Startul „Marii bucle” se dă, mâine, la Copenhaga

Copenhaga este pentru prima dată gazdă pentru startul Turului Franţei. De ce a fost aleasă capitala daneză ca punct de plecare pentru cea de-a 109 ediţie a competiţiei? Pentru că este o referinţă mondială în materie de utilizare a bicicletei: are 350 de kilometri de piste ciclabile, iar o bicicletă este mai mult decât suficientă pentru locuitorii săi să ajungă oriunde în oraş, dar şi în exteriorului lui, până pe plajă sau în pădurile din apropiere.

Podul Regina Louiza din Copenhaga este renumit ca fiind cel mai aglomerat traseu de biciclete din lume. De aici vor lua startul sportivii, într-un prim periplu prin oraș, cu multe viraje, care îi va aduce prin fața Grădinilor Tivoli și a Micii Sirene, locuri emblematice pentru capitala Danemarcei.

Obligaţi să înfrunte un vânt care bat în rafală, 3 zile cicliştii vor rula în Danemarca, înainte de a fi aduşi pe teritoriul Franţei. Traseul de o lungime totală de 3.450 km, repartizaţi în 21 de etape, va traversa o mare parte din estul Franţei, apoi va face a scurtă incursiune în Elveţia, urmând apoi solicitantele etapele montane: plutonul va ajunge în Alpi până la 2607 metri, în Pirinei, fiind programate alte două etape brutale de altitudine. 22 de echipe a câte 8 ciclişti fiecare sunt înscrise în cursă.

Mai aşteptată ca niciodată - după precedentele două ediţii bulversate de pandemia de coronavirus - competiţia de anul acesta va fi săracă în vedete ale sportului pe două roţi. Doar 3 campioni naţionali – ai Franţei, Slovaciei şi Germaniei – se află printre cicliştii care vor lua mâine startul, la Copenhaga. O altă absenţă regretată este cea a idolului publicului francez, Julian Alaphilippe, dublu campion mondial, accidentat grav, în urmă cu două luni, în turul Belgiei şi considerat insuficient recuperat de către conducerea echipei sale. Aşa că, spectatorii francezi aliniaţi pe marginea circuitului îşi pun toate speranţele în proaspătul campion al Franței, Florian Sénéchal.

Ca favorit porneşte Primož Roglič, specialist cățărări pe munte, primul sloven care a câștigat un mare turneu, Turul Spaniei, acum 3 ani, precum şi două etape montane, în Turul Franței de anul trecut. Dar, la o întrecere de acest nivel, cele mai savurate vor fi surprizele pe care le pot produce sportivii nou intraţi în cursă.

Turul Franţei este trăit la maximă intensitate de public. În primul rând, competiţia este urmărită la televizor, în direct, ore întregi, în fiecare zi, de fanii acestui sport. Transmis de televiziuni din aproape 200 de ţări, înregistrează în fiecare an recorduri de audienţă, ce plasează întrecerea pe locul trei, după jocurile olimpice de vară şi cupa mondială la fotbal, într-un clasament al celor mai importante evenimente din lume. Pe lângă competiţia sportivă, telespectatorii din lumea întreagă pot admira peisaje de vis de pe traseul străbătut de ciclişti, ce traversează lanţurilor montane ale Franţei: Alpi, Pirinei, Masivul Central, Jura și Vosges, coline, câmpii, păduri, sate şi oraşe cu monumente şi arhitectură de patrimoniu ce îţi taie respiraţia. De altfel, numeroasa echipă a televiziunii publice franceze, specializată în filmarea Turului Franţei, se poate lăuda cu cameramani de înalt profesionalism, dotaţi cu cea mai performantă tehnică a momentului, capabili să surprindă ca nimeni alţii frumuseţile naturale, dar şi pe cele create de oameni, de-a lungul istoriei tumultoase a Franţei.

Pe lângă importanţa sportivă, Turul Franţei este un mare fenomen social, cu o tradiție de peste o sută de ani. Împătimiţii turului îşi fac vacanţa, în fiecare an, pe urmele cicliştilor: cu maşina, cu cortul, cu rulota sau pur şi simplu cu rucsacul în spate, îi însoţesc pe întregul traseu. Iar mesajele de susţinere, declaraţiile de ataşament sau chiar de amor pentru sportivi şi pentru Turul însuşi, desenele şi sloganele, rămân scrise cu cretă colorată pe asfalt mult timp după încheierea întrecerii. „Marea buclă” este mană cerească şi pentru comercianţii, hotelurile, pensiunile şi restaurantele din zonele străbătute de ciclişti, şi care au suferit de anormalitatea ultimilor doi ani, cauzată de epidemie.

De altfel, Turul Franţei a devenit, în timp „un gigant vehicul economic”, în primul rând pentru organizatori şi participanţi. Cifra de afaceri este estimată la 150 de milioane de euro, reprezentând drepturi de transmisie mediatică, participarea financiară a localităţilor prin care trece traseul, publicitate şi alte tipuri de investiţii.

Competiţia se încheie duminică, 24 iulie, ca de obicei, pe cel mai frumos bulevard din lume, Champs Elysee, după ce sportivii vor parcurge, ca în fiecare an, străzile Parisului, în aplauzele spectatorilor. Iar efortul celui care va câștiga celebrul tricou galben va fi răsplătit cu un premiu binemeritat de 500 de mii de euro.

Şi după 12 ani de absenţă, revine şi şi Turul feminin, derulat în trecut între anii 1984 şi 2009. Spre deosebire de cursa masculină, care durează tradiţional trei săptămâni, cea feminină va ţine doar 8 zile. Fetele vor prelua ştafeta de la băieţi, pe 24 iulie, de pe Bulevardul Champs Elysee, urmând să ajungă la finish pe 31 iulie, în Alsacia.