"Viitorul muncii aparține celor care vor învăța continuu"

Sistemul de educație din România caută soluții pentru adaptarea la economia viitorului. Există inițiative pentru competitivitate care propun soluții concrete pentru școală și pentru legătura acesteia cu piața muncii.
Asociația INACO - Inițiativa pentru Competitivitate, care există de nouă ani, a lansat un pachet de nouă soluții operaționale pentru stabilizarea și modernizarea sistemului de educație. Dar cât de pregătită este școala românească pentru realitățile economice actuale și ce reforme pot transforma educația dintr-o promisiune într-un motor real de dezvoltare?
Discutăm la "Apel matinal" cu Andreea Paul, președinta INACO și conferențiar universitar doctor la Academia de Studii Economice din București. Bună dimineața!
Bună dimineața și bine v-am găsit!
Ce competențe considerați că lipsesc cel mai mult în școlile românești și cum ar putea fi dezvoltate rapid?
Aș începe de la observația că un sfert dintre absolvenții români nu își găsesc ușor și nici rapid un loc de muncă. Deci avem o rată de inserție în piața muncii deficitară. Și noi nu trebuie să "cumpărăm" viitorul, pentru că el există deja în fabrici. Ca să facem practică și să înțelegem lumea care ne cheamă să ne dezvoltăm competențele reale, precum gândirea critică, analiza datelor, competențele digitale avansate - că peste 90% din meseriile viitorului cer aceste competențe - adaptarea noastră la industrii care apar, dispar, se transformă, inteligența emoțională, cheamă școala să intre mult mai serios în viața reală, cu exemple practice, nu doar cu teorie. Și e foarte important să înțelegem că viitorul muncii aparține celor care vor învăța continuu. Adică să avem acele competențe transferabile, nu doar conceptele teoretice, care să ne facă viața mai plăcută, mai agreabilă și mai adaptabilă. Și, da, viitorul pieței muncii, viitorul economiei, viața noastră va fi încărcată cu tehnologie, cu robotică, cu inteligență artificială - lucruri despre care se învață prea puțin astăzi în școală. Școala produce multe diplome, chiar și reforme, dar de prea multe ori pe hârtie. Ori noi avem nevoie de un consens pentru o direcție clară spre viitor, o școală bazată pe competențe reale.
Și putem produce meseriași și profesioniști încă din băncile școlii, gândindu-ne, evident, și la liceu?
Viitorul este deja în fabrici, trebuie doar să apropiem școala de aceste realități. Și digitalul acesta, despre care vorbim, nu mai este o specializare, este alfabetizarea însăși pentru secolul XXI, pe lângă alfabetizarea funcțională despre care tot vorbim, că ratăm consistent și din ce în ce mai grav indicatori în evaluările PISA. Meseriașii viitorului lucrează cu software, lucrează cu roboți. Iar inteligența artificială a devenit un unealtă de bază chiar în meseriile tehnice din școlile profesionale, în țări avansate precum Germania. Și AI-ul nu se predă teoretic - se folosește direct în meserii precum mentenanța predictivă sau robotica industrială, sau logistica inteligentă, sau în comerț, pentru analiza vânzărilor şi acești ucenici învață să lucreze cu sistemele automate chiar în companii, prin stagii de practică mult mai serios făcute. Deci aceste tehnologii există deja în companii, trebuie doar integrate în formare. Și, da, calitatea educației crește atunci când profesorii cresc și profesori, nu doar elevi, pentru că formarea continuă a profesorilor este o necesitate crucială, este cheia, de fapt, pentru modernizarea educației.
Avem câteva exemple de bune practici prin țară, unde lucrurile s-au mișcat mult mai repede, apropo de liceele, de campusuri universitare sau la nivelul liceului, unde, evident, lucrurile stau foarte bine. Cât de repede credeți că ar trebui România, așa, per total, să se miște în perioada următoare?
