România exportă ieftin energie când are foarte multă energie regenerabilă

Vom aborda o temă de interes maxim pentru România. Asociații industriale din țara noastră, din Grecia, dar și din Bulgaria, au trimis o scrisoare adresată comisarilor europeni pentru energie și concurență, într-o încercare de a determina o analiză a costurilor pentru energia destinată domeniului industrial. Problemele vizează prețurile deja ridicate, fiind solicitată inclusiv extinderea Mecanismului temporar de sprijin pentru industrie în 2025, ca și posibilitatea prelungirii acestuia. Recent, la Sofia, reprezentanții Bulgariei, Greciei și României tocmai ce reluaseră și discuțiile pe marginea Coridorului de transport nord-sud, care ar trebui să lege cele trei țări. Discutăm pe această temă alături de invitatul "Apelului matinal" de astăzi, Cristian Pârvan, expert în domeniul industriei și analist economic. Bună dimineața!
Bună dimineața!
Fac apel în primul rând la experiența dumneavoastră vastă, atât din industrie, cât și în relația cu patronatele. În ce măsură, în contextul de care aminteam mai devreme, pot funcționa în continuare principalele ramuri industriale care încă produc în România, dar cu un consum energetic foarte mare?
Demersul pe care l-ați menționat se adaugă demersului de anul trecut al principalilor actori industriali din țările dezvoltate, care au organizat o discuție cu președinta Comisiei Europene și a rezultat Declarația de la Anvers, pentru că ei au demonstrat președintei Comisiei Europene că politica energetică europeană duce la dezindustrializare, având în vedere că nu se poate menține o competitivitate a produselor industriale europene când costurile energetice vest-europene sunt duble față de cele ale competitorilor din Statele Unite. Deocamdată, în urma acestei acestui demers, în afara unor măsuri - RePower și alte câteva programe, insignifiante ca și pondere - nu s-au luat alte măsuri. În cazul României, situația este mai dificil de înțeles, având în vedere că față de alte țări, România are propriile resurse, pe care le exploatează prost și ineficient. Dovadă că anul trecut, contrar tuturor declarațiilor triumfaliste de poziţie de hub energetic, adică noi îi susținem pe toți, noi nu ne putem susține pe noi. Argumentele sunt clare. Unu: am importat energie electrică până la limita tehnică posibilă a sistemului, la niște prețuri care fac să afecteze balanţa de cont curent a României, exportând energie ieftină și importând energie scumpă. Cine nu crede, să se uite la situația sistemului energetic, astăzi, între orele 6:00-8:30, când discutăm noi. Am liberalizat piața fără a avea o furnizare de energie suficient de mare, astfel încât să existe o competiție între producători și în felul acesta să se ajungă la scăderea prețurilor. Am constatat că am făcut o greșeală - noi, românii, până la orice alte critici. Și atunci am trecut la plafonarea prețurilor. Deci, astea toate arată că suntem într-o situație foarte proastă din punct de vedere al decidentului politic, care nu știe ce are de făcut și uneori învață la locul de muncă. Avem problema gazului din Marea Neagră, noi avem probleme cu utilizarea eficientă a viitoarelor resurse din Marea Neagră și, în același timp, niște "poeți" au băgat în PNRR cum facem noi să băgăm hidrogen în rețelele de gaze. Și finanțăm astfel de proiecte, care evident că au importanța lor, dar nu sunt cele care sunt necesare acum României. În aceste condiții, companiile industriale românești - și exemple sunt numeroase, de la complexe comerciale până la producători de oțel sau de alte produse - încearcă să dezvolte proiecte proprii cu bani parțiali și ajutor de stat în fotovoltaice, ca să poată să facă un "coș de furnizări de energie" pentru a-și reduce costurile energetice și a rămâne competitivi în piața europeană, în primul rând, și piața mondială, acolo unde este cazul.
Pe scurt, apropo de Declarația de la Anvers, știm bine că încearcă protejarea acestor sectoare de bază în fața saltului americanilor și chinezilor, pentru că aici, trebuie punctat, care au o energie de trei ori mai ieftină decât în Europa. Dar de ce e mai scumpă energia în țările din Europa de Est? E o întrebare adresată de fiecare dată tuturor invitaților din domeniu. Am primit explicații parțiale, să le spunem. Care e opinia dumneavoastră?
Întotdeauna, explicațiile vor fi parțiale, pentru că sectorul energetic este un sector foarte, foarte sensibil, adică el reacționează la politicile guvernamentale. Şi atunci când, de exemplu, tu vrei să forțezi prin diverse taxe, impozite, să ai o folosire eficientă și cât se poate de responsabilă a resurselor de care dispunem, atunci evident că la costurile de producție se adaugă toate aceste taxe, în special pentru gazele cu efect de seră. Când tu vrei să folosești numai energie eoliană şi nu-ţi bate vântul, evident că atunci apelezi, cum fac și Germania, și Polonia și alte țări, la cărbune, pentru că nu poţi să laşi sistemul energetic fără această resursă, iar cărbunele și centralele pe cărbune evident că au costuri mult mai mari la producerea energiei decât din vânt și soare. Deci acest mix pe care tehnicienii și experții au încercat să demonstreze prin date, prin analize ale sistemul energetic, ce trebuie să facă în România - și aici mă întorc la România. Din păcate, nu găsesc în urechile Ministerului Energiei rezonanţa care ar trebui, pentru că sistemul energetic și energia este o structură particulară. Dacă cererea nu e egală cu oferta, ai blackout. Deci indiferent de declarații politice sau de dorinţe, în sistemul energetic nu există îndurare. Nu iie măsurile care trebuie și revii și spun: ajungi la import de energie electrică, la limita posibilităților tehnice ale țării, rişti să intri în blackout cu sistemul energetic.
