EXCLUSIV Cătălin Chirilă, după Europenele de kaiac-canoe: „Am plâns. Am avut îndoieli. Acum, sunt fericit”

Sâmbătă, Cătălin Chirilă și-a apărat, pentru a doua oară la rând, medalia continentală de aur la canoe pe distanța de 1.000 de metri, după ce și-a luat revanșa în fața campionului olimpic Martin Fuksa, într-o cursă cu final dramatic. Duminică, la 500 de metri, Cătălin a obținut bronzul, apoi a oferit un interviu în exclusivitate pentru Radio România Actualități.

Colegii lui Cătălin Chirilă de la canoe, Ilie Sprîncean și Oleg Nuță, au încheiat pe locul 4 finala probei de dublu, de pe distanța de 500 de metri. În plus, Sprîncean a fost al 7-lea la canoe, pe 200 de metri, în vreme ce tinerii kaiaciști români Markelos Petroupoulos și Roland Kupas au ajuns până în semifinale la dublu, pe 500 de metri.

- Felicitări, Cătălin Chirilă! Mai ai energie, după aceste Europene?
- Mulțumesc! Mai am energie, chiar dacă ambele curse le-am dus până la epuizare, le-am dus până la ultima lovitură. Au fost curse dificile. Acum, după ce s-a încheiat competiția, am reușit să mă și odihnesc. Abia aștept să mă întorc acasă, voi avea o săptămână de odihnă, cu siguranță. Însă, trebuie să recunosc și că abia aștept să mă întorc în pregătire, pentru că urmează Campionatele Mondiale.

- Ce ar sintetiza cel mai bine Europenele din Cehia, dacă ar fi să alegi un singur cuvânt?
- Încredere. Și le sunt recunoscători oamenilor din spatele meu, plecând de la domnul antrenor (n.r. Florin Scoică), până la întreg stafful. Mi-au oferit încrederea lor, de-a lungul pregătirii. Au avut încredere că pot reveni pe podium. Și asta s-a și întâmplat. Și eu, la rândul meu, am avut încredere deplină. M-am lăsat în mâinile oamenilor din spatele meu, pentru că știu că sunt profesioniști și își fac treaba așa cum trebuie.

- Cătălin Chirilă, ce cursă ți s-a părut mai palpitantă, cu o încărcătură emoțională mai mare? Când ai simțit mai multă presiune? La finala de la 1.000 de metri, sâmbătă, sau la cea de la 500 de metri, duminică?
- Ambele finish-uri au fost foarte dure. Trebuie să recunosc că finish-ul de la 1000 de metri a fost ceva mai palpitant, pentru că eram pe poziția de câștig. Eram, în ultimii metri, pe locul 1 și era destul de palpitant, când cehul urca peste mine și eu nu mai aveam putere.

- O curiozitate legată de acei ultimi 3-4 metri din finala de la 1000 de metri. L-ai simțit pe ceh cum vine din urmă atât de periculos? Erai conștient că se apropie atât de mult?
- Cred că acel contrast, cum că cehul ar urca foarte, foarte agresiv peste mine, se datorează și oboselii. Trebuie să recunosc că a fost prima cursă în care, în ultimii 300 de metri, deja eram turat la maximum. Și probabil s-a văzut că, imediat, începând cu a doua jumătate a cursei, până în ultimii 200, pusesem aproape două bărci peste ceh, ceea ce, pentru mine, reprezintă o performanță importantă. E clar că i-am distrus cumva din strategia personală de a pleca în față și a controla cursa. Practic, acea decizie pe care am luat-o imediat după jumătatea cursei, să îmi iau avans în fața cehului, să fug de el, așa cum am vorbit și cu domnul antrenor, și să îmi iau avansul necesar, astfel încât el să nu mă ajungă, m-a costat. Și m-a costat pe ultimii metri, când, de fapt, toți sportivii sunt plini de acid lactic și deja nu mai pot vâsli cu putere, doar își mențin acea poziție automată, pe care trebuie să o execute până la finish. Asta s-a întâmplat și la noi, Fuksa a fost ceva mai proaspăt decât mine, a reușit să revină, însă eu am avut puterea să mai vâslesc acele pale, să mă agăț cu ultimele puteri de apă și a fost o cursă de succes.