Dar copiii nu ne mai așteaptă, lumea se schimbă accelerat și copiii noștri trebuie să poată să țină pasul. Ei nu au timp nici să aștepte numiri de noi miniştri, nici reformularea curriculumului sau a manualelor. Educația nu mai are luxul amânărilor și atunci ceea ce trebuie să se întâmple foarte repede este să nu stimulăm aceste competențe în școală, să nu stimulăm folosirea tehnologiei, ci realmente să le aplicăm zilnic. Și avem nevoie de mai multe școli, mentori care au reușit să facă acest lucru, cum bine aţi spus și dumneavoastră, avem nevoie de mai mulți profesori-mentori care să-și ajute colegii să evolueze. Ce trebuie făcut foarte repede este un curriculum raportat la meseriile viitorului. Un accent pragmatic pe formarea modernă a profesorilor și o orientare vocațională reală a elevilor pentru o educație performantă și șansa la un trai decent. Şi toate, bazate pe date reale. Mă uit la nevoile elevilor, mă uit la nevoile profesorilor, mă uit la nevoile angajatorilor care se plâng că nu găsesc astăzi competențele necesare. Și trebuie corelate aceste realități și cu rigorile tehnologice și financiare, că într-adevăr, să nu evităm să vedem elefantul din cameră, resursele financiare nu sunt suficiente. Legitime rămân revendicările și profesorilor, și elevilor, și studenților, din mișcările sindicale actuale, dar nu putem nega că oricâți bani vom aloca, dacă nu ne concentrăm foarte tare pe calitatea educației, nu vom reuși să evoluăm. Și vă dau un alt exemplu foarte concret - competențele reale pentru construcția unui buget, competențele reale pentru construcția unui buget personal. Sau să înţelegem cum plătim taxele și ce plătim acolo, cum luăm un credit, la ce e bună economisirea sau antreprenoriatul. Iată încă câteva competențe absolut obligatorii încă din gimnaziu, pentru că aceste competențe financiare nu sunt altceva decât o formă de protecție socială și apoi de succes financiar în viitor.
Știm cu toții, însă, că despre reforma educației se vorbește, dacă nu de 35 de ani, măcar de vreo 25. Am avut și acel proiect de țară "România Educată". Nu știu, dumneavoastră cum vedeţi rolul unui lider la nivelul Ministerului Educației, că aminteaţi mai devreme că portofoliul este liber, de exemplu, pentru a intra pe făgașul normal. Pentru că de fiecare dată vine câte un ministru, se mai schimbă câte ceva pe aici, pe colo, dar în esenţă nu se întâmplă mare lucru.
Eu aș vedea un ministru prezent, prezent între elevi, între profesori, între studenți, în școli, predictibil, căci nu mai vreau surprize în mijlocul anului universitar. Toți au nevoie de predictibilitate, și elevi, și profesorii, și școala, și universitatea, și văd un ministru orientat pe rezultate, nu pe reforme așezate frumos pe hârtie, nu pe comunicate. Văd un management profesionist educațional real. Și chiar pornind de la câteva criterii de performanță minimală. Este un tip de performanță să aduci elevii la școală, pentru că avem rate de abandon școlar incredibile. Un alt tip de performanță este să crești în calitate educație și un copil de la nota 5 la nota 8. Un alt tip de performanță este să garantezi consistența și conținutul diplomelor, cu care absolventul este piața muncii, și chiar să le fie necesare acele competențe în viața reală. Şi mai văd un alt tip de performanță în creșterea ponderii populației cu studii superioare, pentru că suntem în continuare la coada clasamentelor europene, și vreau să spun foarte clar, în ultimul deceniu și jumătate, indicatorii de alfabetizare funcțională sau digitală nu ar trebui să ne facă mândrii. Din contră, ar trebui să avem multe motive de insomnie, și să ne ridicăm și să schimbăm foarte repede această realitate, cu un nou ministru, indiferent cine va fi el, care să poată avea energia de a readuce consensul și direcția spre viitor.
Ministrul educației ați putea fi chiar dumneavoastră?
