EXCLUSIV! Francesca Alupei, despre voleiul pe plajă și drumul spre Jocurile Olimpice din 2028

Weekendul trecut, echipele de volei pe plajă ASE București (la feminin) și CSU Reșița (la masculin) au câștigat titlurile naționale inter-cluburi, în Complexul Studențesc Tei din București, și vor reprezenta România la Europenele din luna septembrie.

Pe plan mondial, echipa CSM București, formată din Beata Vaida (28 de ani, defender) și Francesca Alupei (22 de ani, blocker), va încerca să adune puncte pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Voleiul pe plajă se va întoarce în Statele Unite ale Americii, țară care a găzduit primul turneu olimpic din istorie, în 1996, la Atlanta.

Fragment din interviul cu Francesca Alupei, difuzat în emisiunea Contracronometru, la Radio România Actualități

- Francesca Alupei, de ce ai ales voleiul pe plajă, în detrimentul celui de sală?
- La seniori, am câștigat campionatul național cu Volei Alba Blaj, dar am și medalii de argint și de bronz, cu CSM București și Alba Blaj. La 18 ani, am plecat din țară, în America, pentru a studia și a juca pentru UCLA, California. Aș putea spune că cel mai drag titlu de acolo a fost trofeul pentru cel mai bun „blocker”, înainte să mă accidentez. A trebuit să renunț la voleiul în sală și am venit la volei pe plajă. Aici, am început un proiect alături de Beata Vaida și antrenorul Adrian Pricop. Am început să jucăm în Turul Mondial. Avem un loc 4 la un turneu și am luat o medalie la Balcaniadă.

- Tu și Beata Vaida ați câștigat câteva competiții pe plan intern, în această vară, patru la rând, la Galați, Sibiu, Oradea și București. Jucați și în campionatul național. Cum ți se par condițiile, față de cele de afară?
- Avem, de ceva timp, un campionat național de volei pe plajă. Este pentru prima dată când joc și eu în campionat. Condițiile sunt superbe. În aceste orașe, se aduce nisip, se alege o locație foarte bună, de exemplu: Piața Mică din Sibiu sau Piața Unirii din Oradea. Oamenii vin în permanență și se opresc la meciurile noastre. Avem campionatul național la Iași, în continuare, și acolo avem un loc superb. Din câte știu, la Jocurile Olimpice din 2028, de la Los Angeles, meciurile de volei pe plajă se vor disputa în Long Beach sau poate chiar în Manhattan Beach, care este un loc faimos pentru acest sport, sunt multe evenimente.

- Acolo, în Los Angeles, ai jucat, ai studiat. Francesca, ce diferențe sunt între americani și europeni, mai ales la nivel de mentalitate?
- Americani au încredere mare în ei, iar asta vine dintr-o pozitivitate, aș spune eu, ușor exagerată. Ei sunt extrem de optimiști, extrem de pozitivi. Îi ajută să aibă încredere în ei, dar treaba asta te poate duce și în extrema cealaltă, uneori. Să aibă încredere prea mare. Și atunci, apar și problemele, desigur. Mă simt mult mai bine în Europa, deși mi-a plăcut să văd mentalitatea americană. Aici, avem o conexiune umană mult mai bună și oamenii sunt mai pasionali pentru ce fac și pentru lucrurile din jur. Noi, europenii, cred că suntem mai realiști.

- Mama ta este dublă campioană olimpică la canotaj, Angela Alupei. Tatăl tău este dublu campion mondial la canotaj, actualmente antrenorul coordonator al lotului olimpic de canotaj, Dorin Alupei. Și sora ta mai mică, Ștefania, a jucat volei. Francesca, de ce nu ai ales canotajul?
- Canotajul este un sport foarte frumos, dar care se începe târziu, cam pe la 14 ani. Eu, de la șapte ani, mă îndrăgostisem, deja, de volei. Era mult prea târziu pentru mine, eu eram deja furată de volei.

- Cum vă puteți califica la Jocurile Olimpice din 2028? Care este planul?
- Există competiții prin care ne putem califica la Jocurile Olimpice, însă planul nostru este să ne calificăm pe puncte. Jucând Turul Mondial, câștigăm puncte. În ultimul an, aceste puncte se calculează, iar primele 20 de echipe, să zic așa, sunt cele mai importante. Trebuie să ne asigurăm că, prin puncte, suntem în top 17 mondial. Brazilia a dominat, pentru mult timp, voleiul pe plajă. Mai nou, Elveția are rezultate bune. Și Canada are echipe foarte bune, și SUA. Deci, sunt țări mari.

- În afară de suprafață, ce diferențe ai găsit între voleiul în sală și voleiul pe plajă?
- Schimbarea suprafeței a fost extrem de dificilă, pentru că mă tot împiedicam pe nisip. Nu puteam să sar, nu puteam să alerg. Mi-a luat ceva timp, să mă adaptez cu toate. Când m-am obișnuit cu nisipul, a început să bată vântul, a venit ploaia, a ieșit soarele. Sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le iei în calcul, atunci când joci volei pe plajă. În același timp, este mult mai distractiv pentru mine. Mă simt ca un copil care se joacă, și la antrenamente, și în meci.

- Unde vă antrenați?
- Noi ne antrenăm la Arena Națională, în București. La terenurile de la CSM București, avem condiții foarte bune de antrenament. Avem chiar un nisip foarte bun, pe care îl găsim și în Turul Mondial. Este acel nisip cuarțos, trebuie să aibă o granulație cam ca cea a zahărului, să nu lase praf deloc. Nu ne murdărim, nu sunt scoici. Este destul de greu de jucat pe el, dar asta ne pregătește pentru Turul Mondial, în care avem nisipuri de diferite niveluri de dificultate.