi o componentă fundamentală în construirea sistemului de apărare antibalistică de ansamblu al NATO.

"Există însă şi un alt aspect semnificativ al acestui eveniment, deoarece el constituie o demonstarţie clară a angajamentului faţă de NATO şi faţă de Europa al României şi al Statelor Unite" a subliniat Alexander Vershbow.

Lucrările la Baza Militară de la Deveselu vor dura doi ani. Pe lângă cei 24 de interceptori va fi montat şi un radar terestru, cu rolul de ghidare al acestora.

La Deveselu vor lucra aproximativ 200 de militari americani

Locuitorii comunei Deveselu au aşteptări mari în ceea ce priveşte prezenţa americanilor în localitatea lor.

Oamenii spun că, odată cu amplasarea sistemului antirachetă în comună, vor fi mai multe locuri de muncă, economia locală va începe să funcţioneze şi să se dezvolte, iar nivelul lor de trai să crească.

Localnicii vor drumuri mai bune, apă curentă şi canalizare, vor sistem de gaze naturale, vor condiţii mai bune în care să înveţe copiii lor, vor să lucreze pentru a-şi putea întreţine familiile.

Cetăţenii ştiu că localitatea Deveselu a devenit foarte cunoscută în ţară şi chiar în lume şi se bucură de aceasta, dar au indicat că s-ar bucura şi mai mult de această notorietate a comunei lor dacă ar determina şi creşterea nivelului lor de trai.

Ei mai afirmă că şi-ar dori ca rudele pe care le au plecate la muncă în străinătate să se poată întoarce acasă, în condiţiile în care vor avea locuri de muncă decente.

Primarul Ion Aliman de la Deveselu spuine că, pe perioada construcţiei scutului antirachetă "vor lucra în unitate în jur de 700 - 800 de persoane".

El susţine că "începând cu anul 2014 vor fi reabilitate unităţile de învăţământ, primul proiect major, de amploare mare, în care ambasada americană se implică".

"Zece surse posibile de ameninţări cu rachete"

Consilierul prezidenţial Iulian Chifu explică în ce fel pot fi interceptate rachetele balistice şi de unde vin principalele ameninţări.

Iulian Chifu: În evaluarea NATO anterioară, vorbesc de evaluarea tehnică, înainte de stabilirea ca ameninţare, au fost identificate zece surse posibile de ameninţări cu rachete, unele dintre ele de natură statală, cazul Iranului a fost cel mai vizibil, dar nu este singurul, şi din partea unor structuri non-statale care ar avea acces la acest tip de tehnologie.

Realizator: Este sudul României un punct strategic, de unde se poate controla un eventual atac? De ce au ales americanii acest punct?

Iulian Chifu: În arhitectura iniţială zona care nu era acoperită din cadrul NATO era exact o zonă aparţinând sud-estului României, Bulgaria şi Turcia. S-au făcut calculele de rigoare privind traiectoriile, privind capacitatea şi au fost identificate spaţiile de amplasare, o chestiune care ţinea de o nouă generaţie de interceptori în zona de nord, este cazul cu interceptorii ce vor fi amplasaţi în Polonia, şi un set de interceptori, 24 mai exact, şi un radar, care să fie amplasate în pereche, în România şi Turcia.

Realizator: Preşedintele spunea că intrăm de astăzi aşa într-un fel de club select al ţărilor membre NATO cu această găzduire a scutului. Vă întreb: intrăm cumva şi într-o zonă de risc în ce priveşte vreun eventual atac terorist, pentru că suntem acum şi noi mai importanţi în rândul statelor membre NATO?

Iulian Chifu: Din punctul de vedere al securităţii, evident că există faptul că avem o ţintă în plus. Dar să nu uităm că România este stat membru NATO, că a avut, chiar înainte de a deveni stat membru NATO, capabilităţi americane, acea bază, facilitate militară comună de la Mihail Kogălniceanu, de unde au fost lansate trupele.

În momentul de faţă s-a semnat un nou acord, care prevede că prin România va fi realizat şi coridorul de retragere a soldaţilor şi a unei părţi a echipamentului, tot prin România, prin Mihail Kogălniceanu. Nu sunt lucruri care exced situaţiei haide să îi spunem curente.

Realizator: Deci, nu estimaţi o creştere a riscului?

Iulian Chifu: Nu este un lucru nou. Nu înseamnă o scădere a riscului. Riscurile cresc prin faptul că apar noi ameninţări. Riscurile cresc prin faptul că devenim vizibili pe hartă, că devenim o miză. Dar acest lucru vine în complementaritate cu creşterea greutăţii strategice şi a unei voci pe care o putem avea în materie de securitate în cadrul Alianţei.

Cred că acest lucru este cel care a fost cumpănit de către decident şi de aceea s-a statuat că această variantă este cea mai bună, pentru că, o dată ce avem aceste elemente, dincolo de componenta economică, financiară, în întărirea Parteneriatului strategic bilateral cu SUA, antrenarea unor investiţii noi, suma acestor lucruri, sunt valori adăugate pentru România în orice context şi trebuie să ne uităm, în egală măsură, şi la acest lucru, nu numai la eventualele riscuri, care vin o dată cu participarea în orice tip de operaţiune, care înseamnă însă apărarea cetăţenilor la distanţă, faţă de ameninţări de natură teroristă.

Realizator: La sol, ce efecte ar putea avea distrugerea unei rachete interceptată de la Deveselu?

Iulian Chifu: Interceptarea dacă se face în faza de urcare cade pe teritoriul celui care a lansat-o. Există o a doua fază, faza de zbor, şi pe acel interval orice tip de lovire duce la prăbuşirea - dar să nu uităm că acolo se face, de fapt, o pulverizare la impact, că vorbim de fragmente destul de mici şi că ele sunt în afara atmosferei, prin intrarea în atmosferă, mare parte din acestea, dacă nu în totalitate, sunt disipate, se topesc.

De asemenea, există şi posibilitatea, în cazul în care primele două nu au putut fi atinse, în momentul în care am avea o traiectorie descendentă, şi aici vorbim despre o interceptare care în mare măsură se întâmplă în spaţiul extraatmosferic şi, din nou, mare pare a elementelor care au fost pulverizate se topesc sau dispar, în drumul lor către pământ.

Fireşte că anumite bucăţi pot cădea. Nivelul de risc pe această zonă nu este unul care să influenţeze în mod decisiv lucrurile. Nu înseamnă evident că acest risc nu există.