Ideea este alta și e dureroasă pentru noi. De cele mai multe ori exportăm energie electrică la un preț mai mic decât importăm.
Păi da, pentru că exportăm când avem vânt și avem foarte multă energie regenerabilă și importăm la vârf, cum facem azi dimineață, 1000 și ceva, 1500 de megawați, la vârful de dimineață, că nu suntem capabili să ne asigurăm resursa energetică.
Aminteam de reuniunea oficialităților, autorităților din România, Bulgaria și Grecia. Cele trei țări pot schimba situația în mod real, în actualele condiții din piață?
Nu, pentru că, deocamdată, din păcate, nu avem nicio politică proprie. Facem o cerere. Dar când te întorci, te uiți la strategia energetică a României, oricine își propune să o citească sau măcar să o treacă așa cu privirea. Deci v-ați dat seama că în România nu știe ce vrea. Adică facem o listă întreagă de posibilități, nu punem niciun fel de plan de finanțare, decât enumerăm programele cunoscute, dar nu spunem: 'atâția bani vom da de acolo, pe perioada cutare'. Deci, ca urmare, noi facem niște cereri, pe care e bine că le facem și avem o poziție, dar nu vor modifica poziţia Comisiei Europeane, din câte știm noi.
Din câte înțeleg eu, cereri facem; avem nevoie și de planuri sau cum ar trebui să reacţioneze România?
Nu, avem nevoie ca să ne fixăm odată niște proiecte, pentru că vă dau un exemplu: ce rost are să te bazezi acum și să crezi că proiectele de la Doiceşti, care vor produce, dacă vor produce și în ce condiții vor produce, nu mai vorbim cu ce costuri vor produce peste 10-12 ani? Peste 10-12 ani s-ar putea ca situația să fie complet alta. În timp ce noi - și am făcut demersuri și se pot vedea demersurile nenumărate din ultimii 10-15 ani a tuturor asociațiilor profesionale și patronatelor din domeniu - toate aceste cereri nu au fost luate în considerare și dau un singur exemplu, inclusiv la modul cum e trasată strategia energetică. Avem 25 de milioane de tone de produse, subproduse agricole, care pot fi folosite ca biomasă și nu sunt luate în considerare. Toată lumea a fost de acord, toată lumea a zis că e o soluție extraordinară, mai ales pentru mediul rural, unde toată lumea e conștientă că aberația de a interzice în doi-trei ani folosirea lemnelor de foc a fost făcută de niște oameni care nu au nicio legătură cu realitatea. Deci, ca urmare, gazul natural n-o să ajungă acolo, pentru că sunt investiții majore și nu știm...
Cât va dura, practic.
Dacă vor putea... Avem proiecte de apă, unde lumea n-a putut să-și plătească apa, deși proiectul a fost gratis, pentru că nu au resurse financiare în mediul rural, în timp ce stau și nu folosesc decât foarte puțin dintr-o 'avere', în ghilimele, care se cheamă biomasă şi care ar putea, cu programe adecvate, să fie folosită local în rural. Deci avem foarte multe probleme la noi în țară, pe care, din păcate, nu le tratează nimeni.
Vom mai vorbi despre ele, cu siguranță. Să rămânem, totuși, optimiști. Cu mulțumiri, pentru că am descifrat câte ceva din întâmplările acestui sector.
Optimiști, optimişti, dar vom vedea facturile.
Vom vedea facturile. Da, au început să vină, deși arătau bine, cele pentru energie, la finalul anului erau pe minus, acum, am observat...
Erau pe minus, pentru că este încă o dovadă a cum procedăm. Întâi am spus că trebuie să bage taxă și certificatele de diferență, pe care nu le-am comentat cui și de ce le băgăm noi acum și ce formă le băgăm noi acum și la ce nivel le băgăm noi acum, pentru că în energie sunt, din păcate, și foarte mulți "băieți deștepți", în ghilimele.
Au rămas?
Băieți deștepți /cărora/ noi va trebui să le asigurăm o bunăstare nemeritată. Deci, au zis că să fie băgat în facturi, după aia, Parlamentul a zis: nu, nu de acum, ci mai târziu. Și atunci au venit facturile pe minus. Dar să vedem când vin facturile și consumul și prețul real.
Cât va fi plusul din fața sumei de plătit? Cu mulțumiri, zi frumoasă!
Rămânem optimiști.
Rămânem, nu avem încotro. Cristian Pârvan, invitatul de astăzi al "Apelului matinal", expert în domeniul industriei și analist economic.