- Al treilea titlu european consecutiv pentru tine, Cătălin Chirilă, în proba olimpică de 1000 de metri. Această medalie de aur vine și cu o importantă latură psihologică de validare, de confirmare, ținând cont că l-ai întrecut pe campionul olimpic, Martin Fuksa, la el acasă?
- Cu siguranță. Trebuie să subliniez gestul pe care l-a făcut campionul olimpic în momentul în care urcam pe podium. A îndemnat tribunele, care erau pline pentru el, să strige mai tare, să mă aclame. Pentru mine, sentimentul de bucurie a fost accentuat. Am simțit mai multă fericire. Și asta, datorită faptului că de la Fuksa nu am mai simțit o astfel de recunoștință. E clar că, de această dată, a recunoscut că, într-adevăr, am fost puternic și am reușit să-l întrec, chiar la el acasă. Probabil nu se aștepta.

- L-ai surprins, clar, cu strategia. La 500 de metri, a fost cumva invers, în lupta pentru argint. Moldoveanul Serghei Tarnovschi a tras tare și, tot la foto-finish, v-ați împărțit locurile pe podium. Ai obținut bronzul. Ai resimțit oboseala, Cătălin?
- Sigur s-a resimțit oboseala. Îi spuneam domnului antrenor, de cum am ieșit la pre-încălzire, cu două ore înainte de cursă, i-am spus că deja viteza de croazieră scăzuse. Îmi era destul de greu să vâslesc. Însă nu putem vorbi de această oboseală ca fiind motivul pentru care am picat eu pe locul trei. E clar că sportivul ceh și sportivul moldovean sunt foarte valoroși. Și despre asta e vorba: strategie și cum să pornești cursa, de la punctul zero până la finish. Fiecare își alege o strategie și, așa cum am făcut-o eu, inclusiv la 500 de metri, am plecat destul de hotărât. Imediat după jumătatea cursei, nu am încetinit ritmul, ci am încercat să-l mențin, pentru a obține un avans în fața celorlalți sportivi, pentru că îl simțeam pe ceh că era, deja, înaintea mea și își luase avansul psihologic de care are nevoie, până la finish. M-a costat din nou această decizie și, pe ultimii metri, m-am străduit să rămân în barcă, la propriu vorbind. Am încercat să vârstulesc cât se poate de curat ultimele pale, pentru a ajunge la finish în siguranță.

- Ascultându-te, nu pot să nu remarc cât de bine rezumă următoarele cuvinte, spuse de tine, această experiență de la Europene. Te citez: Am tras până la epuizare, m-am bucurat, am plâns și m-am descărcat.
- Asta s-a întâmplat după 1.000 de metri. Am plâns, am plâns de bucurie, acea repriză de plâns a fost ca o descărcare pentru mine, în urma acestei perioade tensionate, despre care vorbeam mai devreme, în pregătire. O perioadă care, pentru mine, să fiu sincer, nu îmi inspira foarte multă încredere pentru competițiile viitoare. Simțeam că sunt într-un oarecare minus în pregătire, însă, așa cum vă spuneam, stafful tehnic și-a făcut treaba exemplar și au reușit, într-un timp foarte scurt, vorbim de două-trei luni de pregătire, am reușit să mă re-echilibrez, au reușit să mă re-echilibreze și rezultatele și-au spus cuvântul.

- Un staff condus de noul tău antrenor, domnul Florin Scoică.
- Florin Scoică, da, este domnul antrenor, este cel care mă coordonează.

- A început aventura. Jocurile Olimpice de la Los Angeles sunt destinația, aurul este ținta. Cătălin Chirilă, care este cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o în ciclul olimpic anterior?
- Am vorbit imediat după Paris, în urma acelui eșec, vorbeam despre lecții învățate, vorbeam că nicio medalie de aur de la Europene sau Mondiale nu m-a învățat o astfel de lecție. Mi-am dat seama că nimeni nu trebuie subestimat și cu toții, acolo, sportivii care ne aliniem la start, luptăm de la egal la egal. Suntem la același nivel de performanță și, trebuie să recunosc, înainte de acest Campionat European, am avut o discuție similară cu domnul antrenor și am spus că simt că suntem la un nivel atât de înalt, încât, fizic, atingem, deja, un timp foarte bun ca simpliști pe sprint 1000 de metri, pe 500 de metri și cred că diferența o fac acel gram de noroc și strategia pe care o abordează sportivul. Cred că asta face diferența în clasament. Este abia începutul, abia am pornit în acest drum și cu siguranță vor urma competiții cel puțin la fel de strălucitoare.

- Un început în forță pentru tine, Cătălin Chirilă! Felicitări și îți mulțumim!
- Și eu vă mulțumesc mult!

Varianta audio a interviului poate fi ascultată în emisiunile Arena Națională și Contracronometru, la Radio România Actualități.