Este o întrebare extrem de dificilă și nu cred că un singur om poate să facă acest lucru. Cred foarte tare că mai mulți oameni, consensul în spatele căruia trebuie să se așeze dezbaterile reale, între toate părţile interesate - și nu doar în perioadă de crize, nu doar atunci când sunt mitingurile în stradă, ci permanent. Dialogul permanent poate avea loc în grupurile de lucru pentru educația viitorului, care ar trebui să aibă o umbrelă națională, sub formatul Consiliului Viitorului, pe care îl cer de mai bine de şapte-opt ani. Iar la nivel local, grupurile de lucru pentru educația și economia viitorului ar trebui să sprijine legătura aceasta permanentă dintre școală și economia locală, cu necesarul de competențe, cu necesarul de meseriași, cu necesarul de școli duale şi profesionale, foarte bine ancorate în realitățile locale și în profilul local. Și apoi, /.../ meu sigur că este să reușim să ajungem și la educația personalizată, sau cum îmi place mine să spun, să trecem de la online la "om line", cu fiecare pasiune, abilitate, antrenată la nivelul fiecărui elev, pentru că inteligența artificială și noile tehnologii permit acest lucru.
Și cum poate fi sprijinit sistemul educațional fără ca dascălii să fie afectați? Ştim bine, profesorii protestează față de măsurile de austeritate.
Pornim la drum tablou de bord al calității sistemului de învățământ și de la rata abandonului școlar. Noi astăzi am putea antrena o rețea de organizații neguvernamentale, autorități publice locale, instituții deconcentrate, care să onoreze acest obiectiv primordial: să aducem copiii la școală. După care, la nivelul profesorilor, pe ei trebuie să-i susținem și profesorii mentori cred că reprezintă o astfel de soluție. Apoi, trebuie să fim foarte atenți la inteligența artificială, care poate să fie folosită ca un instrument de modernizare și de sprijin a profesorilor, nicidecum de înlocuire a lor, pentru că în prezent, foarte puține școli și foarte puține universități au reguli interne pentru AI sau chiar absentează în totalitate folosirea acestor instrumente moderne. M-aș uita apoi la curriculum. El trebuie așezat pe competențe reale, pe regândirea apoi a formării profesionale continue, prin programe scurte, cu microcredite pentru profesori, cu mentoratul pe care îl menționez a treia oară, cred, în intervenția de astăzi, între școli și între profesori, cu forme și instrumente digitale pedagogice avansate, care astăzi sunt prea puțin folosite și nu mai putem refuza folosirea digitalului - trebuie să o integrăm în fiecare lecție și exemplele din viața reală, exemplele practice conectate la elementele teoretice pe care le predăm. Deci e mult de lucru, sigur că nu epuizăm tema într-un interviu, dar aș închide cu extinderea consilierii școlare, pentru că astăzi, pe umerii fiecărui consilier școlar stau cam peste 1000 de elevi, ceea ce este inuman. Și, din nou, tehnologiile digitale pot facilita accesul fiecărui consilier la o profilare adaptată la economia reală și la competențele viitoare necesare pe piața muncii.
Și dacă tot ați amintit de tabloul de bord, de această sintagmă, să fie unul digital, cu siguranță, iar eu cred că viitorul ministrul al educației are de completat o foaie de parcurs cu multe, multe borne de atins.
Aveți dreptate - și n-aș închide, totuşi, fără să menționez absorbţia accelerată a fondurilor europene pentru educație, pentru că ați menționat campusurile universitare, dar în realitate, acel program de şase-şapte campusuri universitare de vreo 700 de milioane de euro reprezintă în momentul actual aproape o certitudine că nu vor fi absorbiți, pentru că sunt proiecte mari, de anvergură, unde s-a întârziat, dintr-o combinație de indolență și lipsă de profesionalism teribilă, accesarea acelor fonduri. Rămân însă 2,5 miliarde de euro de absorbit în continuare, care chiar cred că ar putea schimba fața școlii românești, cu infrastructură modernă, cu laboratoare inteligente.
Da, am stat de vorbă cu mulți miniştri de-a lungul ultimilor ani, poate un Spiru Haret sau un Gheorghe Lazăr cred că ne-ar putea readuce pe drumul cel bun, dar așteptăm și noi reacția oficială venită de la cabinetul premierului Bolojan, pentru că a trecut ceva timp de când Daniel David a plecat din guvern. Cu mulțumiri, succes și le ținem pumnii tuturor, de la profesor la elevi.
Da, mult spor și vouă, să ne reauzim cu bine!
Andreea Paul, președintele Asociației INACO - Inițiativa pentru Competitivitate și conferențiar universitar doctor la Academia de Studii Economice din București, a fost invitatul nostru de astăzi la "Apel matinal".